Cum a evoluat inteligenta umana si ce ne asteapta in viitor?

Una din cele mai intrigante teme care dau fir de tors oamenilor de stiinta vizeaza modul in care au evoluat capacitatile cognitive si inteligenta omului de-a lungul existentei sale pe Pamant si daca acest proces continua si in zilele noastre.

Pornind de la definitia clasica a inteligentei, asa cum o regasim in DEX, avem de-a face cu simpla „capacitate de a intelege usor si bine, de a sesiza ceea ce este esential, de a rezolva situatii sau probleme noi pe baza experientei acumulate anterior”.

 

Evolutia inteligentei umane – un proces in continua desfasurare?

Dar inteligenta umana este mult mai mult decat atat, intrucat i se pot asocia semnificatii diferite, in functie de context, largind plaja carcateristicilor pana la includerea capacitatilor cognitive, a celor de adaptare, de patrundere a conceptelor abstracte, putand contiua astfel cu o bogata varietate de functii corelate, mai mult sau mai putin complexe.

Din punct de vedere genetic si evolutiv insa, elementele care au condus la dezvoltarea acestor capacitati la om la un nivel superior fata de alte specii, tind sa orbiteze in jurul unui pivot central, alcatuit din doua caracteristici-cheie: duplicare si diversificare.

In opinia specialistilor in neurologie, itinerariul evolutiv al inteligentei umane a debutat cu circa 550 de milioane de ani in urma cand, un stramos vertebrat al nostru, ar fi suferit un soi de accident genetic, de pe urma caruia una din genele codificante pentru o proteina post-sinaptica s-ar fi duplicat, generand o copie perfecta a sa.

 

Cititi si despre:

 

Originea vietii pe Pamant

Istoria vietii pe Pamant

Cum percep oamenii viata?

 

 

Originea inteligentei umane

Acest eveniment s-ar fi aflat la baza demararii unui proces repetitiv, care a facut astfel incat de fiecare data, functia noii gene sa se diversifice usor fata de gena aflata la originea sa: acest proces ar fi generat un intreg repertoriu de gene in masura sa confere versatilitate functiilor neoronale, daruindu-le spontan o bogatie cognitiva fara prcedent.

Fenomenul a fost posibil datorita faptului ca genele repective se afla la baza transmiterii semnalului sinaptic – cel ce permite transferul informatiei de la un neuron la altul – creand astfel imensa retea de conexiuni pe care se bizuie creierul nostru.

Cel putin acesta este rezultatul unor recente cercetari in materie, desfasurate de catre un grup de oameni de stiinta din cadrul Universitatii din Edimburgh (Marea Britanie), ale caror concluzii au fost publicate in paginile revistei de specialitate „Nature Neuroscience”.

Analiza acestui fenomen a demonstrat ca „familia de gene Dlg”, responsabila pentru debutul evolutiv al inteligentei e implicata in cea mai mare parte a capacitatilor cognitive, atat la animale cat si la om. Dar ceea ce regularizeaza proportia dezvoltarii acestora, stabilind diferentele comportamentale dintre specii, este variatia si combinatia a diverse gene Dlg pentru fiecare specie in parte.

De-a lungul timpului, omul a invatat treptat cum sa-si exploateze propriile resurse, impingandu-se mereu dincolo de ceea ce considera „punctul limita” si fortand astfel procesul avansarii catre un grad de inteligenta superior.

 

Factorii care au influentat evolutia inteligentei umane

Cel mai eficient stimul de odinioara pentru a face un pas inainte in acest context a fost frica, urmata de foame si de curiozitate.

Daca omul si-a pus mintea la treaba pentru a inventa metode de autoaparare in fata amenintarilor reprezentate de alte specii sau dinaintea imprevizibilelor manifestari ale naturii, siguranta obtinuta de pe urma acestor eforturi i-a permis sa treaca la urmatoarea prioritate: procurarea hranei.

S-ar putea spune ca fara agerimea mintii, omul ar fi disparut rapid de pe fata Pamantului – capacitatea sa de a identifica metode, unelte si arme primitive, l-a ajutat sa-si procure hrana necesara pentru supravietuire.

