Mormantul Cleopatrei: doua milenii de cautari zadarnice

[et_pb_section admin_label=”section”]
[et_pb_row admin_label=”row”]
[et_pb_column type=”4_4″]
[et_pb_text admin_label=”Text”]
Egiptul antic a daruit istoriei un lung sir de evenimente, repere arheologice si personaje cu adevarat impresionante, demne de a fi inscrise in panoplia protagonistilor marilor transformari la nivel global, in topul acestui clasament aflandu-se fara indoiala, regina Cleopatra.

Nascuta in anul 69 i.e.n., Cleopatra era fiica faraonului Ptolemeu al XII-lea – cea mai de pret nestemata a unui suveran trufas si ambitios, caruia istoria-i rezerva surpriza de a deveni faimos peste milenii mai degraba pentru ispravile fiicei sale decat pentru realizarile personale.

Insasi numele Cleopatrei reprezenta un elogiu adus faraonului, semnificatia acestuia echivaland intr-o traducere aproximativa cu expresia „glorie tatalui” – un motiv in plus pentru a fi idolatrizata si pentru a i se incuraja, inca de la o varsta frageda, pornirile ambitioase si convingerea ca e mai presus decat orice muritor de rand.

Dar dupa o viata spectaculoasa si plina de evenimente tulburatoare, Cleopatra avu parte de o moarte chiar mai tulburatoare decat propria-i existenta, iar mormantul sau continua sa framante arheologii si istoricii pasionati de egiptologie antica, hranindu-le de mii de ani fantezia cu visul descoperirii ramasitelor pamantesti ale unei regine fara seaman.

 

Himera descoperirii mormantului – un lung sir de episoade discutabile

Pe masura trecerii timpului, o serie intreaga de arheologi, cercetatori, istorici sau pur si simplu cautatori de vestigii antice, s-au precipitat sa afirme ca ar fi descoperit mormantul Cleopatrei, multi dintre ei sustinand cu fervoare ca ar fi fost acelasi cu al iubitului sau, generalul roman Marc Antoniu.

In realitate nu se cunosc detalii legate de locul exact in care s-a sinucis Cleopatra si nici daca cei doi ar fi fost inmormantati impreuna, ci doar o serie intreaga de amanunte purtate pe aripile timpurilor de legendele antice si anumite referinte descoperite in textele lui Pliniu cel Batran si a altor eruditi ai vremurilor respective.

Sapaturi arheologice efectuate in repetate randuri si in diferite puncte ale Egiptului au adus la lumina vestigiile unor morminte antice a caror destinatie a fost atribuita reginei Cleopatra pe baza interpretarii reprezentarilor de la nivelul unor fresce regasite la interior, infatisand chipul unei femei de vita nobila si alte repere care ar fi putut apartine acesteia.

De fiecare data identitatea personajului cu pricina a fost asociat Cleopatrei, dar nu s-au putut prezenta dovezi de netagaduit care sa confirme aceste informatii.

 

Legenda versus fapte istorice: de la vipera la supradoza de opium

Legenda istoriseste ca regina Cleopatra s-ar fi sinucis apeland la muscatura otravitoare a unei vipere, preferand asadar sa-si puna capat viatii decat sa devina prizoniera imparatului roman Octavian.

Nu putini sunt insa cercetatorii care sustin ca aceasta reprezinta doar o versiune romantata a chestiunii si ca in realitate, regina egipteana ar fi inghitit o doza masiva de droguri, sub forma unui amestec letal, ce continea opium, conium (planta din familia opiaceelor) si aconitum (planta cu flori mov, otravitoare).

Gestul ar fi fost planificat cu multa atentie, dupa ce Cleopatra afla ca Marc Antoniu isi implanta un pumnal in abdomen, dandu-si ultima suflare intr-o criza de disperare provocata de infrangerea armatei sale de catre legiunile lui Octavian si de zvonul ca regina s-ar fi sinucis deja.

