Unde este Arca Legamantului sau Chivotul lui Dumnezeu?

Unul din cele mai vechi repere spirituale ale religiei israelite si cel mai pretios totodata este reprezentat de Arca Legamantului, un cufar din lemn de salcam poleit cu aur atat la interior cat si la exterior, cunoscut si sub denumirea de „Chivotul lui Dumnezeu”.

Descris cu lux de amanunte in Vechiul Testament, acesta ar fi servit in timpuri ancestrale ca mijloc de comunicare a mesajelor divine catre Moise si a poruncilor dumnezeiesti pentru poporul acestuia:

„Acolo ma voi intalni cu tine; si de la inaltimea capacului ispasirii, dintre cei doi heruvimi asezati pe chivotul marturiei, iti voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel” (Exod 25:22).

Gratie descoperirilor arheologice recente, au fost aduse la lumina o serie intreaga de particularitati privitoare la semnificatia simbolistica a acestei enigmatice relicve, dedicandu-i-se volume intregi de lucrari analitice, care nu au facut decat sa suscite si mai mult interesul pasionatilor genului.

In ciuda eforturilor sustinute de a descoperi locul in care ar fi ascunsa Arca, neobositii cautatori de relicve pretioase din vechime n-au reusit inca sa-i stabileasca pozitia exacta, lucru care a hranit din plin fantezia scriitorilor, cineastilor si multor altor reprezentanti ai artelor frumoase, stimulandu-i sa daruiasca publicului opere din cele mai spectaculoase inspirate din istoria acestui obiect atat de fascinant.

 

Ipoteze cu nemiluita, dovezi palpabile mai putin

Nu putini sunt cei ce pun la indoiala existenta cufarului miraculos, sustinand teoria potrivit careia ar fi vorba doar despre produsul imaginatiei unor autori din vechime, manati de dorinta de a justifica anumite credinte adanc inradacinate in cultura proprie.

Dar daca ne propunem sa trecem in revista toate ipotezele formulate cu privire la aceasta chestiune atat de controversata de-a lungul timpurilor si la locul in care ar fi fost ascunsa Arca, vom avea prilejul sa descoperim un lung sir de variante, unele mai surprinzatoare decat altele:

