Cele sapte minuni ale lumii antice

Din vremurile cand omul nomad se opri din lungile sale pelegrinari, stabilindu-se in locuri pe care le numira simplu „acasa”, concentrarea tuturor resurselor sale creative asupra mediului inconjurator au condus la transformari spectaculoase ale acestuia.

Omul s-a straduit din cele mai vechi timpuri sa-si creeze un habitat cat mai ospitalier cu putinta, sa-l infrumuseteze, sa-l adapteze nevoilor si exigentelor sale.

 

Civilizatiile antice si splendorile lor care uimesc si azi

Cu trei mii de ani inaintea erei noastre, inflori mareata civilizatie a Mesopotamiei intre Tigru si Eufrat, spectaculosa cultura din Valea Nilului si nu in ultimul rand, cea chineza, din imediata vecinatate a raului Yangtze, impreuna cu aceea de pe tarmurile Marii Egee – babiloniana, elena, egipteana – carora le-au urmat altele si altele, care de care mai spectaculoase.

Din aceste matrici antice luara nastere si se dezvoltara toate celelalte civilizatii considerata in zilele noastre evoluate, atat din punct de vedere economic, cat si sub profil politic, social, artistic si cultural, din care nu pot fi excluse cele ce s-au avantat intr-o continua cautare a frumosului si perfectiunii: indienii, arabii, grecii sau romanii.

Izolati secole intregi de contactele cu lumea exterioara insulelor lor, japonezii dezvoltara o civilizatie marcata de propriile sale caracteristici, puternic legate de cultul shintoist si conservate indelung, pana in jurul secolului al V-lea e.n.. Contactul cu China si valul influentelor buddismului determinara apoi inmugurirea unei splendide culturi avand pivotul central la Kyoto – capitala pana in anul 1868.

In general s-ar putea spune ca daca apele marilor rauri si ale fluviilor au favorizat dezvoltarea celor mai inportante civilizatii ale lumii, cele ale marilor si oceanelor, pe cat de extinse pe atat de misterioase, au intimidat oarecum omul, stabilind propriile reguli in materie de dinamici cultulare pentru civilizatiile insulare.

 

Spendorile lumii antice – o nazuinta a dainuirii peste timp

Marea Piramida din Gizeh – imens mausoleu de odihna eterna pentru faraonul sau – constituie fara indoiala un monument de o asemenea complexitate, incat sfideaza si in zilele noastre din multe puncte de vedere, capacitatea de intelegere a omului modern: cea mai veche din cele sapte minuni  ale lumii si cea mai invaluita in mister, cercetata indelung si in van de oamenii de stiinta si de poeti, deopotriva.

Gradinile Suspendate ce innobilau peisajul babilonian de odinioara, amenajate la ordinul unui mare monarh al vremii pentru splendida sa consoarta, raman la randul lor in istorie ca punct de referinta in domeniul arhitecturilor peisagistice si proiectelor decorative de amploare pentru spatiile externe.

Colosul din Rhodos, realizat in periada 292-280 i.e.n., reprezenta imaginea zeului soarelui in mitologia greaca – Helios – strajuind tarmurile Greciei si accesul in port timp de 56 de ani, sfarsi prin a fi vandut de cuceritorii arabi unui evreu din Siria in jurul anului 653 – a stralucit la propriu si la figurat ca simbol al civilizatiei elene, oglindid razele soarelui cu chipul sau de bronz.

Templul zeitei Artemis sau Templul Dianei, construit  in 550 i.e.n. ca omagiu inchinat divinitatii vanatorii, fu innobilat cu o statuie a acesteia, realizata integral din metale pretioase – aur si argint – facand sa paleasca astfel maretia tuturor celorlalte edificii antice intrate in competitia frumusetii iesite din comun.

„Am admirat zidurile Babilonului, Gradinile Semiramidelor, am vazut cu ochii mei statuia lui Zeus din Olimpya, Colosul din Rhodos si chiar si poramidele Egiptului, dar cand am pasit in templul din Efes, celelalte minuni ale lumii se estompara ca in ceata”, scria filozoful mistic evreu de limba greaca din Egipt, Philon din Alexandria, in pergamentele sale.

