Cunoastem cu totii povestea lui Adam si Eva. Se pare ca a devenit o adevarata tara sociala in cultura contemporana, urmarindu-ne istoria – pacatul mostenit, pacatul originar. Ce nu stim este ca aceasta povestire vine din timpuri mai vechi, din Sumer chiar, si a fost preluata de evrei in Vechiul Testament. Pana si cele doua reprezentari grafice seamana. Dar, in general, in spatele mastii se ascund mai multe. Adesea m-am intrebat de ce n-au mancat marul?
Mitul lui Adam si Eva care au fost dati afara din Gradina Edenului pentru ca au mancat fructul din Pomul Cunostintei Binelui si Raului fascineaza chiar si in prezent. Problema e una profund simbolica, dar si religioasa, si prin urmare, etica si sociala.
Si el a spus: “Iata Adam a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele si raul; acum, prin urmare, nu cumva el sa întinda mâna, sa ia si din Pomul Vietii, si sa manânce, si sa traiasca pentru totdeauna”. Si Domnul Dumnezeu l-a izgonit din paradis, ajungand din placerea raiului sa lucreze pamântul din care fusese luat. Problema e destul de spinoasa caci prin aceste fructe miraculoase, prin aceste fructe oprite, omul de rand poate ajunge zeu. El poate cunoaste bine si raul si in cele din urma poate culege viata vesnica. Si ce ar fi rau in asta, ati putea intreba. Tocmai aceste doua atribute sunt baza si apanajul divinitatilor – din preistorie in antichitate prin Evul Mediu si pana in prezent. Dumnezeu cunoaste si traieste dincolo de timp. Cele doua atribute sunt legate interdependent. Ati vazut zeu muritor sau fara cunostinte deosebite?
Mai intervine un element – anume cel al fructului interzis. Ca sa va dau un exemplu popular, foarte aproape de spatiul nostru mitologic – poate va aduceti aminte de basmul Praslea cel Voinic si Merele de Aur. In acest basm romanesc cu specific, numai un tanar viteaz, deosebit de curajos poate pazi merele sacre. Deasemenea, in toate mitologiile lumii exista referinte despre astfel de pomi. Gradina Hesperidelor din antichitatea greaca proteja astfel de fructe. Hercules in expeditia sa legata de cele douasprezece munci a plecat chiar in cautarea lor. A fost singurul care a reusit sa treaca de balaurul Ladon cel cu o suta de capete. Se spune ca gradina minunata era asezata fie in Muntii Arcadiei fie in Muntii Atlas, iar pomul cu mere de aur era un dar dat de Geea (Mama Pamantului) Herei la nunta ei cu Zeus. Grecii din acele vremuri credeau cu asemenea tarie in astfel de povesti incat au trasat harti legate de aceste locuri si le-au cautat fara incetare. Caci ce lucru mai miraculos ar exista decat sa fii asemenea zeilor? Atotcunoscator si nemuritor?
Fructele de aur cu puteri divine sau chiar cele precum “marul discordiei” influenteaza viata si destinul oamenilor. Merele de aur, descrise uneori ca gutui, fructele sacre ale Afroditei reprezentau un simbol al frumusetii, al dragostei si fecunditatii. Reprezentarea iconografica a merelor in Evul Mediu este una profund eronata pentru ca in Sfanta Scriptura ele nu sunt pomenite ca atare. Multi exegeti cred ca este vorba de fapt despre rodie.
Copacii ceresti si Merele de Aur
În Gradina Edenului erau doi pomi speciali: Pomul Cunostintei Binelui si Raului si Pomul Vietii. Lui Adam si Eva li s-a permis consumul altor fructe si plante dar li s-a interzis specific consumul celor pomenite. Dar sarpele cel viclean a convins-o pe Eva sa ia doar o muscatura din fructul din Pomul Cunostintei Binelui si Raului. Când Dumnezeu a aflat i-a dat afara din Eden – dar nu din cauza actului de neascultare pe care El ar fi putut sa-l ierte. El i-a dat afara pentru a-i opri a manca fructul din Pomul Vietii, care le-ar conferi apoi viata vesnica – cu alte cuvinte, ei nu ar fi murit niciodata. Iti vine greu sa nu intrebi daca asta i-ar fi facut egalii lui Dumnezeu. Era oare acesta un Dumnezeu gelos care nu le-ar fi ingaduit “dumnezeirea“. Si credem ca de aici a aparut conceptul prin care oamenii pot deveni zei. Mancand fructele cuvenite zeilor sau band ambrozia si nectarul zeilor ca in antichitatea greaca.
O alta conceptie gresita interesanta cu privire la Adam si Eva este ca fructele din care au mâncat au fost mere. De fapt, Biblia nu precizeaza ce fructe au mancat. Motivul pentru care aceasta conceptie gresita a aparut este cel mai probabil datorita faptului ca în Orientul Mijlociu limba engleza, mai precis cuvântul “mar” a fost folosit pentru a se referi la toate fructele si nucile (cu exceptia fructelor de padure). Deasemenea, exegetii crestini sustin ca tocmai Crucea pe care a fost rastignit Hristos este facuta din lemnul Copacului Vietii.
Un alt fapt deosebit de interesant de studiat si analizat este ca sarpele care o convinge pe Eva sa ia fructul din Pomul Cunoasterii nu este mentionat ca Satana în Geneza. El este cunoscut doar ca “sarpele care a fost mai subtil decât oricare dintre fiarele de pe pamânt”. În plus, termenul “Lucifer”, folosit cu referire la Satana vine din traducerea Vulgatei de Isaia 14:12 – în niciun punct din Biblie nu este Satan direct mentionat cu numele Lucifer.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
Pingback: Cum devii nemuritor partea a II-a | Mythologica.ro
5
5
0.5