• Ipoteza biblica – sustine ca Arca Legamnatului nu numai ca era cat se poate de reala, dar si ca ar fi fost ascunsa dinadins de catre proorocul Ieremia, unul din cei patru mari profeti ai Vechiului Testament (alaturi de Daniel, Iezechiel si Isaia), intr-o grota a muntelui Sinai (Cartea a doua a Macabeilor, cap 2, 4-8): „Si iesind la muntele in care s-a suit Moise si a vazut tara ce i s-a dat ca mostenire, Ieremia a venit acolo si a aflat loc in pestera, si cortul si chivotul si jertfelnicul tamaierii le-a bagat acolo si a astupat usa. Si venind unii din cei care mergeau dupa el, ca sa insemne calea, n-au putut-o gasi.”;
• Ipoteza istorica – sustine ca ar fi existat cu adevarat un astfel de cufar, care ar fi disparut fara urma inainte de secolul al VI-lea i.e.n. din pricini pur si simplu accidentale, fiind realizat din materiale perisabile sau ca ar fi fost ascuns cu buna stiinta intr-un loc tainic de catre sacerdoti;
• Ipoteza exegezei Scripturilor ebraice – sustine ca Arca se afla si in prezent „la locul sau de taina”, asa cum ar rezulta din Talmud-Yoma, Solomon insusi poruncind construirea unui lacas subteran destinat sa gazduiasca pretiosul Chivot;
• Ipoteza desprinsa din scrierile Romei Antice – sustine ca Arca ar fi fost „pusa in functiune” la Roma, in Basilica Sfantului Ioan din Lateran (catedrala Romei si scaunul eclezial al episcopului acesteia), dupa ce Vespasian si Titus adusera in patrie o multime de obiecte sacre, preluate din Templul din Ierusalim. In sprijinul acestei ipoteze se remarca prezenta in Basilica a unei inscriptii din secolul al XIII-lea, denumita „Tabula Magna Lateranensis”, al carei text ar semnifica, intr-o traducere aproximativa, „Sub acest altar se afla Arca Pactului, toiagul lui Moise si toiagul lui Aaron, sfasnicul de aur, cadelnita de aur cu smirna si o urna de aur plina de mana cereasca…”;
• Ipoteza etiopiana – sustine, potrivit unei antice traduceri a textului sacru „Kebra Nagast”, cunoscut si sub denumirea de „Cartea Slavei Regilor Etiopiei”, ca Arca ar fi fost daruita de catre regele Solomon, pe la jumatatea secolului al X-lea i.e.n., lui Menelik – fiul sau si a reginei Saba, legendara fondatoare a natiunii etiopiene. Parerile sunt impartite insa, intrucat exista voci ce afirma ca in realitate Solomon ar fi donat doar o copie a Chivotului, pastrand pentru sine originalul, pe care-l ascunse cu mare grija intr-un loc numai de el stiut. Alte variante regasite in cultura etiopiana sugereaza ca Arca s-ar afla de multe secole la Lalibela – o localitate rurala situata in partea de nord a Etiopiei, faimoasa pentru cele 11 biserici monolitice ale sale sculptate in piatra – opere cu adevarat uimitoare, veritabile capodopere ingineresti si arhitectonice, care starnesc si in ziua de azi polemici cu privire la adevarata lor destinatie. Configuratia si denumirile lor corespund unei reprezentari simbolice a Ierusalimului, sugerand ca ar fi fost construite cu ajutorul Cavalerilor Templieri, cu scopul de a constitui o ascunzatoare pentru Arca;
• Ipoteza americana – sustine ca in vremurile lor de restriste, o parte din Cavalerii Templieri s-ar fi refugiat peste Ocean, purtand cu ei un numar considerabil de obiecte sacre, printre care s-ar fi aflat si Chivotul de Aur, pe care l-ar fi ascuns undeva, in teritoriile populate de indigenii Pueblo din Arizona. Abundenta legendelor locale care mentioneaza existenta unui „tezaur al lumii crestine” intr-un loc tainic din faimosul Grand Canyon tinde sa intareasca aceasta convingere, tot astfel dupa cum confirma si pietroglifele vechi regasite in aceasta zona, prezentand reprezentari empirice ale unui cufar cu aspect similar Chivotului, purtand simbolul crucifixului crestin si motive geometrice simple, ce amintesc de ornamentele prezente la exteriorul acestuia.

 

Unde se afla totusi, Arca Legamentului?

Urmand sirul tuturor ipotezelor formulate de-a lungul timpului, s-ar putea concluziona, in mod paradoxal, ca Arca ar putea fi… oriunde.

Probabilitatea ca aceasta sa fi fost distrusa dintr-un motiv sau altul ar putea fi insa destul de mica, avand in vedere valoarea sa inestimabila si grija cu care a fost protejata, manuita, transportata si depusa in locuri de taina, pentru a fi la adapost de profanatori, hoti sau alte persoane rau-intentionate.

Arheologii continua sa cerceteze izvoarele istorice, colaborand strans cu specialistii in studierea Vechilor Scripturi, cu scopul de a deslusi intelesuri ascunse dincolo de versetele biblice atat de des interpretate in mod exclusiv literal.

In opinia unor analisti care s-au dedicat ani in sir studierii Vechiului Testament, anumite pasaje ale acestui text stravechi ar constitui veritabile mesaje cifrate, la nivelul carora ar putea fi transmise informatii extrem de pretioase referitoare la numeroase semne de intrebare pe care stiinta le ridica in raport cu continutul Bibliei, printre acestea aflandu-se si locul exact in care se gaseste in prezent Arca Legamantului.

„Ascunsa cu buna stiinta sau nu, e mai intelept ca aceasta sa ramana acolo unde e, cata vreme omul inca nu stie prea bine ce ce are de facut cu asa ceva – in maini nepricepute ar putea deveni un pericol, mai bine sa nu ne jucam cu focul!...”, scria Randall Price in volumul sau intitulat sugestiv „Searching for the Ark of Covenant” (2005).