Farul din Alexandria fu inaltat in secolul al IIi-lea i.e.n. ca spectaculos indicator pentru calatorii marilor, semnaland traseul just pentru intrarea navelor in port, purtand la temelie inscriptia arhitectului sau, in greaca veche: „Eu, Sostratus, fiul lui Dexiphanes din Chinidai, ofer aceasta opera Zeilor Navigatori si oamenilor care calatoresc pe mari”.

Statuia lui Zeus din Olympia constituie o alta impresionanta opera a grecilor din antichitate, fiind realizata in 435 i.e.n. utilizandu-se o tehnica deosebita, cunoscuta sub denumirea de „criselefantina”, din fildes si ornamente aurite, care imbrcau o structura executata din lemn masiv. Pierduta fara urma in jurul anului 394 e.n., in imprejurari misterioase, se presupune ca ar fi fost mistuita de flacarile dezlantuite ale unui incendiu, in Constantinopol, desi nu exista documente care sa ateste ca ar fi fost transportata fara indoiala in acest loc.

Mausoleul din Halicarnas – actuala localitate turca Bodrum – poarta numele unui antic satrap al provinciei elene Caria (377-353 i.e.n.), fiind realizat tocmai pentru a-i servi drept lacas de odihna vesnica la ceasul in care ar fi parasit lumea celor vii, dar Mausol nu a apucat sa se bucure de frumusetea lucrarii finalizate, intrucat si-a dat duhul inainte ca aceasta sa poata fi dusa la bun sfarsit.

Toate aceste opere impresionante ale antichitatii constituie insa doar o mica parte din minunatiile realizate in perioade apuse in negura timpului – multe altele, care ar fi putut concura pe drept cuvant cu acestea, s-au pierdut treptat, mistuite de calamitati naturale, razboaie si nu in ultimul rand, de aviditatea umana, care a impins cuceritori dupa cuceritori, sa-si adjudece tezaure fara de pret, transformandu-le in trofee menite sa le daruiasca o glorie efemera.

 

Cele mai frumoase carti antice pierdute, fara sa fie uitate

Daca edificiile si operele gigantice ale arhitectilor antici si-au pus amprenta pe istoria civilizatiei umane, poate ca din punct de vedere artistic, pietrele pretioase ale cunostintei, ascunse cu maiestrie in carti de o frumusete fara margini, sunt cele mai mari pierderi suferite de omenire de-a lungul timpului.

Lumea antica a zamislit la vremea sa enciclopedii, texte sacre, opere literare si stiintifice cuprinse in texte de o valoare inestimabila, pe care desi nu le mai putem citi in ziua de azi, si-au castigat o faima indiscutabila gratie informatiilor pe care le cuprindeau, transmisa fara oprelisti peste generatii.

Furate, ascunse, pierdute, distruse cu sau fara buna stiinta, multe astfel de opere ale trecutului au avut un destin cu atat mai trist cu cat nu pare sa fi servit drept invatatura de minte pentru om – in timpurile moderne ar avea o valoare imensa, oglindind cu elocventa cultura popoarelor sub umbrela carora au fost create.

 

Cartile Sibyline

Printre acestea se numara Cartile Sibyline – o colectie de texte care cuprindeau preziceri si interpretari pentru toate evenimentele posibile cu care s-ar fi confruntat omenirea si ale caror informatii ar fi provenit direct de la divinitati, prin intermediul Oracolilor vremurilor apuse – au fost distruse de romani din pricina ca erau considerate mult prea periculoase pentru Imperiu, ca si cum efectul prevestirilor nefaste ar fi putut sa dispara odata cu cenusa lor raspandita in cele patru vanturi.

