Acest titlu seamana aproximativ cu cel al lui Francis Maziere “Fantastica Insula a Pastelui” – Rapa Nui. Cartea relansa interesul lumii occidentale asupra acestei insule pierdute in Pacific. La 4.000 de km vest de coastele statului Chile, Insula Pastelui ramane si astazi invaluita in mister
Rapa Nui – insula statuilor
Pe malurile marii sau pe platou, in picioare sau culcati, sute de statui – moai – sondeaza pamantul, cerul sau marea. Parca stau intr-o misterioasa asteptare care intriga si deconcerteaza pe arheologi.
“Atatia martori ai unei civilizatii fabuloase, martori care cantaresc 20 de tone”, zice Francis Maziere. Cum au fost aduse aceste statui din vulcanul unde au fost lucrate, pana la marginea oceanului unde au fost lucrate? Maziere lasa sa se inteleaga ca primii locuitori ai insulei au construit aceste monumente gigantice cu propriile maini.
Drumul statuilor
Misterul pietrelor enorme inca ramane. Ele au fost transportate kilomentri intregi. La fel la Ballbek (Liban), in Egipt, Mexic, Peru, Bolivia, Karnak. Statuile pascuane masoara de la 6 la 10 m inaltime. Cea mai mare, lasata pe loc, atinge aproape 22 m. Dupa Thor Heyerdahl si arheologii moderni ele au fost detasate din flacurile muntelui. Acesta este vulcanul Rano Raraku. Apoi au fost trase pe rampe descendente numite “drumurile statuilor” pana la locul lor de inaltare. In 1956, Heyerdahl incearca si reusesete aceasta experienta lasand indigenii sa se descurce cu mijloacele lor, adica securi din piatra si odgoane.
Misterul, dealtfel, nu rezida in modul in care au fost trase sau transportate, ci in poporul care a reusit acest tur de forta. Vrem mai degraba raspunsuri la “de ce”? Cea mai mare statuie, cea care masoara 22 m, numita Uriasul, nu este separata de peretele vulcanului, dar arheologul american William Mulloy, care a studiat problema, crede ca ea ar fi fost transportata ca si celelalte. Se gasesc o multime de securi si ace din bazalt dur abandonate pe loc. Stanca taiata este din tuf mai moale. Spatele statuilor era netezit pentru a aluneca pe “drumuri” ca pe un ski. Orbitele erau sculptate inainte de transport. Ochiul nu era pus decat cand monumentul era pus la locul lui, in cursul de ceremonie a “deschiderii ochilor”. Atunci statuia prindea viata si putere, si privirea sa, intoarsa spre interiorul pamanturilor, veghea peste sat si peste locuitorii sai.
Misterul ceremoniei deschiderii ochilor
Ca de obicei, arheologii au ales ipotezele cele mai ciudate pentru a explica originea civilizatiei pascuane. Vechii pascuani, spun ei, erau popoare venite din Asia. Thor Heyerdahl si, mai recent, alti navigatori, au dovedit ca erau posibile legaturi maritime intre America de Sud si Polinezia si toate vestigiile care exista inca sprijina aceasta teza. Se gasesc la Vinapu, la sud de insula, dale enorme de piatra, ajustate si lucrate exact ca la Machu Pichu in Peru. Personajele sculptate au toate urechi mari ca orejones din Peru. Asamblarea platformelor pascuane sau ahus aminteste ciudat de constructiile incasilor si platformele locului preincas de la K’embo.
Se gasesc doua tipuri de statui sau moai in Insula Pastelui. Unele au capatul taiat pentru a fi bagat in pamant si cele care, trunchiate, au dominat alta data marile platforme de piatra (Ahu). Unele par sa pazeasca vulcanul. Altele sunt ridicate nu departe de coasta si au privirea in general indreptata spre sud est, vest si nord-vest. Moaii aveau odinioara o palarie pe cap, pukao, o piatra enorma din tuf rosu. Acestea au fost insa rasturnate.
Omul-pasare din Insula Pastelui
Insula care numara, in 1971, 1400 de locuitori, este o pampa fara nicio alta vegetatie decat iarba si rarii cocotieri, dar se crede ca odinioara era impadurita si mult mai populata.
Marele rit anual era cel al omului-pasare. Prin august-septembrie, pascuanii mergeau pe munte. Aici locuiau in case intunecate – 47 de case subterane – ce se vad inca la Orongo. Triburile asteapta aici venirea primei pasari migratoare – o randunica de mare – sosita pe tarm solid si primul ou, caruia ii atribuie proprietati magice extraordinare. Fiecare sef delega un servitor in cautarea acestui talisman, caci era o mare onoare si profit pentru tribul invingatorului. Acesta trebuia sa fie primul care gaseste oul, de obicei pe insulita Motunui. El il aducea innot si devenea, pentru un an, un personaj considerabil, un vrajitor, un semi-zeu incarcat cu o mana teribila.
Atat era de puternica si iradianta aceasta mana, ca nimeni nu trebuia sa atinga omul-pasare sub pedeapsa de a primi o descarcare mortala. Autohtonii au gravat numeroase reprezentari ale omului-pasare pe stancile din Orongo.
Asadar, aceste statui, fie ele reprezentari ale stramosilor, ale oamenilor-pasare sau a unor sefi oarecare, raman o pagina a istoriei.
Insula Pastelui ramane un subiect fascinant inca dezbatut de arheologi.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
Pingback: Pseudoarheologia: extraterestrii antici si teorii ale conspiratiei | Mythologica.ro
Pingback: Saptamana Pseudostiintelor | Mythologica.ro