Vanatorii gaurilor negre
Descoperirea recenta a celei mai tinere gauri negre, de catre specialistii NASA, in apropierea galaxiei noastre a dat peste cap lumea stiintifica si nu numai.
Nascuta din ramasitele unui astru cu masa de 5 ori mai mare decat a Soarelui nostru, noua gaura neagra formata a inghitit deja suficienta materie cat sa formeze Terra. Ca sa intelegem dimensiunile, Soarele nostru ar putea cuprinde 1,3 milioane de planete asemanatoare Pamantului. La “doar” 50 de milioane de ani lumina distanta de noi, ramasita supernovei ar putea deveni o gaura neagra.
Mai ciudat decat atat este ca existenta ei a putut fi verificata acum circa 30 de ani. De ce NASA a pastrat pana acum secretul?
Ecuatia prezice ca si universul nostru ar putea sta in universul altei gauri negre.
O gaura neagra supermasiva se afla in interiorul galaxiei Centaurus A
Ca parte integranta a unei papusi rusesti cosmice, universul nostru ar putea fi imbracat in interiorul unei gauri negre care este ea insasi parte dintr-un univers mai mare.
La randul lor, toate gaurile negre descoperite pana acum în universul nostru, de la cele microscopice la cele supermasive – ar putea fi porti catre realitati alternative.
Potrivit unei noi teorii revolutionare care ne intriga, o gaura neagra este de fapt un tunel intre universuri -un tip de gaura de vierme. Indiferent daca gaura neagra atrage sau inghite intr-un colaps, intr-un singur punct numit singularitate, asa cum s-a prezis, sau mai degraba „scuipa” prin celalalt “capat alb”, teoria merge. Intr-un articol recent publicat in revista Physics Letters B, Universitatea din Indiana, fizicianul Nikodem Poplawski prezinta noi modele matematice de miscare in spirala a materiei care este inghitita intr-o gaura neagra. Ecuatiile sale sugereaza ca astfel de gauri de vierme sunt alternative viabile la “singularitatile spatiu-timp”, pe care Albert Einstein le-a presupus a fii centrul gaurilor negre.
Potrivit ecuatiilor lui Einstein pentru teoria relativitatii generale, singularitatile sunt create ori de cate ori materia dintr-o anumita regiune devine prea densa, asa cum s-ar intampla in inima ultradensa a unei gauri neagre. Teoria lui Einstein sugereaza ca singularitatile nu ocupa spatiu, sunt infinit de dense, si sunt infinit de incinse – un concept sustinut de numeroase dovezi indirecte, dar inca atat de bizare incat multi oameni de stiinta le accepta cu greu.
Daca Poplawski are dreptate, nimeni nu se va mai indoi de acum inainte.
Potrivit ecuatiilor noi, gaurile negre care absorb materie si aparent o distrug iremediabil, arunca afara aceasta materie in alta forma care devine baza in construirea noilor galaxii, stele, planete si poate, de ce nu, o alta realitate.
Gaurile de vierme rezolva misterul Big Bang-ului?
Notiunea de gauri negre ca gauri de vierme ar putea explica anumite mistere in cosmologia moderna, sustine Poplawski.
De exemplu, teoria Big Bang-ului spune ca universul a inceput ca o singularitate. Dar oamenii de stiinta nu au nici o explicatie satisfacatoare pentru modul in care o astfel de singularitate s-ar fi putut forma in primul rand.
Daca universul nostru s-a nascut dintr-o astfel de gaura alba (opusul, dar geamana unei gauri negre) in loc de o singularitate, Poplawski concluzioneaza ca “ar rezolva aceasta problema a singularitatilor gaurilor negre si, de asemenea, singularitatea Big Bang-ului.”
Gaurile de vierme ar putea explica, de asemenea, exploziile de raze gamma, cele mai puternice din Univers dupa Big Bang.