Dar de indata ce frica si foamea au inceput sa se estompeze, setea de cunoastere a inundat mintea umana asemenea unui suvoi de nestavilit, impingandu-l sa iscodeasca acolo unde cel mai mic fleac ii atragea atentia si sa descopere astfel lucruri noi, care sa-i imbogateasca bagajul de cunostinte.

Alaturi de acesti trei factori fundamentali pentru evolutia inteligentei, specialistii plaseaza si o serie de comportamente legate de dorinta de imperechere, care l-a impins pe om sa inventeze strategii din cele mai variate pentru a-si castiga o partenera si a procrea, contribuind astfel la perpetuarea speciei.

Ulterior, conflictul de interese dintre diferiti membrii ai speciei umane, a condus la confruntari violente –pentru hrana, pentru un teritoriu mai bun, pentru partenere sau pentru toate acestea la un loc – in care nu invingea totdeauna cel mai puternic, ci cel mai siret.

Neexistand reguli si „fair-play” in astfel de situatii, omul primitv apela la orice metoda pentru a-si putea atinge scopurile, simtindu-se liber sa-si utilizeze inteligenta sub orice forma pentru a obtine ceea ce-si dorea: faurind arme, punand la cale planuri de atac si generand primele strategii de lupta din istorie. O inteligenta distructiva, am fi tentati sa socotim, dar sa nu uitam de conditiile in care primii oameni inteligenti isi duceau viata, destul de scurta de altfel, atata vreme cat la varsta de 30 de ani de pilda, un barbat era deja ajuns la batranete.

Inteligenta umana nu a evoluat cu rapiditate, ci „in salturi”, dupa cum apreciaza specialistii, fiind marcata de momentul unor descoperiri importante, gratie carora viata sa a luat o intorsatura decisiva: descoperirea focului, descoperirea fierului, a rotii, a busolei, a tiparului, a motorului, tehnologiei si antibioticelor, pentru a enumera doar cateva.

Fiecare din aceste realizari l-a purtat pe om dincolo de o bariera pe care o considera initial de netrecut – lectie din care a invatat ca mintea sa nu cunoaste limite atunci cand este vorba despre inovatie, creativitate si fantezie – calitati ce i-au facilitat avansarea pe calea unor noi si noi descoperiri.

Daca ne gandim la nivelul atins astazi de omenire, plecand de la dinamicile efervescente ale schimbarilor din universul tehnologic si continuand cu cele din alte ramuri de activitate precum medicina, transporturile, sau comunicatiile, s-ar putea spune ca ne aflam intr-un punct culminant din punct de vedere al evolutiei inteligentei, dar pana si in acest context parerile specialistilor sunt impartite.

 

S-a oprit sau nu procesul evolutiei inteligentei umane? Trei opinii de baza vizand acest aspect

Exista trei variante asupra carora specialistii isi concentreaza atentia in contextul subiectului ce vizeaza evolutia inteligentei umane:

1. Inteligenta umana se afla intr-o continua evolutie;
2. Inteligenta noastra este similara cu cea a civilizatiilor antice;
3. Inteligenta umana si-a oprit evolutia, ba chiar tinde sa inregistreze un proces de degradare.

 

Inteligenta umana a viitorului: evolutie si bionica, creierul-robot si inteligenta artificiala

 

Potrivit primei teorii, omul continua sa evolueze din punct de vedere al inteligentei, aflandu-se azi intr-o faza ascendenta, menita sa-l conduca spre orizonturi noi de cunoastere si sa-i deschida portile unei existente complet diferite fata de tot ceea ce a experimentat omenirea de-a lungul istoriei sale.

„Viitorul ii rezerva omului un scenariu demn de romane stiintifico-fantastice: organismul sau si electronica de avangarda vor deveni din ce in ce mai ingemanate, iar descendentii nostri vor fi hibrizi de tip om-dispozitiv de inalta tehnologie. Frontierele dintre viata biologica si viata artificiala se vor estompa treptat – procesul a fost deja demarat si nu cunoaste stavila”, sustine Brian Green, fizician in cadrul Columbia University din New York (SUA) si consultant al emisiunii „Year Million”.

