Care-i mai sfant si care-i mai vechi? Ne intreaba multi ce legaturi ascunse sau ce tertipuri de marketing ne vand americanii in ultimii ani. Ei bine, sarbatoarea nici macar nu este importata de la americani. Si ei la randul lor au “furat-o” de la altii. Dar au ambalat-o frumos, ar zice un prieten.
Multi ar crede ca e doar o sarbatoare de import, altii ar numi-o chiar satanica. Diverse asociatii, ONG-uri, partide si chiar religii s-au simtit ofensate. Dar care sunt originile acestei sarbatori? Ce simboluri se ascund in spatele mastilor si oare le-am uitat semnificatia? Simbolurile odata vii se desacralizeaza in societatea contemporana. Ele isi pierd sensul sau sunt obturate, inghitite si retransformate.
Ziua Sfantului Valentin sau Ziua Indragostitilor?
Ziua Sfantului Valentin este cunoscuta in prezent in lumea intreaga sub numele de Ziua Indragostitilor sau Sarbatoarea Sfantului Valentin care se sarbatoreste pe 14 februarie in fiecare an. Desi nu este o sarbatoare specifica anumitor culturi ea a fost foarte repede globalizata.
Ziua Sf. Valentin a inceput ca o celebrare liturgica a unuia sau a mai multor sfinti crestini timpurii pe nume Valentin. Mai multe povesti despre martiri au fost inventate pentru diferiti Sfinti Valentini care sa se potriveasca cu ziua de 14 februarie.
O relatare populara din acea perioada este povestea Sfantului Valentin din Roma despre care se crede ca a fost inchis pentru ca a cununat soldatii romani in sfanta taina a casatoriei, acestora fiindu-le interzis sa se casatoreasca. Deasemenea, Sfantul a tinut slujbe si pentru crestinii care erau persecutati pe atunci de Imperiul Roman. Versiuni ale povestii sustin ca a fost interogat chiar de imparatatul Claudius al II-lea si acesta a incercat sa-l converteasca la paganism ca sa-i salveze viata. Conform legendei, in timpul detentiei sale, el a vindecat-o pe Julia, fiica oarba a temnicerului sau, Asterius. Pentru a infrumuseta si mai mult povestea si a aduce-o mai aproape de zilele noastre se spune ca inainte de a fi executat, Sfantul i-a scris fetei o scrisoare de ramas bun in care s-a semnat “Al tau Valentin”. El a fost ingropat in Roma si de atunci biserica a fost loc de pelerinaj (craniul lui este inconjurat de trandafiri). Legenda a luat amploare in Evul Mediu si a cunoscut multe variante. Cu toate astea, in prezent, Biserica Anglicana si Luterana recunosc aceasta sarbatoare de drept. Biserica Ortodoxa sarbatoreste, de asemenea, Ziua Sfântului Valentin, dar pe 6 si 30 iulie, cu referire la cu totul alti sfinti. In Brazilia, Dia de Sao Valentim este recunoscuta pe 12 iunie.
Aceasta zi a fost asociata cu iubirea romantica deabia in Evul Mediu cand traditia cavalerismului a inflorit. In Anglia secolului al XVIII-lea, sarbatoritii si iubitii isi prezentau flori si felicitari. Simbolurile utilizate de Ziua Indragostitilor in prezent includ forme de inima, porumbei si aripile lui Cupidon.
Legende si traditii despre Sf. Valentin si Dragobetele
In timp ce traditiile populare europene legate de Sfantul Valentin si Ziua Sfantului Valentin au devenit marginalizate de obiceiurile moderne anglo-americane care leaga ziua de dragostea romantica, exista inca unele asociatii care vad legatura stransa intre sfant si venirea primaverii.
In timp ce obiceiul de a trimite carti, flori, bomboane de ciocolata si alte cadouri isi are originea in Marea Britanie, Ziua Indragostitilor ramane in continuare conectata cu diverse obiceiuri regionale din Anglia. In Norfolk, un personaj numit “Jack” Valentine bate la usa din spate a caselor lasand dulciuri si cadouri pentru copii. Desi pare un personaj pozitiv, multi copii s-au speriat de aceasta fiinta mistica.
In Slovenia, Sfantul Valentin sau Zdravko a fost unul dintre sfintii din primavara, sfantul care patroneaza sanatatate, starea buna, pe apicultori si pelerini. Un proverb spune ca “Sfantul Valentin aduce cheile radacinilor” pentru ca plantele si florile incep sa creasca in aceasta zi. In agricultura si in viticultura marcheaza deasemenea primele zile. Patronal dragostei era insa Sf. Grigorie sau Sf. Anton.
Pana la Chaucer in secolul al XIV-lea nu au existat legaturi intre aceasta zi si dragostea romantica, desi foarte multi cred ca este inspirata din vechea sarbatoarea romana Lupercalia. In calendarul atenian antic perioada dintre mijlocul lunii ianuarie si mijlocul lunii februarie a fost luna Gamelion, dedicata casatoriei sacre a lui Zeus si Hera.
In Roma antica, Lupercalia, serbata pe 13-15 februarie, era un ritual arhaic legat de fertilitate. Papa Gelasius I (492-496) a abolit Lupercalia. Ghiciti de ce? Unii cercetatori au teoretizat ca Gelasius I a inlocuit Lupercalia cu celebrarea Purificarii Mariei in 14 februarie si sustin o anumita conexiune insa aceasta nu poate fi dovedita istoric. Daca stam putin sa ne gandim, toti sfintii de azi sunt zeii pagani de ieri. O Biserica cladita pe radacini pagane n-o poti decat iubi, nu?
