Cine este Iepurasul de Paste?

Daca va intrebati uneori ce legatura ar putea fi intre iepurasi si sarbatoarea Pastelui, ei bine sunteti indreptatiti pe deplin sa va simtiti usor derutati, atata vreme cat specialistii in folclor, traditii si obiceiuri inca nu au reusit sa formuleze un raspuns pertinent.

Exista teoria potrivit careia asocierea unor mascote de animale dragalase, ca simbol al neprihanirii si puritatii, cu Pastele ar fi cat se poate de plauzibila: e suficient sa ne gandim la porumbelul pascal, la mielusei, la puii de gaina si la iepurasi, ca sa ne rasara instantaneu inaintea ochilor, perfecta imagine a nevinovatiei.

 

Iepurasul de Paste – mascota dragalasa sau simbol al fertilitatii?

Potrivit traditiilor crestine, semnificatia iepurasului in context religios ar fi legata insa de personalitatea Sfantului Ambrozie (339-397) – unul din parintii Bisericii Occidentale, omagiat in calendarul lutheran pe data de 4 aprilie – care ar fi atribuit simbolul Invierii, blanitei iepurelui de camp, care-si schimba culoarea odata cu sosirea primaverii.

Daca intr-o faza initiala iepurasul de Pasti era socotit drept prezenta imaginara, cu timpul, oamenii au decis sa-i confere forme mai mult sau mai putin stilizate, plamadindu-l din aluat, ciocolata sau zahar ars, pentru ca mai apoi sa-l plaseze in vitrinele pravaliilor sub forma de jucarie de plus.

 

Cum a aparut traditia Iepurasului de Paste?

Primii iepurasi Pascali par sa-si fi facut simtita prezenta in Germania, in secolul al XV-lea, in urma unei intamplari care i-ar fi asociat in mod automat sarbatorii de Pasti – este vorba despre initiativa catorva gospodine dintr-o asezare saraca, situata in imediata vecinatate a lizierei unei paduri.

Mamici iubitoare dar lipsite de mijloace banesti, s-au gandit sa pregateasca micutilor lor o surpiza de Pasti, daruindu-le oua fierte colorate in diferite nuante, pe post de jucarii comestibile, dar pentru a pastra secretul, au ascuns ouale cu o zi inainte, intr-un tufis de la marginea padurii.

Copiii insa, jucandu-se, s-au apropiat de liziera si au zarit un iepuras tasnind din tufisul cu pricina si pierzandu-si urmele pe cararile padurii, descoperindu-le astfel ascunzatoarea cu oua colorate.

Copiii purtara ouale acasa, convinsi fiind ca iepurasul le-a adus in dar in ajunul Pastelui, iar mamicile lor au pastrat secretul, lasandu-i sa se bucure in voie de o asemenea minunatie, ferm hotarate sa repete insa isprava de la un an la altul.

Cu timpul, fluxul de emigranti ar fi transmis obiceiul in mai toate directiile, pana peste Ocean, unde americanii s-au grabit sa intampine cu bratele deschise traditia lui Easter Bunny, care aduce oua de ciocolata copiilor cuminti in ziua de Pasti.

 

Viziunea iepurasului mitologic si a divinitatilor pagane

Dintr-o alta perspectiva, iepurele este considerat campionul absolut in materie de fertilitate-reproducere, asadar poate constitui intru totul un simbol optim pentru conceptul de renastere a naturii si improspatare a vietii in general – concept care sustine alternativa unor origini mult mai indepartate a traditiei sarbatorilor de primavara, in cadrul carora se regaseste drept protagonist.

Exista traditii din vechime care ar putea fi asociate, in opinia folcloristilor, cu obiceiurile pagane din trecut, care plasau iepurele de camp in acelasi plan cu fertilitatea si renasterea naturii la ceas de primavara.

In aceasta versiune, iepurele salbatic ar fi legat de divinitatea pagana saxona Eostre, sau Ostara, de la care provine si denumirea Pastelui in limba germana – Ostern – si in limba engleza – Easter – venerata tocmai pentru darurile pe care le aducea oamenilor la fiecare inceput de primavara: renasterea naturii si fertilitatea, asemenea divinitatii Siwa din mitologa slava.

In mod special, in mitologia pagana, rapiditatea reproducerii nu putea fi simbolizata intr-un mod mai potrivit decat prin prezenta iepurelui in cohorta de pasari si animalute ce insoteau frumoasa zeita.

Desi reprezentarile grafice ale acestei divinitati sunt relativ recente, cercetarile lui Jacob Grimm, unul din celebrii frati culegatori de istorioare carora le datoram multe din povestile copilariei, mentiona in lucrarea sa intitulata Deutsche Mythologie (1835), ca iepurele salbatic ar fi constituit o imagine-simbol, nelipsita din alaiul Ostarei.

Numele acestei zeitati apare scris pentru prima data intr-un document pe suport de pergament din anul 725, mai exact in paginile tratatului semnat de sacerdotul Beda Venerabilul, intitulat De temporum ratione.

Pe cand Grimm lucra la descifrarea textelor cu pricina, o parte din contemporanii sai pusera totusi la indoiala varianta divinitatii saxone, sustinand ca Beda Venerabilul ar fi inventat-o pur si simplu, Ostara fiind asadar doar produsul fanteziei sale.

