Miturile despre lilieci provin din toate mitologiile lumii. Egiptenii, spre exemplu, credeau ca liliacul poate vindeca sau preveni vederea slaba, durerea de dinti, febra sau chiar calvitia, iar agatarea lui deasupra pragului impiedica intrarea demonilor. In Caraibe si in unele parti din Africa, liliecii au fost si sunt inca folositi ca parte din ritualul vodoo. Originile legaturii lor cu vampirii sunt incerte, dar poate ca toate astea sunt legate de Cortez si ai sai conquistadori. De-a lungul timpului, in culturile europene, liliacul a fost adesea asociat cu vrajitoria, magia neagra si intunericul. Vrajitoarele adaugau lilieci in potiunea lor in piesa Macbeth de Shakespeare. Desi sunt mamifere, dar pot zbura, in foarte multe culturi sunt interpretati ca fiind fiinte intre doua lumi.
Liliacul in mitologie
Liliacul este sacru in Tonga si este considerat manifestarea fizica a unui suflet separat de corpul sau. Liliecii sunt, de asemenea, foarte des asociati cu vampirii despre care se spune ca se pot transforma in lilieci, lupi sau chiar ceata. Liliecii mai sunt simboluri ale fantomelor, mortii si bolilor. La indienii amerindieni precum Creek, Cherokee si Apache, liliacul este un spirit sarlatan. Legendele indiene amerindiene la fel ca si fabulele lui Esop redau caracteristici umane liliacului vorbind despre tradare si decadere invatandu-ne adevarata morala
Folclorul chinezesc pretinde ca liliacul este un simbol al longevitatii si fericirii si la fel este perceput in Polonia, Macedonia, la populatiile din Pacificul de nord-vest si la arabi. Culturile pre-columbiene asociau animalele cu zeii si adesea le reprezentau in arta lor. Populatia Moche ii desena adesea pe ceramica lor. In Fiji si in sudul Pacificului se crede ca un soarece a furat aripile unei vulpi zburatoare.
In culturile vestice, liliacul este vazut ca un simbol al noptii si al naturii ascunse. Liliacul este un animal primar asociat cu personaje negative care intruchipeaza frica ancestrala precum Dracula, dar si eroi precum Batman.
In mitologia mezoamericana, in perioada clasica, liliecii reprezentau taramul mortilor, asa cum era considerata lumea de dincolo. Ei mai simbolizau distrugerea si decaderea pentru ca zburau numai noaptea, iar ceramica maya ii punea in legatua cu craniile si oasele umane. Mexicanii ii vedeau ca pe aceia care veneau sa indeplineasca sacrificiile purtand capetele oamenilor in era post-clasica. Imaginile lor erau reprezentate pe urnele funerare ale zapotecilor purtand urechi imense si gheare uriase. Asta ii asocia adesea cu moartea asemeni jaguarului, o alta fiinta nocturna a lumii de dincolo. Au mai fost portretizati si de alte animale negative precum scorpionii si bufnitele, animale ale noptii prin excelenta. In Tenochtitlan a fost descoperit un gigantic om-liliac in marime naturala despre care se crede a fi zeul mortii.
In mitologia Oaxaca, natura nocturna a liliacului poate fi regasita in mitul sau. Aici se spune ca liliacul, gelos pe penele pasarilor, s-a simtit izolat si i-a spus lui Dumnezeu ca ii e frig si vrea sa se incalzeasca. Atunci Dumnezeu, just si corect, le-a intrebat pe pasari cine il ajuta sa-i doneze pene ca sa-i fie cald. Toate pasarile au fost de acord si astfel liliacul a devenit foarte plin de sine, colorand cerul noptii, iar ziua a creat curcubeul care reflecta culorile vibrante ale soarelui. Liliacul a devenit arogant, iar pasarile s-au plans lui Dumnezeu. Acesta l-a pedepsit pe liliac si penele lui au inceput sa se desprinsa rand pe rand. Foarte rusinat, liliacul a fugit si s-a ascuns. De atunci se ascunde ziua in pesteri, iar noaptea rataceste in cautarea penelor.
In estul Nigeriei, se crede ca liliacul a inselat un sobolan pacalindu-l si aducandu-i moartea si de atunci se ascunde ziua si vaneaza noaptea. In unele orase din Spania precum Valencia, Palma de Mallorca si Fraga, liliacul este parte a blazonului. Chiar si in Catalonia si Barcelona, liliacul aparea pe blazonul oraselor fiind inspirat de dragonul cu aripi (virba) al regelui James I al Aragonului.
In fine, in mitologia romaneasca, cea mai interesanta dintre ele, atat in privinta conceptiilor, dar si a reprezentarilor, liliacul apare ca un sobolan care a mancat anafura. Un simbol al raului, ba chiar al Diavolului, o fiinta care fuge de lumina si adora intunericul. Legendele romanesti merg chiar mai departe povestind si explicand cum un imparat pe nume Liliac a ajuns in tinutul unei zgripturoaice. Cand s-a dus la pestera ei a fost transformat in soarece, iar zgripturoaica l-a urmarit sub forma unui motan. De frica s-a ascuns in clopotnita unei biserici si iesea numai noaptea. Apoi a dorit sa se razbune si s-a varat in parul zgripturoaicei care a inceput sa tipe pana satenii au scapat lumea de asa pacoste. Iar bietul Liliac a ramas pana in prezent tot liliac.
Aceasta legenda poate avea legatura cu supranumele zeului Apollon-Zalmoxis care era Smintheos, in greceste înseamnand „?oarece”. La traci, Smintheos inseamna ” transformare miraculoasa”. La geto-daci, LI-LIAC sau LI-LIAS însemna „Cel fermecat; Vrajitul; Minunatul”. De aici putem deduce o similaritate ciudata intre primavaratecul si plinul de viata liliac si intunecatul liliac din umbra pesterilor.
Liliacul – simbol si legenda
S-a mers chiar pana la legatura liliacului cu misterele orfice. Sa ne aducem aminte ca in mediul rural, liliacul era rastignit pe porti pentru a apara casa de duhuri rele sau era ingropat sub prag pentru noroc. Deasemenea, el aducea noroc in dragoste.
Liliacul, potrivit legii mozaice, este un animal impur, apoi a devenit simbolul idolatriei si al spaimei. In Extremul Orient este simbolul fericirii, pentru ca semnul grafic fu, care il desemneaza este omofon cu acela care inseamna fericire.
O creatura misterioasa, a luminii sau a intunericului, prinsa de Creatie si aruncata in bratele Diavolului. Definind lumea de dincolo, dar si facand partea din ea, liliacul ramane un simbol al subconstientului nostru. Frica de intuneric, de ceea ce este dincolo este cuprinsa de aripile sale.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
4.5
5