Fire pragmatica, egoista si capricioasa, Cleopatra nadajduia ca odata cu moartea lui Marc Antoniu, ar putea reusi sa se salveze, sa obtina favorurile imparatului Octavian si sa pastreze tronul Egiptului, asa cum izbutise si in trecut cu Cezar, dar cand intelese ca Roma o socotea doar o desfranata pe cat de aroganta pe atat de periculoasa, realiza ca soarta-i era pecetluita.

Alese adasar o metoda sigura dar blanda de a-si pune capat vietii, cunoscand pe deplin efectele otravii preparate de vraciul sau personal – un amestec ce o trimitea lent mai intai in lumea visurilor, pentru ca mai apoi sa paseasca pragul spre vesnicie pe nebagate de seama.

 

Ce informatii se mai desprind din documentele antice?

Scrierile eruditilor egipteni, greci si romani care au trait in vremurile respective si au mentionat in lucrarile lor modul in care s-au desfasurat evenimentele cu adevarat,  au fost distruse aproape in totalitate in incendii sau pur si simplu s-au pierdut fara urma.

Cateva referiri insa la vremea de apus a faimoasei regine Cleopatra si a generalului roman Marc Antoniu, desprinse din scrierile lui Plutarh, dezvaluie faptul ca cei doi ar fi fost inmormantati cu toate onorurile cuvenite celor mai de seama personalitati ale vremurilor respective, insistand asupra bogatiilor exorbitante incluse in mausoleul acestora.

Plutarh s-a concentrat insa pe descrierea ornamentelor arhitectonice deosebite din interor si a tezaurului de pietre pretioase, podoabe si vase din aur si argint, amfore pictate manual continand uleiuri parfumate, esente si alte mirodenii socotite absolut necesare unei regine la trecerea in lumea de apoi, ca incarnare a zeitei Isis, fara sa precizeze vreun detaliu referitor la pozitia geografica a mormantului in sine.

Cronicile mai mentioneaza ca moartea Cleopatrei ar fi survenit in data de 10 august a anului 30 i.e.n., iar trupul sau ar fi fost mumificat prin bunavointa imparatului Octavian, care ar fi permis ca atat regina egipteana cat si iubitul sau, Marc Antoniu, sa fie ingropati intr-un loc misterios, departe de privirile indiscrete ale curiosilor si profanatorilor.

 

Camere funerare opulente si speculatii pe masura

Cea care pare sa se fi apropiat cel mai mult de adevaratul mormant al Cleopatrei este avocata si exploratoarea dominicana Katheleen Teresa Martinez Berry, faimoasa pentru a fi demarat in anul 2005, lucrari impresionante de excavare pe malul egiptean al Marii Mediterane, cu scopul descoperirii acestuia.

Lucrarile s-au extins pe 15 ani si au adus la lumina in final, la Taporis Magna – un port maritim impresionant al Egiptului de odinioara, aflat la 20 de mile in vestul Alexandriei – o camera funerara cu adevarat opulenta, la nivelul careia au fost descoperite ramasitele a doua trupuri mumificate, dar partial distruse din pricina inundatiilor.

Potrivit celei ce s-a aflat la carma lucrarilor, cele doua mumii ar fi apartinut tocmai reginei Cleopatra si generalului roman Marc Antoniu – ipoteza care nu fu insa corfirmata pe deplin de catre specialistii care le-au scanat.

Martinez sustine insa ca ornamentele in aur si cele 200 de monede batute in acelasi material, purtand chipul reginei, ar atesta apartenenta defunctilor unei clase privilegiate a Egiptului antic, demonstrand statutul elevat al acestora si functiile regale pe care le-ar fi detinut, intarindu-i convingerea ca ar fi vorba tocmai despre cuplul Cleopatra-Antoniu.

 

Teoria mutarii trupurilor dintr-un loc intra-altul

Analiza aprofundata a celor doua mumii descoperite de Martinez a condus insa la concluzia ca ar fi vorba doar despre doua persoane care indeplineau ritualuri religioase importante – o mare preoteasa si un mare preot – cu roluri cheie in cadrul suitei suveranilor.