Exploziile de raze gamma au loc la marginea universului cunoscut. Acestea par a fi asociate cu supernovele, explozii sau stele in galaxii indepartate, dar tocmai sursele lor sunt un mister.
Poplawski propune ideea ca exploziile pot fi evacuarile de materie din alte universuri tocmai prin aceste supermasive gauri negre din inima altor galaxii, desi nu este inca clar cum acest lucru ar fi posibil.
“Este o idee nebuneasca, dar cine stie?” a spus el.
Gaurile de vierme sunt de vina pentru crearea materiei exotice?
Teoria gaurilor de vierme poate ajuta, de asemenea, si explica de ce anumite caracteristici ale universului nostru se abat de la ceea ce prezice teoria.
Bazandu-se pe modelul standard al fizicii, dupa Big Bang curbura universului ar fi trebuit sa creasca in timp, astfel incat 13,7 miliarde de ani mai tarziu, adica in prezent ne-ar parea ca stam asezati pe suprafata unui univers inchis, sferic.
Dar, observatiile arata ca universul apare plat in toate directiile.
Mai mult decat atat, datele privind lumina de la spectacolul universului foarte timpuriu arata ca totul imediat dupa Big Bang a avut o temperatura destul de uniforma.
Asta ar insemna ca cele mai indepartate obiecte pe care le vedem pe orizonturile opuse ale universului au fost suficient de aproape la un moment dat incat sa interactioneze si sa ajunga la echilibru, ca moleculele de gaz intr-o camera sigilata.
Din nou, observatiile directe nu se potrivesc predictiilor, deoarece obiectele mai indepartate unul de altul in universul cunoscut sunt atat de departe incat timpul necesar pentru a calatori intre ele, la viteza luminii, depaseste varsta universului.
Pentru a explica discrepantele, astronomii au inventat conceptul de inflatie.
Inflatia afirma ca la scurt timp dupa ce a fost creat, universul a cunoscut un salt, o crestere rapida in care spatiul insusi s-a extins la viteze mai mari decat lumina. Expansiunea a intins universul de la o dimensiune mai mica decat un atom la proportii astronomice intr-o fractiune de secunda.
Universul, prin urmare, apare plat, deoarece sfera pe care stam noi este extrem de mare din punctul nostru de vedere, la fel cum sfera Pamantului ar parea plata cuiva stand in picioare pe un camp.
Inflatia, de asemenea, explica modul in care obiectele atat de departate unul de altul ar fi fost candva destul de aproape pentru a interactiona.
Dar chiar presupunand inflatia ca fiind reala, astronomii au avut mereu probleme in a descoperi si explica ce a cauzat-o. Aici este locul in care noua teorie intra in scena.
Potrivit lui Poplawski, unele teorii ale inflatiei sustin ca evenimentul a fost cauzat de ceea ce se cheama “materie exotica”, o substanta teoretica care difera de materia normala, in mare parte pentru ca este respinsa mai degraba decat atrasa de gravitatie.
Poplawski crede ca materia exotica a fost creata atunci cand unele dintre primele stele masive s-au prabusit si au devenit gauri de vierme.
“S-ar putea sa fie o relatie intre materia exotica care a format gaurile de vierme si materia exotica care a declansat inflatia”, a spus el.
Cu toate acestea, ideea este inca foarte speculativa.
Iata ce declara un alt cercetator despre teoria de mai sus – Damien Easson, un fizician teoretician de la Arizona State University – “Este posibila ideea? Da. Este scenariul probabil? Nu am nicio idee. Dar este cu siguranta o posibilitate interesanta.”
http://www.youtube.com/watch?v=1dETejWqeBs&feature=fvst
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
Pingback: Sistemul solar pe intelesul tuturor | Mythologica.ro
Pingback: Originea si evolutia universului | Mythologica.ro
Pingback: Saptamana astronomiei: totul despre stele, asteroizi, galaxii, planete, quasari si gauri negre | Mythologica.ro