Una din cele mai importante porti ale Romaniei, la frontiera cu Ungaria si Ucraina, judetul Satu Mare acopera o suprafata de peste 4400 de kilometri patrati, cu un relief la nivelul caruia predomina campia, dar si cu dealuri si creste muntoase ce marginesc Depresiunea Oasului.
Strabatut de trei rauri – Somes, Tur si Crasna – teritoriul satmarean detine si izvoare naturale cu adevarat miraculoase, ce constituie dovada existentei in subteran a unui enorm rezervor de ape minerale, sulfuroase, cloruro-sodice si de tip termal, acestea din urma atingand chiar si temperaturi de 70 de grade Celsius.
Orasul-municipiu resedinta de judet poarta acelasi nume cu judetul propriuzis – Satu Mare – si se afla chiar pe cursul raului Somes, atestat documentar fiind inca din cele mai vechi timpuri, de pe vremea voievodului Menumorut, in secolul al X-lea.
Numeroase monumente istorice, de arhitectura si arta, muzee si institutii culturale sunt prezente pe teritoriul satmarean, inclusiv vestigii stravechi, din epoca bronzului, paleolitic sau neolitic.
Desi turismul in aceasta zona a tarii a cunoscut in ultimii ani o perioada nefavorabila, meleagurile satmarene detin o serie intreaga de atractii care indreptatesc inscrierea in agenda reperelor de interes aparte pentru vizitatori, chiar si in afara municipiului resedinta de judet:
- Dunele de nisip de la Foieni
Constituie o curiozitate aparte a plaiurilor satmarene, ca parte integranta din rezervatia naturala de la Foieni, care acopera o arie de circa 10 hectare in Campia Nirului.
Prticularitatea reliefului intalnit in aceasta zona este reprezentata de dune de nisip stabile, fixate la nivelul solului gratie unei vegetatii de tip termofil, reprezentata de specii rar intalnite precum paiusul sau asa-numitele ierburi Corynephorus.
Formatiunile nisipose din care sunt constituite aceste dune isi au originea in materialele aluvionare apartinand Tisei, Somesului si Crasnei in perioada ancestrala a Pleistocenului, cu modelarea ulterioara a reliefului de vanturi si ploi.
- Helesteele de la Moftinu Mic
Formeaza o zona ocrotita prin lege datorita particularitatilor avi-faunistice care o caracterizeaza, specifica atat ariei cu luciu de apa, cat si celei inconjuratoare acesteia.
Intinzandu-se pe o suprafata de peste 125 de hectare, rezervatia naturala de la Moftinu Mic gazduieste plante hidrofile deosebite, stuf, papura si alte specii vegetale ce favorizeaza cuibaritul multor pasari migratoare protejate prin lege precum egreta, starcul cenusiu, lopatarul si buhaiul de balta, pentru a enumera doar cateva din acestea.
Anual, in perioada in care pasarile migratoare iau cu asalt acest teritoriu atat de ospitalier pentru ele, rezervatia este populata cu peste 20.000 de exemplare de pasari, fenomen care ofera un spectacol cu adevarat impresionant persoanelor pasionate de ecoturism sau pescuit sportiv in zona.
- Mlastina Vermes din Sanislau
Se afla la o altitudine de circa 144 de metri, in vecinatatea frontierei cu Ungaria si in plina zona nisipoasa a Campiei Nirului.
Mlastina vermes constituie unicul loc din tara in care a fost semnalata prezenta unei pasari de talie medie, cu picioare scurte, cioc lung si ochi dispusi lateral – becatina comuna.
In plus, in aceasta zona se regasesc mai multe specii de plante glaciare si plante aflate pe cale de disparitie pe teritoriul tarii noastre, covorul vegetal specific incluzand trestii, rogozuri si rachitisuri neintinate de prezenta omului, ce gazduiesc o fauna variata.
„Mlastina de la Sanislau adaposteste elemente faunistice devenite azi rare ca urmare a amplelor lucrari de drenari si asanari; aceste lucrari au afectat si zonele umede din nordul Campiei de Vest, inclusiv vestita mlastina de la Ecedea, un adevarat paradis al pasarilor acvatice care a disparit complet”, avertizeaza specialistii.
