Bigfoot, alias Omul Zapezilor din Himalaya, Mapinguari (din Amazon), Sasquatch (Canada), Yowie (din Australia) si Yeti sau Meh-Teh (omul-urs) cel asiatic
Din Himalaya pana in Pacificul de Nord-Vest, din padurile Chinei pana in avanposturile australiene, veriga-lipsa din teoria lui Darwin pare sa faca senzatie.
O creatura asemanatoare unei maimute antropoide a fost baza relatarilor de sute de ori in intreaga lume la mijlocul secoluluial XIX-lea. Creatura este descrisa ca avand o inaltime de 2-3 m si o greutate de peste 200 de kg, cu urme de 43 cm lungime. Creatura e cunoscuta sub multe nume, dar in nordul Californiei, este cunoscut sub numele de “Bigfoot” . Asa a devenit populara pe mapamond.
Aceasta a fost raportata în Tibet, Nepal, China, Siberia, Canada si nord-vestul SUA.
In 1832, un raport de la reprezentantul Marii Britanii în Nepal a descris o creatura Hirsut care dupa relatarile lui i-a atacat slujitorii. Nativii au numit fiara “rakshas,” care inseamna “demon occidental “. Acesta pare sa fie primul raport despre un om al zapezilor.
Un raport impresionant a fost facut de alpinistii care au traversat un ghetar din Himalaya in 1951 si au fotografiat niste urme de gigant. Cu toate acestea, urmele lasate in zapada au tendinta de a se mari atunci cand sunt expuse la soare direct, si acest lucru poate explica urmele lasate in lumea intreaga.
Probabil Yeti din Himalaya poate fi numit pe buna dreptate bunicul tuturor verigilor-lipsa. Notorietatea lui a depasit cu mult granitele realitatii. Gigantul cu blana neagra care lasa urme de mamut in zapada a fost prezent in povestirile si folclorul din Nepal si Tibet de zeci de generatii.
Primul european care a vazut un Yeti a fost exploratorul britanic L.A. Waddell, dar creatura a devenit faimoasa pe plan international in 1921 cand expeditia condusa de Charles Kenneth Howard-Bury a gasit urme marcante in zapada iar serpasii i-au vorbit despre metoh-kangmi, bestia din munti.
Tocmai aceste cuvinte au aprins imaginatia multora in intreaga lume si foarte curand mitul a fost imortalizat in filme, benzi desenate sau alt soi de reprezentatii.
Nici macar insula Sumatra nu a scapat de propria ei creatura legendara, pe nume Orang-Pendek. Foarte mic de statura, tocmai acest aspect il diferentiaza de uriasii parosi. Numit uneori si Sedapa, el este diferit de cel care apare in Borneo pe nume Batutut.
Considerat de localnici mai degraba un animal, el este tratat cu respect si toleranta. Este foarte asemanator omului si a fost vazut prima oara de un european in 1910. In 1923, un vanator olandez experimentat era gata sa-l vaneze dar si-a dat seama ca ar fi comis o crima.
Scriitorul britanic Deborah Martyr a relansat in 1989 interesul pentru acest exemplar necunoscut in cartea sa despre calatoria in Sumatra in care sustine ca l-a vazut.
Omul salbatic din China (Yeren), o alta aparitie demna de prima pagina a ziarelor, aceasta creatura a facut parte din folclorul regiunilor din sudul si centrul Chinei de secole. Se pare ca aceasta creatura a fost vazuta de oameni de stiinta (un geolog in 1950) si demnitari (in 1976), insa in societatea chineza contemporana este considerat doar un mit supersitios.
In 1940, biologul Wang Tselin a fost chemat sa examineze un astfel de cadavru. In 1980 s-au descoperit mainile si picioarele unei astfel de creaturi insa studiile au aratat ca era vorba de ramasitele unei maimute macac.
Unii cercetatori sustin insa ca specimenul ar fi ruda lui Gigantopithecus, o primata giganta care ar fi trait in China acum 300 de mii de ani.
Polygenism – termen facut cunoscut de celebrele maimute ale lui Francois de Loys – teorie antropologica conform careia rasele omenesti au aparut independent unele de altele constituind specii si genuri diferite. Povestea este foarte interesanta si se desfasoara in jungla din Venezuela si Columbia cand exploratorul si insotitorii sai au fost atacati de un grup de primate.
Din nefericire pentru lumea stiintei, savantii si-au dat seama din poze ca este vorba doar despre un specimen foarte mare de maimuta-paianjen.