Poeziile frumoasei Sappho din Lesbos

Alungata din locurile natale, devastate de razboaie civile fara precedent, Sappho s-a refugiat in Siracuza antica, semnand poeme de o frumusete rara si fiind supranumita „a zecea muza”, pentru maiestria cu care zamislea versuri pline de pasiune, prin care-si exprima emotiile, convingerile si dragostea pentru natura si viata. Este vorba despre aproximativ zece mii de versuri, cuprinse in opt-noua volume, care au sfarsit la randul lor in cumplitul incendiu al marii biblioteci din Alexandria.

Codul Intelepciunii Mayase

Nu numai Batranul Continent s-a bucurat de scrieri nepretuite, ci si alte colturi ale lumii antice: Codul Intelepciunii Mayase apartinea culturii precolumbiene si a fost intocmit cu ajutorul unor hieroglife aparte, pe scoarta de copac prelucrata dupa metode uitate. Doar cinci din aceste texte inscriptionate au supravietuit peste timp, scapand din flacarile conchistadorilor neimblanziti, care au incendiat mai tot ce le-a iesit in cale in expeditiile lor de cucerire.

Enciclopedia Yongle

Enciclopedia Yongle, cel mai vechi si mai voluminos manuscis de acest gen timp de peste 600 de ani, cuprindea texte culese de circa 2000 de studiosi chinezi, din cele mai vechi timpuri si pana in primii ani ai dinastiei Ming, tratand o gama extrem de variata de subiecte, de la agricultura la astronomie si de la medicina la religie si tehnologie. Si in acest caz, incendiul a fost cel care a inghitit cunostintele depozitate cu migala in sute si sute de volume.

Biblia

Biblia pierduta in negurile timpului – este vorba despre un document extrem de controversat, asupra caruia clerul nu a reusit inca sa exprime o opinie clara si pertinenta, dar care se presupune ca s-ar afla la originea Sfintei Scripturi pe care o cunoastem noi in ziua de azi. Este vorba despre un volum mult mai bogat in informatii, invataturi si explicatii, care ar fi disparut fara urma in imprejurari misterioase. Teoriile complotiste sustin ca adevarurile cuprinse in acest document ar fi fost deranjante pentru Biserica de odinioara, care nu a ezitat sa-l ascunda, neindraznind sa-l distruga cu desavarsire, dar elaborand pe baza lui Biblia destinata „muritorilor de rand”, socotiti incapabili sa interpreteze just si cu intelepciune perceptele cuprinse in volumul original. Nu putini sunt cei ce sustin ca din versiunea trasmisa pana in zilele noastre ar lipsi capitole intregi, referitoare la o multime de argumente ce tulbura societatea actuala, pornind de la politica si continuand cu fenomenul emigrarii in masa, descoperiri menite sa marcheze evolutia civilizatiei Pamantului si pana la chestiuni ce vizeaza explicatii menite sa clarifice problemele legate de orientarea sexuala a oamenilor.

Multe alte opere literare valoroase ale lumii antice s-au pierdut insa de-a lungul vremurilor, disparitia lor condamnand de multe ori omul sa porneasca de la zero in munca sa de cercetare si descoperire a adevarului sau a unor cunostinte extrem de importante.

 

Specialistii in materie sustin ca daca arhitectii, inginerii si tehnicienii din zilele noastre ar dispune de cunostintele cuprinse in manuscrisele antice ale constructorilor de odinioara, edificiile actuale s-ar bucura de o frumusete si o trainicie fara seaman, cu care civilizatia actuala s-ar putea mandri fara indoiala, ridicandu-se la randul lor la inaltimea celebrelor minunatii arhitectonice ale antichitatii si dainuind peste timp asemenea acestora, spre incantarea generatiilor urmatoare.

 

 

 

Bibliografie:

1. Blattner, Don – „Seven Wonders of the World and More”, Mark Twain Media, Inc., Publishers, 1998;
2. Manfredi, Valerio Massimo – „Le meraviglie del mondo antico: Quali e dove”, Mondadori, 2014;
3. Valtorta, Simone – „Le civiltà del mondo antico. Una breve ma esaustiva panoramica dei principali popoli dell’antichità”, 2017;
4. Rotondi, Giuliana – „Tesori dei libri antichi perduti”, Focus, 2018.