 

Reaparitia Chivotului in Ziua Judecatii Universale

Unul din motivele pentru care Arca Legamantului a fost pazita cu strictete inca din cele mai vechi timpuri este reprezentat tocmai de potentialul sau distructiv in cazul in care nu era utilizata conform instructiunilor divine, de persoana potrivita, in momentul si in locul potrivit.

In cronicile stravechi se regasesc referiri la faptul ca in anumite momente, Arca se ilumina puternic si lansa fulgere orbitoare, fum si „para de foc”, in masura sa distruga orice muritor imprudent care s-ar fi apropiat de ea, desi nu e prea clar in ce mod se activau acest gen de manifestari.

Cronicile biblice dezvaluie de asemenea faptul ca israelitii reusira, cu ajutorul Chivotului, sa distruga zecile de triburi ostile care le-au iesit in cale pe durata exodului in desertul Sinai – este vorba despre un veritabil „jurnal de razboi” care descrie fulgerele ucigatoare cu care Arca a lovit armatele populatiilor ce ocupau fasia Canaan-ului in secolul al XIII-lea i.e.n..

In anumite pasaje, Vechiul Testament sugereaza chiar prezenta unui „inger exterminator” intrat in actiune, in timp ce in „Exodul”, si in „Cartea a doua a lui Samuel”, se mentioneaza in mod cat se poate de explicit faptul ca oricine se incumeta sa atinga Arca fara precautii speciale, „murea traznit de Dumnezeu”.

Admitand veridicitatea acestor afirmatii, cercetatorul si scriitorul francez Robert Charroux (1909-1978), sustinea la randul sau ca

„Arca ar fi putut fi un soi de generator de inalta tensiune, in masura sa produca descarcari electrice cu valori cuprinse intre 500 si 700 de volti, comportandu-se mai degraba asemenea dispozitivului cunoscut sub denumirea de „Butelia de Leyda”, inventat in 1745 de Ewald Georg von Kleist”.

Celebrul scriitorul elvetian de literatura SF, Erik von Daniken, sustine ca Arca ar fi fost realizata conform instructiunilor unei avansate civilizatii extraterestre, cu dubla functionalitate: dispozitiv de comunicare si arma letala.

„Numai in acest mod se poate explica faptul ca Moise discuta cu Dumnezeu prin intermediul Chivotului, ca si cum ar fi stat la taifas cu un amic, atragandu-si invidia multor triburi ostile, care ravneau Arca fie pentru a o utiliza in interesul propriu, fie pentru a o distruge pur si simplu”, afirma autorul.

In ceea ce priveste disparitia fara urma a dispozitivului cu pricina, ipoteza ca extraterestrii sa-si fi luat inapoi ceea ce daruisera la un anumit moment dat omenirii pentru a indeplini un plan numai de ei stiut, ar fi cea mai plauzibila din punctul de vedere al scriitorului.

In mod curios insa, anumite indicatii interesante se regasesc tot in Biblie, mai exact in „Apocalipsa”, unde se precizeaza faptul ca:

„Arca va reapare in zilele Judecatii Universale, cand se va redeschide templul lui Dumnezeu in Cer si Arca Legamantului se va ivi dintre nori”.

Aceasta idee ar corespunde de altfel pe deplin unei alte afirmatii biblice celebre cu valoare de postulat, exprimata de catre dreptul Iov in paginile Vechilor Scripturi: „Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvantat!”…

 

 

 

Bibliografie:

1. Gardner, Laurence – „Lost Secrets of the Sacred Ark”, 2003;
2. Phillips, Graham – „The Templars and the Ark of the Covenant. The Discovery of the Teasure of Solomon”, 2004;
3. Price, Randall – „Searching for the Ark of the Covenant”, 2005;
4. Giulio, Michelini – „Il sangue dell’Alleanza e la salvezza dei peccatori”, 2010;
5. Infranca, Giuseppe Claudio – „L’Arca dell’Alleanza. Il Tabernacolo di Dio”, 2016.