Creatura a devenit chiar o afacere profitabila in America de-a lungul autostrazii Redwood din districtul Humboldt acolo unde si-a facut prima oara aparitia. Numeroase magazine pline de suveniruri atrag clientii amatori de senzatii tari. In Canada este cunoscut drept Sasquatch si a aparut inaintea relatarilor din America prin 1955, in special fiind cunoscut prin povestea lui Ostman.
Cei mai multi oameni de stiinta neaga vehement existenta lui Bigfoot, deoarece documentele justificative care sa acrediteze credinta in supravietuirea unui fiinte bipede preistorice de dimensiuni mari este insignifianta.
O exceptie notabila este insa Grover S. Krantz (1931-2002), antropolog la Universitatea de Stat din Washington. De aproape patruzeci ani, Krantz a sustinut existenta probabila a lui Bigfoot, dar nu a reusit sa convinga majoritatea oamenilor de stiinta. Dovezile pentru existenta lui Bigfoot constau in principal din marturii adunate de la entuziasti Bigfoot, de origine indoielnica, si imagini care ar fi putut fi cu usurinta trucate sau interpretabile ca oameni in costume de maimuta.
Unii vanatori cred ca Bigfoot isi are originea in povestirile indiene ale triburilor Witiko sau Wendigo care vorbesc despre un spirit urias care cutreiera padurile. In anii 1900 au aparut primele stiri legate de oamenii-maimuta
Nu exista oase, artefacte, cadavre sau orice alt fel de urma care sa le ateste existenta.
Dar nu putem spune acelasi lucru despre “aparitii”. Exista “aparitii” din belsug. Insa printre glume si iluzii nu exista nicio descoperire reala. Cu toate acestea unii credinciosi resping toate aceste critici si sustin ca Bigfoot exista intr-o alta dimensiune si calatoreste prin proiectia astrala. Asta sustin amatorii de paranormal, iar tabloidele si revistele de scandal si nu numai sustin astfel de ipoteze.
Probabil dovada cea mai bine-cunoscuta pentru existenta lui Bigfoot este o pelicula de film cu vanatorii Roger Patterson si Gimlin Bob pe 20 octombrie 1967, la Bluff Creek in nordul Californiei. Filmul infatiseaza o creatura paroasa asemanatoare unei maimute care merge pe jos. Multi cred ca vanatorii dezamagiti au filmat pe cineva intr-un costum. Au trecut peste treizeci de ani, dar niciun cryptozoologist nu a gasit dovezi suplimentare ale creaturii în apropierea locului respectiv sau in alte locuri, cu exceptia presupuselor amprente.
Institutul de Stiinte din America de Nord sustine ca a cheltuit peste 100.000 de dolari pentru a dovedi ca filmul este veritabil. Cu toate acestea, potrivit directorului veteran de la Hollywood, John Landis, celebra pelicula era doar rezultatul unui costum facut de John Chambers, cel care a ajutat la crearea costumelor din nu mai putin celebrul film Planet of the Apes (1968). Howard Berger, de la Hollywood KNB Efecte Group, de asemenea, a sustinut ca este un fapt cunoscut în cadrul industriei de film ca Chambers a fost responsabil pentru o farsa care a transformat Bigfoot intr-un cult la nivel mondial. Cu toate acestea, Chambers a negat acuzatiile despre farsa Patterson intr-un interviu.
Analiza specialistilor in ceea ce priveste efectele vizuale, unghiul de filmare si alte aspecte care tin de comportamentul animalelor sustin ca nu poate fi dovedit cu incredere daca filmul este sau nu autentic.
Potrivit lui Michael Wallace, Bigfoot este o farsa care a fost lansata in august 1958 de catre tatal sau, Ray. El sustine ca a inventat aceste urme de picior pentru a tine departe hotii si vandalii de vehiculele lor folosite in activitatea forestiera.
Pentru aceasta el a realizat filme, inregistrari audio, postere si multe altele.
In timp ce existenta unei astfel de creaturi nu este deloc imposibila, doua elemente vorbesc impotriva sa: in primul rand, ar trebui sa fie un numar considerabil disponibile pentru a mentine fondul genetic si pentru a asigura astfel supravietuirea speciei; este dificil sa-ti imaginezi ca o populatie de astfel de animale de talie mare ar putea evita cu succes detectarea. In al doilea rând, nicio dovada materiala nu a fost adusa pana acum care sa reziste testelor.
Interesul în ceea ce il priveste pe Bigfoot pare sa fi fost capturat succint de un serpas vechi: Exista un Yeti care se ascunde in subconstientul fiecaruia, numai cei binecuvântati nu sunt bântuiti de el.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.