- Tinoavele din Muntii Oas
Apartin unei zone de interes stiintific situate la nivelul comunei Camarzana, interesand si zona muntoasa a masivelor Oas si Ignis, acoperind circa patru hectare ce integreaza nu mai putin de cinci rezervatii naturale:
- Tinovul Cetatuia Mare – Camarzana;
- Tinovul de la Marausa;
- Tinovul Trestia;
- Tinovul Taul cu Gandaci;
- Tinovul Izvorul Afanari.
Termenul de „tinov” desemneaza de fapt un tip de mlastina oligotrofa, cu procent scazut de elemente minerale si nutritive, la nivelul carora se semnaleaza o flora rara, alcatuita din specii pe cale de disparitie si relicte ce au supravietuit erelor geologice succesive celei glaciare.
Totusi, tinoavele prezinta si zone impadurite cu fag sau molid, ceea ce favorizeaza conditiile optime pentru un habitat prielnic unei largi palete faunistice, de la pasari la reptile si de la amfibii la animale impunatoare precum cerbii sau mistretii.
- Biserica reformata din Acas
In intreg Bazinul Carpatic, biserica reformata din Acas se numara printre cele mai somptuoase si mai vechi lacasuri de cult romanice cu structura de tip bazilical, care si-a pastrat profilul original intr-o maniera cu adevarat surprinzatoare.
Ctitorita fiind spre cea de-a doua jumatate a secolului al XII-lea din porunca magistrului Akos cel Mare, biserica a supravietuit multor evenimente dramatice – incendii, trasnete distructive sau cotropiri ale otomanilor, ramanand in mod miraculos in picioare si beneficiind ulterior de lucrari de renovare completa.
Potrivit legendelor care circula prin partea locului, asupra cladirii bisericii pluteste valul intunecat al unui blestem formulat de calugarii benedictini carora le-a fost luata cu forta de catre reformatii lui Martin Luther, astfel incat zidurile sale sa nu poata fi nicicand tencuite – blestem care pare sa functioneze intrucat orice tentativa a mesterilor de a finisa cu tencuiala lacasul de cult a esuat total, mortarul cazand de pe pereti.
- Muzeul Etnografic al Tarii Oasului (sectia in aer liber) din Negresti Oas
Se afla in plin centru al orasului Negresti Oas, pe malul Turului, intr-o zona de un pitoresc aparte, unde au fost aduse case taranesti reprezentative pentru Tara Oasului, cu o vechime cuprinsa in intervalul secolelor XVII-XX, alcatuindu-se astfel o colectie sugestiva ce tinde sa creeze senzatia unei calatorii in timp.
Spre deosebire de atmosfera contemplativa regasita in incintele muzeelor traditionale, acest muzeu in aer liber prezinta particularitatea unui dinamism aparte, dupa cum se specifica in descrierea oficiala a obiectivului: „…acest muzeu traieste si prinde mereu mai multa viata – aceasta este cea mai atractiva parte a muzeului – aici vizitatorii ii pot vedea pe localnici venind sa macine la moara, sa spele la valtoare si sa-si prelucreze tesaturile de lana la piua, ori sa-si potcoveasca caii sau sa-si repare unelte agricole la atelierul de fierarie”.
- Ruinele cetatii din Ardud
Perfect functionala pana spre cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cetatea medievala din Ardud se deteriora treptat ajungand intr-o faza de ruina totala, cu vestigii partial ingropate, cercetate de arheologi in vederea demararii unui eventual proiect de restaurare.
„La inceputul secolului al XVIII-lea, la Ardud a fost construit un castel care a folosit in mare masura ruinele medievale, in momentul respectiv probabil vizibile, macar partial, la suprafata terenului. Zidul perimetral de incinta a fost preluat ca atare, consolidat pana la talpa fundatiei si inaltat. Cele doua turnuri de colt de pe latura sudica au fost refacute complet, cel de est aproximativ pe acelasi amplasament iar cel de vest deplasat spre interiorul curtii. De asemenea si turnul de poarta a fost refacut peste vechile ruine”, explicau Gabriel Izdraila si Cristian Florescu intr-un rezumat descriptiv al locului (2012).