„Inteligenta umana implicata in stiinte si in medicina va produce un nou tip de impuls evolutiv, care va asigura imunitatea organismului uman la boli, va inlatura defectele ereditare si chiar va permite celulelor corpului nostru sa se reprogrameze pentru autodepanare in caz de nevoie”, afirma la randul sau, Juan Enriquez, CEO al Biotechonomy, Boston, Massachusetts (SUA).

 

Inteligenta civilizatiei moderne digitale versus inteligenta civilizatiilor antice

In contradictie cu aceasta varianta, Gerald Grabtree, de al Universitatea din Stanford, California (SUA), sustine ca de fapt, oamenii de acum 2000 de ani erau mult mai inteligenti, mai sclipitori si mai intuitivi decat cei din zilele noastre.

„Pariez ca daca un cetatean al Atenei din perioada situata circa 1000 de ani inainte de Hristos s-ar trezi catapultat in timp pana in vremurile noastre, am descoperi instantaneu ca e dotat cu o inteligenta mai vie decat a noastra, sclipitoare chiar, cu o buna memorie si un spectru larg de idei, precum si cu opinii clare asupra unor chestiuni importante”, sustine Gabtree.

De aceeasi parere sunt si alti oameni de stiinta, care nu ezita sa aduca in prim-plan dovezi palpabile ce demonstreaza ca in Egiptul Antic de pilda, se efectuau trepanatii pe creier cu o abilitate demna de invidiat si ca anumite civilizatii antice stiau sa utilizeze surse alternative de energie, sa exploateze apa, cristalele si lumina soarelui intr-un mod ramas invaluit in mister pentru omul inteligent de azi.

 

Regresul si degradarea inteligentei umane in viitor: mutatii si gene

Mai mult decat atat: omul modern ar putea sa se afla intr-o faza de stagnare din punct de vedere al evolutiei inteligentei, daca nu intr-una de regres:

„Analiza ratei mutatiilor si numarul de gene necesare pentru fitness intelectual si emotiv indica faptul ca pierdem in momentul de fata, o serie intreaga de capacitati pozitive. O demonstreaza rezultatele cercetarilor in domeniul geneticii, antropologiei si neurobiologiei, care dezvaluie in  mod clar faptul ca abilitatile noastre intelective sunt fragile”, afirma Gerald Grabtree.

Partea pozitiva a acestei alternative ar consta in „relaxarea” procesului evolutiv, care nu inseamna neaparat incadrarea ulterioara a acestuia pe o curba descendenta, ci doar ca suntem mai putin „concentrati” din punct de vedere mental in momentul de fata, ca si cum ne-am afla intr-o vacanta.

E usor de ghicit ce se intampla de fiecare data cand vacanta ia sfarsit…

 

 

Bibliografie:

1. Jess Nithianantharajah, Noboru H. Komiyama, Andrew McKechanie, Mandy Johnstone, Douglas H. Blackwood, David St. Clair, Richard D. Emes, Louie N van de Lagemaat, Lisa M. Saksida, Timothy J. Bussey & Seth G. N. Grant – Synaptic scaffold evolution generated components of vertebrate cognitive complexity – Nature Neuroscience, 2012;
2. Spier, Fred – Big History and the Future of Humanity, 2015;
3. Skoyles, John R. & Sagan, Dorion – Up from Dragons. The Evolution of Human Intelligence, 2002;
4. Bostrom, Nick – Superintelligenza. Tendenze, pericoli, strategie (titlul original: Superintelligence. Paths, Dangers, Strategies), 2018;
5. Tiberius, Jose – Teoria Cognitiva Globale, Vol. II – Intelligenza, Intuito e Creativita, 2016.

 

 

Cititi intreaga serie aici:

Seria “Evolutia umanitatii si viitorul ei”