Explorarea spatiala: viitorul omenirii

Istoria omenirii ar putea fi privita prin prisma unui concept care o marcheaza inca din cele mai vechi timpuri, asemenea unei continue dorinte de „a fugi de-ascasa”, de la primii Homo Sapies care parasira Africa acum 200 de mii de ani si pana la frontierele cele mai avansate ale cercetarii spatiului cosmic. Asa incepe calatoria in necunoscut – calatoria spatiala!

 

Calatorii in spatiu: pe Luna, pe Marte si chiar si-in alta parte

In prezent, instinctul de nestavilit al omului de a descoperi locuri nemaivazute si de a explora destinatii indepartate din Univers, se oglindeste intr-un scenariu ce poarta o amprenta SF amintind de marile productii hollywoodiene care au fascinat generatii intregi de pasionati ai genului.

Viitorul omului in spatiu se contureaza asadar in mod firesc precum o aventura colonistica fara precedent, invitand la proiectarea unor itinerarii stelare ce nu vor mai constitui prerogativa exclusiva a NASA, ci un logic destin al generatiilor urmatoare.

Startul s-a dat deja pe 20 iulie 1969, odata cu lansarea misiunii Apollo 11, care a purtat primii oameni pe Luna – Neil Armstrong si Buzz Aldrin – intr-o aseleneziare nu lipsita de evenimente neprevazute – sarea si piperul unei initiative urmarite cu sufletul la gura in lumea intreaga.

In Arhivele Nationale de la Washington, D.C. se afla depozitata o copie a comunicatului de presa datat 18 iulie 1969, pe care presedintele american Richard Nixon il pregatise in eventualiatatea in care astronautii misiunii ar fi ramas blocati pe Luna:

„Destinul a facut astfel incat oamenii ajunsi pe Luna pentru a o explora in pace, vor ramane in acest loc pentru a se odihni in pace (…). In misiunea lor, ei au unit popoarele lumii, iar sacrificiul lor intareste fratia umana (…). In vechime, oamenii priveau stelele si-si elogiau eroii plasandu-i printre ele; azi noi facem acelasi lucru cu eroii nostri, dar care sunt oameni adevarati, in carne si oase. Altii le vor urma si vor gasi cu siguranta drumul spre casa (…). Fiecare om care se privi luna la ceas de noapte, va sti de acum ca exista acolo,undeva, un mic coltisor apartinand umanitatii”.

Din fericire echipajul se intoarse cu bine pe Terra si discursul cu pricina nu fu niciodata rostit, dar mesajul pe care-l contine poarta emblema unui adevar de netagaduit, rostit de Neil Armostrong de indata ce pasi pe solul lunar: „Un pas mic pentru om, dar un salt urias pentru omenire…”

 

Planuri de revizitare a lunii si noi proiecte de explorare a spatiului – „Mission to Mars”

Dupa o serie de misiuni succesive celei istorice din 1969, nici NASA, nici vreo alta agentie spatiala nu a mai dedicat Lunii vreun proiect de revizitare pentru mai bine de 50 de ani, desi era limpede ca mai devreme sau mai tarziu, apetitul pentru o noua aventura de acest gen se va redeschide.

Asa cum era de asteptat, nu cu multa vreme in urma, NASA si-a anuntat oficial intentia de a trimite un nou echipaj pe satelitul natural al Pamantului, fara sa se limiteze insa la aceasta: proiectul presupune aselenizarea ca un prim pas al misiunii, urmand sa fie completat de voiajul spre Marte.

Potrivit planurilor initiale, astronautii americani ar trebui sa ajunga din nou pe Luna in anul 2020, pentru a implementa un element-cheie la nivelul acesteia si anume o infrastructura permanenta si o platforma orbitala – Gateway – in masura sa gazduiasca astronauti.

Gateway va constitui un soi de trambulina pentru calatoriile in spatiu, oferind specialistilor NASA si partenerilor lor, posibilitatea organizarii in detaliu a misiunilor de explorare viitoare la nivelul unor laboratoare in care se vor testa noi tehnologii, menite sa acorde suport epocalei misiuni spre Marte si nu numai.

„Debarcarea” pe Marte constituie un obiectiv care inca tine cu sufletul la gura oamenii de stiinta, asa cum a fost odinioara cel al pasirii pe Luna, dar pregatirile par sa se afle intr-o faza avansata, cuprinzand trei etape bine determinate in programul lor:

1. Un zbor spatial de lunga durata cu echipaj uman la bord;
2. Dezvoltarea de sisteme avansate pentru suport vital;
3. Avansarea intr-o misiune stiintifica de explorare a spatiului profund.

In concluzie, NASA intentioneaza sa-si extinda campania explorativa intr-o serie de misiuni ce includ destinatia Marte, declarandu-se entuziasta de modul in care se desfasoara deja misiunea InSight (Interior Exploration using Seismic Investigation, Geodesy and Heat Transport), care are obiectivul de a purta pe solul martian primul rover echipat cu seismometru si senzor termic, in scopul investigarii structurii interne a Planetei Rosii.

 

De la explorare la colonizare – proiect utopic sau un capitol in curs de a fi scris?

Ideea de a coloniza intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat Luna si/sau alte planete nu este lipsita de sens in conditiile in care misiunile de explorare sunt privite ca un capitol introductiv al unei opere importante pe care omenirea se straduieste sa o scrie generatie dupa generatie.