Istoricii sustin ca cetatea ar fi fost ridicata in 1630 de Alexandru Karolyi, pe temeliile vechii forterete ce ar fi apartinut voievodului Bartolomeu Dragfi – inrudit cu insusi Stefan cel Mare.
- Muzeul etnografic Maghiar Sipos Laszlo din Bogdand
Se afla in incinta unei case taranesti tipice pentru familiile ceva mai instarite de prin partea locului, construite in perioada 1880-1885 de catre o echipa de mesteri populari din Cristurul Secuiesc, dobandind statutul de muzeu in 1997, sub numele fondatorului sau – Sipos Laszlo (1948-1997).
Casa prezinta trei incaperi ce gazduiesc piese de mobilier vechi, costume populare, velinte, stergare, ceramica si instrumente utilizate in trecut pentru activitatile de tesatorie traditionala.
Cladirea in sine este interesanta, desi aspectul sau exterior – alb si oarecum auster – nu dezvaluie mare lucru la prima vedere; totusi, forma perfect dreptunghiulara, fundatia mixta din caramizi si piatra de rau, peretii impresionant de grosi, realizati din vaioage traditionale si caramida arsa, precum si cei 14 piloni de forma octogonala, constituie marturie a unei arhitecturi trainice, bine planificate si executate cu o maiestrie deosebita pentru a rezista vremuri indelungate.
- Ruinele castelului Lonyai din Mediesu Aurit
La numai 20 de kilometri de Satu Mare, in comuna Mediesul Aurit, odinioara strajuia imprejurimile un splendid castel ce apartinea familiei Lonyai, constituind o veritabila bijuterie renascentista satmareana.
Azi este un monument istoric paraginit, cu aspect jalnic, asteptand parca sa se prabuseasca definitiv din pricina lipsei de interes pentru restaurarea sa.
Din cele patru aripi cu doua nivele ce inconjurau curtea centrala, bastioanele prismatice in forma de pana, coridoarele secrete, santul de aparare, tunelul portii masive si ancadramentele impresionante din piatra, in prezent se mai vad doar resturi sufocate de buruieni – totul ignorat cu desavarsire de Primarie, actuala proprietara a domeniului.
- Casa memoriala Aurel Popp din Cauas
Se afla chiar in locuinta copilariei renumitului pictor, sculptor si grafician roman, la circa 15 kilometri de Carei si aproximativ 50 de kilometri de municipiul Satu Mare, in comuna Cauas.
Operele lui Aurel Popp (1879-1960) s-au bucurat de un succes rasunator nu numai la nivel national ci si peste hotare, printre picturile sale cele mai apreciate numarandu-se „Lupta pe viata si pe moarte”, „Casa taraneasca”, „Butinarii” si „Moartea regelui padurii”.
Desi cea mai mare parte a obiectelor personale, documentelor, schitelor si fotografiilor artistului au fost preluate pentru a fi expuse in cadrul muzeului din Satu Mare, la Cauas, in casa in care acesta s-a nascut, se mai pastreaza si azi o serie intreaga de piese de mobilier, fotografii si materiale ce reflecta momente importante din viata sa tumultoasa, care a cunoscut numeroase suisuri si coborasuri.
Bibliografie:
- Ursu Bilt, Viorica – „Domni si voievozi romani pe meleaguri satmarene”, 1969;
- Bogdan, Andrei & Calinescu, Maria – „Judetul Satu Mare”, 1976;
- Bader, Tiberiu & Lazin, Gheorghe – „Marturii arheologice din judetul Satu Mare”, 1980;
- Ardelean, Gavril – „Rezervatiile satmarene de pe nisipurile din nord-vestul Romaniei: studiu botanic, faunistic si ecologic”, 2008;
- Cordea, Marta – „Incunabulele colectiilor satmarene”, 2012;
- Pacurar, Oana – „Judetul Satu Mare: magia restaurarii”, 2017.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.