Inalta Curte a Iubirii a fost infiintata de printesa Isabel a Bavariei in Paris in anii 1400 si facea referire la toate tradarile si iubirile. Juriul era ales dintre femei. In perioada medievala in Anglia, sarbatoarea a cunoscut o mare inflorire cu multe versuri, declaratii si arta dramatica.
In secolul al XIX-lea putem spune ca sarbatoarea a devenit a lumii intregi, cu mai putin impact in lumea asiatica. Totusi, in China se sarbatoreste Festivalul Qixi care este autohton pentru ca, de obicei, 14 februarie se apropie de Noul An Chinezesc. Doua stele indragostite de pe cerul noptii se pot intalni doar in a saptea zi a celei de-a saptea luni a calendarului chinezesc. Asta da poveste de dragoste.
In Finlanda si Estonia aceasta zi se numeste “Ziua Prietenilor” si face referire la toti prietenii, nu doar la iubiti.
In Grecia, in schimb, aceasta sarbatoare este asociata cu Hyacinth de Cezareea (3 iulie). Fiecare cu sfintii sai, pagani, pardon.
In India, in antichitate, a existat o traditie a adorarii zeului iubirii, Kamadeva, exemplificat de sculpturile erotice din si prin scrierea Kamasutrei tratatului de dragoste. Aceasta traditie a fost pierduta in Evul Mediu.
In vestul statului Bengal, Saraswati Puja, un festival la inceputul primaverii slavind-o pe zeita Saraswati a fost perceput ca Ziua Indragostitilor. Pana in 1992 sarbatoarea comerciala nu a prins la indieni.
In timpurile moderne, hindusii si islamicii traditionalisti au considerat sarbatoarea a fi o contaminare culturala din Occident, un rezultat al globalizarii in India. De aceea se incearca revitalizarea unei vechi datini a serbarii Zilei Parintilor. In ciuda acestor obstacole, Ziua Indragostitilor devine din ce in ce mai populara in India.
In Iran, Sepandarmazgan sau Esfandegan, este un festival in care oamenii isi exprima dragostea fata de mamele si sotiile lor fiind o sarbatoare a pamantului in cultura persana antica.
In Israel, traditia iudaica de Tu B’Av a fost reinviata si transformata in echivalentul evreiesc de Ziua Indragostitilor.
In Japonia, o versiune usor diferita este povestea iubitilor Tanabata care a fost sarbatorita de secole pe 7 iulie. Aceasta a fost considerata de catre occidentali ca fiind similara cu Sf. Valentin, dar nu este legat de ea, iar originile sale sunt complet diferite.
In America Latina cel mai des sunt sarbatorite Dia del Amor y la Amistad si Amigo Secreto. In Brazilia, de obicei, este in aceeasi perioada cu marele carnaval si nu i se acorda atata atentie, iar Sf. Antonie este sfantul casatoriei.
In Coreea de Sud, ca si in Japonia, femeile daruiesc barbatilor ciocolata si sarbatoarea este cunoscuta ca Ziua Alba. In Tara Galilor este sarbatorit Sf. Dwynwen.
Cititi mai multe despre Legende si mituri despre Dragobete
Dragobetele – traditie vs globalizare
In Romania, sarbatoarea populara a Dragbetului si-a pierdut din admiratori fiind lasata la o parte. Sarbatoarea comerciala a Sf. Valentin a castigat teren. Fiul Babei Dochia a fost incet-incet uitat. Avand vechi origini slave, sarbatoarea ii incanta pe indragostiti pe 24 februarie.
Ion Ghinoiu in dictionarul de obiceiuri populare il descrie ca pe un zeu tanar al panteonului local identificat cu Cupidon sau Eros. Este identificat ca zeu al iubirii si vegetatiei. Romulus Vulcanescu in “Mitologia romana” il descrie ca o fiinta mitica, frumos, tanar si voinic care se umbla prin lume ca Santoaderii sau Rusalcele in comunele din Muntenia si Oltenia. Legendele locale spun ca in aceasta zi se impreuneaza toate vietatile pamantului.
I se mai spune si “logodnicul pasarilor”, Dragomir sau chiar “cap de primavera” pentru ca, unii etnologi cred, aduce primavara. Sarbatoarea este centrata in genere pe echinoctiul de primavara, caci aceasta este adevarata natura simbolica. Se spun descantece, se fac focuri, se merge in padure dupa flori de primavara, iar toata lumea trebuie sa fie fericita. Dragobetele te fereste de boli, de griji si de necazuri.
Poate unele traditii au fost date uitarii, poate unele vor reaparea. “Dragobetele saruta fetele”, spunea o vorba veche. Probabil Dragobetele reprezenta acea iubire navalnica, pasionala, nu pe cea linistita reprezentata de Sf. Valentin. Biserica a vrut sa domoleasca acest elan pagan punandu-i alt nume si facandu-ne sa credem ca este alt soi. Personal, imi prefer sarbatorile asa cum prefer si vinul – vechi si sarbatorit alaturi de cei dragi.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
Va rugam sa mentionati sursa foto pentru prima fotografie, http://www.adora-studio.ro. http://www.adora-studio.ro/blog/sesiune-de-logodna-mirela-si-romulus-la-muzeul-satului/
4.5