 

Repere biblice si credinte regasite in mitologia altor popoare

Din punct de vedere biblic, iepurele apare descris in cea de-a treia carte a Vechiul Testament – Levitic – drept animal impur, care nu trebuie mancat de catre om, asa dupa cum Dumenzeu i-a sfatuit pe Moise si pe Aaron:

„Graiti fiilor lui Israel si le ziceti: Iata animalele pe care le puteti manca din toate dobitoacele de pe pamant: Orice animal cu copita despicata, care are copita despartita in doua si isi rumega mancarea, il puteti manca. Dar si din cele ce-si rumega mancarea, sau isi au copita despicata sau impartita in doua, nu veti manca pe acestea: camila, pentru ca aceasta-si rumega mancarea, dar copita n-o are despicata; aceasta e necurata pentru voi. Iepurele de casa isi rumega mancarea, dar laba n-o are despicata; acesta este necurat pentru voi. Iepurele de camp isi rumega mancarea, dar laba n-o are despicata; acesta este necurat pentru voi (…)”

In ciuda acestui fapt, in vechime, pentru multa vreme, oamenii socoteau ca femelele iepurilor pot da nastere la pui vii fara sa aibe nevoie de imperecherea efectiva cu masculul, ceea ce a tras dupa sine convingerea ca au de-a face cu un animal-simbol al castitatii si puritatii, asociat imaginii Fecioarei Maria.  

Din universul artistic nu lipsesc exemplele cat se poate de graitoare in acest sens, precum celebra pictura a lui Tizian, „Madonna cu iepurele”, in care Fecioara Maria este reprezentata mangaind cu gingasie un iepuras alb.

Dar si in mitologia chineza iepurele de camp este socotit in masura sa nasca pui fara imperechere, fiindu-i suficient… sa priveasca Luna. Explicatia logica pentru aceasta legenda se datoreaza calitatii de „superconceptie” cu care sunt dotate femelele din rasa europeana de iepuri de pilda, fiind capabile sa dezvolte o a doua sarcina multipla inainte chiar de a ispravi cu nasterea primei serii de pui – o adaptare evolutiva ce permite iepurilor sa se inmulteasca rapid si sigur.

In ciclul zodiacului chinezesc, iepurele este patronul celei de-a patra zodii, simbolizand aspiratia catre liniste si pace, tihna interioara si armonie cu toate elementele naturii, chinezii fiind convinsi ca pruncii nscuti sub semnul acestei jivine vor fi calmi, realisti, prudenti si indeosebi… norocosi la bani si ca pozitie in societate.

In alte tari, iepurele nu si-a adjudecat catusi de putin monopolul asupra sarbatorii Pastelui. Pe alte meridiane ale lumii, ouale de Pasti sunt aduse in cioc de berze, cuci, cocosi si chiar de boticurile unor vulpite nazdravane.

In Australia, unde iepurii de camp sunt considerati o specie invaziva devastanta, regasim asa-numitii Bilby de ciocolata – mici marsupiale endemice, a caror existenta e pusa in pericol tocmai de hoardele de iepuri salbatici locali.

Cu timpul, iepurasii si ouale de ciocolata au castigat tot mai mult teren, impunandu-si prezenta pe mai toate meridianele lumii in perioada Pastelui si nu numai – figurinele de ciocolata bucurandu-se dintotdeauna de un succes considerabil pe piata, indiferent de anotimp sau de evenimentele religioase de peste an.

 

Urechiatii de ciocolata – preferatii americanilor

Traditia iepurasului de Pasti face astfel incat, in epoca moderna, indeosebi in SUA, multe familii cedeaza rugamintilor arzatoare ale copiilor si adopta un iepuras, chiar daca ulterior regreta amarnic aceasta decizie – statisticile demonstreaza ca iepurasii sunt pe locul al treilea in topul animalelor abandonate de americani.

De vina este slaba informare cu privire la caracteristicile acestei specii – un iepuras poate trai si 10 ani, asemenea unei pisici sau a unui catel, are nevoie de ingrijire continua, de veterinar, de hrana adecvata si nu in ultimul rand, de cheltuieli ce tind sa depaseasca planurile initiale ale posesorilor.

Trebuie sa fie educat precum un copil pentru a se adapta la traiul in casa si la a-si face nevoile in litiera cu nisip, nu poate fi inchis in cusca timp indelungat, ci are nevoie de a se fatai de colo-colo si nu intotdeauna adora sa fie imbratisat si mangaiat asa cum se obisnuieste cu o jucarie de plus.

Se pare ca odata trecuta perioada Pastelui, pe masura ce iepurasul creste, stapanii realizeaza ca lucrurile se complica, astfel incat ar fi fost mai intelept sa cumpere iepuri de ciocolata in schimbul celor vii.

Iepurasii de ciocolata, incarcati cu oua din acelasi dulce aluat, au devenit cu tipul preferatii americanilor, care nu au ezitat sa-i transforme in sursa de inspiratie pentru benzi desenate, filme si desene animate. Simpaticul dar nazdravanul Bugs-Bunny, nascut in 1938 in Studiourile Termite Terrace, este numai unul din exemplele elocvente in acest sens.

 

Si pentru a incheia in acelasi spirit artistic, sa nu uitam de celebrul Iepuras Alb din „Alice in Tara Minunilor”, prin vizuina caruia se poate patrunde intr-un Univers fantastic, unde fiecare din noi ar trebui sa paseasca, fie chiar si la varste ceva mai inaintate, pentru a-l asculta cum se plange de scurgerea mult prea rapida a timpului: „E traziu, e tarziu! Cand oare a zburat timpul?!?”…

 

 

Bibliografie:

1. Saunders, Nicholas J. – Animali e Spiritualita. La convivenza con l’uomo. Sacrifici, rituali e miti. Spiriti e simboli animali, editia in limba italiana, Torino, 2000;
2. Grimm, Jacob – Deutsche Mythologie, 1835;
3. Beda Venerabilul – De temporum ratione, 725;
4. Sfetcu, Nicolae – Easter Celebration, 2015.