In aparenta, totul ar avea o logica: o baza permanenta pe Luna ar fi ideala pe post de depozit de combustibili dedicat expeditiilor in spatiul profund, facilitand totodata si protocolurile de lansare a rachetelor si permitand instalarea de telescoape gigantice, menite sa raspunda multor semne de intrebare vizand cosmosul.

Canadianul Chris Hadfield, astronaut al NASA, celebru pentru interpretarea piesei lui David Bowie la bordul ISS Space Oddity, afirma:

„o statie permanenta pe Luna e urmatorul pas de infaptuit – sunt doar trei zile de calatorie si ne putem permite sa gresim fara sa omoram pe cineva (…). Si avem o multime de chestii de inventat si testat inainte de a ne aventura mai departe in spatiu”.

Daca va intrebati insa „atunci de ce nu am facut-o inca?”, ei bine, obstacolele nu sunt nici ele de ignorat, pornind de la costurile elevate ale proiectului si continuand cu problemele de natura tehnica si riscurile corelate.

Potrivit aprecierilor specialistilor, Luna ar putea fi o capcana mortala pentru om, cu craterele sale impresionante si stancile gigantice care transforma aselenizarea intr-o actiune dificila, iar pulberile lunare sunt extrem de nocive – in conditiile in care un echipaj ar trebui sa petreaca luni de zile intr-o structura special amenajata, riscurile inhalarii acestora nu trebuie subevaluate.

In plus, temperatura la nivelul suprafetei alterneaza intre +123°C cand aceasta e expusa direct razelor solare non filtrate de o atmosfera protectiva si -233°C cand nu e, asadar petrecerea catorva luni pe satelitul natural al Pamantului nu e tocmai floare la ureche.

Pe de alta parte, din punct de vedere tehnic, desi rachetele de la Boeing, SpaceX sau Blue Origin sunt la fel de bine realizate si echipate pentru o astfel de misiune, atunci cand vine vorba de adauga o noua destinatie de la Luna mai departe, lucrurile se complica, fiind necesare noi tipuri de mijloace de transport, mult mai rezistente, mai sofisticate si mai bine utilate decat cele de care omul dispune in ziua de azi.

„Suntem inca in epoca trasurii trase de cai, la capitolul calatoriilor in spatiu”, sustine Hadfield, „ca sa nu mai vorbim despre chestiunile de natura etica ce vizeaza in momentul de fata un astfel de proiect indraznet: majoritatea astronatilor pe care i-am trimite azi spre Marte de pilda, ar muri…”.

Tehnologiile care ar putea rezolva problemele expunerii la radiatii in spatiul profund inca nu au fost puse la punct, desi expertii laboratoarelor de specialitate lucreaza de ani de zile la perfectionarea unor sisteme de ecranare eficiente, precum si a unor capsule de hibernare si a unor sisteme de suport vital in masura sa faca fata provocarilor dintr-un mediu neospitalier precum cel al Planetei Rosii si nu numai.

 

Cineva ar trebui sa inventeze ceva la care inca nu ne-am gandit

Hadfield compara proiectul de explorare a planetei Marte cu primele calatorii pe ocean realizate de om in vechime, cand porneau la drum expeditii cu echipaje de sute de oameni, pentru a se intoarce acasa doar cateva zeci.

„In opinia mea nu vom ajunge niciodata pe Marte cu vreunul din modelele de rachete de care omul dispune in prezent. E nevoie de ceva care nu utilizeaza combustibili chimici. Poate ca experientele cu Alpha Magnetic Spectrometer pe ISS si acceleratorul de particule de la CERN ne vor ajuta sa identificam un mod de exploata gravitatea…”, lanseaza Hadfield o ipoteza.

Daca vi se pare cu neputinta de infaptuit insa, ei bine, aruncand o privire peste umar in istoria omenirii, aceleasi reticente au existat si in momentul in care omul a invatat sa utilizeze electricitatea – o idee pe care multi o considerau nebuneasca, dar care a revolutionat cu adevarat vietile noastre.

Pana una-alta, printre numeroasele oportunitati legate de intoarcerea omului pe Luna, cantecul de sirena care-l atrage pe om in spatiu are si sonoritati imprumutate din… sectorul turismului: desi pare o excentricitate fara precedent, turismul spatial e imratisat cu entuziasm de detinatorii portofelelor bine garnisite, iar vizionarul Arthur C. Clarke a intuit acest lucru cu multi ani in urma, cand a semnat volumul SF intitulat „A Fall of Moondust”, in 1961.

 

De aici si pana la realizarea unor veritabile habitate pe Luna sau pe alte planete este insa cale lunga – habitatele umane autonome cu biosfere artificiale si transformarea mediului pentru a deveni propice vietii constituie inca subiecte controversate, care raman deocamdata apanajul productiilor cinematografice fanteziste si romanelor SF, ce nu de putine ori anticipa inventiile spectaculoase ale oamenilor.

 

 

 

Bibliografie:

1. Loh-Hagan, Virginia – „Apollo 13 – Mission to the Moon”, 2018;
2. Fusco, Fulvio – „Realtà nello spazio”, Vol. I, edizione digitale, 2018;
3. Hadfield, Chris – „An Astronaut’s Guide to Life on Earth”, Macmillan Electronic Edition, 2013;
4. NASA – „Systems Engineering Handbook”, 2007;
5. Nelson, Don A. – „NASA – New Millennium Problems and Solutions, A Shocking Disclosure of NASA’s Space Transportation Problems”, 2001.