„Mumiile au fost supuse examenelor radiografice specifice investigatiilor arheologice de acest tip, demonstrandu-se doar ca ramasitele apartin unui barbat si unei femei. Probabilitatea ca acestia sa fi fost preoti la curtea faraonului este destul de elevata, intrucat ornamentele din aur indica amuleta unui „scarabeu sfant” – detaliu ce detinea o semnificatie aparte in mitologia egipteana, simbol al zeului Khepri”, se mentioneaza in documentatia specialistilor.

Teoria sustinuta de catre un numar important de istorici si arheologi cu experienta in studierea evenimentelor Egiptului antic, sustine ca trupurile celor doi ar fi fost mutate in repetate randuri dintr-un loc intra-altul de catre servitorii devotati reginei Cleopatra, cu scopul de a nu fi descoperite nicicand de curiosi sau de profanatori, ceea ce-i inreptateste sa spere intr-o senzationala descoperire a faimosului mormant pe viitor.

“Nu exista in intreaga lume sit mai ravnit de catre cautatorii de comori decat mormantul Cleopatrei, dar pana azi, locul in care se afla continua sa ramana necunoscut, in ciuda tuturor eforturilor lor de a identifica reperele juste pentru a-l descoperi”, scria la randul sau J.T. Osburne in lucrarea sa intitulata „The Lost Tomb of Cleopatra” (2018)”.

Autorul subliniaza in paginile volumului sau numarul impresionant al locurilor in care s-a crezut, de-a lungul istoriei, ca ar fi putut fi descoperit mormantul Cleopatrei, realizand o incursiune in teritoriul extins al Egiptului antic, pornind de la Alexandria si continuand cu Taporis Magna, Giza, Memfis, Amarna sau Valea Regilor, dar concluzionand nu fara o doza considerabila de descumpanire, ca semnele de intrebare asociate acestui artefact raman la fel de fascinante si de incarcate de mister precum au fost si cu doua milenii in urma.

Chiar si egiptologul si arheologul Zahi Hawass, secretar general al Consiliului Suprem al Antichitatilor din Egipt, faimos pentru a fi reconstruit, cu ajutorul analizei ADN-ului anumitor mumii egiptene, genealogia lui Tutankhamon, si-a manifestat indoielile cu privire la teoriile celor ce sustin ca ar fi identificat adevaratul mormant al Cleopatrei, afirmand ca

„portile sunt larg deschise arheologilor ce doresc sa aprofundeze aceste cercetari in slujba stabilirii unor adevaruri istorice de o imensa valoare pentru poporul egiptean, dar si cu rezonante profunde la nivelul istoriei omenirii, in general”.

Dar daca teoria mutarii repetate a mumiilor Cleopatrei si iubitului sau, Marc Antoniu se va demonstra veridica, sansele de a regasi intr-un viitor apropiat noi indicii privitoare la locul in care aceastea ar fi depozitate sunt cu adevarat extrem de reduse, mai cu seama in conditiile actuale, in care proiectul de demarare a unor lucrari de acest gen in Egipt a devenit mult mai dificil de pus in aplicare decat in trecut.

 

 

Bibliografie:

1. Abbott, Jacob – “History of Cleopatra, Queen of Egypt”, 1860;
2. Ashton, Sally-Ann – “Cleopatra and Egypt”, 2009;
3. Blackaby, Susan – “Cleopatra: Egypt’s Last and Greatest Queen”, 2009;
4. Brown, Pat – “The Murder of Cleopatra: History’s Grated Cold Case”, 2013;
5. Angela, Roberto – “Cleopatra: La regina che sfidò Roma e conquistò l’eternità”, 2018;
6. J.T. Osbourne – “The Lost Tomb of Cleopatra”, 2018.

 

 
[/et_pb_text]
[/et_pb_column]
[/et_pb_row]
[/et_pb_section]