Afganistan: un taram care nu cunoaste pacea de peste 40 de ani; un teritoriu la nivelul caruia de-a lungul istoriei s-au impotmolit toate marile puteri ale lumii, insetate de noi resurse, bogatii si dominatii, dar si rai al traficantilor, extremistilor si mercenarilor aflati in cautare de conflicte.

Razboiul si banii au acelasi miros in aceasta tara si in culisele lor curg rauri de sange, vieti distruse, vise infrante, mizerie, umilinta si atrocitati abominabile.

In maruntaiele pamantului afgan se afla resurse impresionante de fier, crom, aur, sulf, argint, magneziu, filoane de marmura, safire si zmaralde, dar in ciuda tuturor acestor bogatii semnalate de geologii americani, continua sa fie socotita o tara saraca.

Sa fie oare acesta motivul pentru o nesfarsita disputa intre marile puteri care doresc sa-si extinda influenta si controlul in Afganistan sau pur si simplu un blestem ancestral s-a abatut asupra acestui taram desprins parca dintr-un film SF ?!?

Raspunsul intarzie sa se formuleze cu limpezime, iar pretul acestei dramatice situatii continua sa fie platit de populatia locala, nascuta parca sub semnul unei tragedii fara margini.

 

La confluenta marilor puteri – confruntarea titanilor

Potrivit unui raport intocmit cu ani in urma de catre cercetatorii americani, publicat in presa de specialitate, in urma unei evaluari fie ea chiar si neaprofundate, zacamintele din aceasta zona ar fi valorat peste un trilion de dolari – informatie ce s-a transformat rapid intr-un veritabil cantec de sirena afgana – unica din istorie care nu cunoaste deschiderea la mare.

SUA, Rusia, China si alianta puterilor de pe Batranul Continent si-au indreptat asadar privirile interesate catre acest taram bizar, efectuand un abil slalom printre strategii si proiecte de infiltrare, pentru a da o noua semnificatie legendarei expresii „scopul scuza mijloacele”.

In totala necunostinta de cauza, afganii, aparent nepasatori, n-au reusit nici pana in prezent sa inteleaga prea bine de ce viata lor s-a transformat treptat dar sigur intr-un cosmar cumplit.

Istoria a demonstrat ca actiunile de intervenire ale occidentalilor in politica Afganistanului, Irakului sau Libiei s-au soldat iremediabil cu esecuri rasunatoare, sau cel mult cu succese discrete.

Aspiratiile marilor puteri ale lumii, decise sa se confrunte cu realitatile afgane s-au izbit de dificultati importante, mai cu seama in contextul local afgan, unde particularitatile unei culturi eterogene si a convingerilor ca principiile neislamice ale strainilor dauneaza propriei existente, au ridicat bariere gigantice in calea solutiilor progresiste.

 

Miraje cu efect letal: culturile de opiu

Ca si cum nu ar fi fost suficient flagelul razboiului fara sfarsit, Afganistanul e macinat si dinauntru, bazandu-si economia mai mult pe productia spectaculoasa de opiu decat pe alte activitati: in 2017, culturile de mac asigurau aproximativ o treime din produsul intern brut.

Nici americanii, nici talibanii, nici alti asa-zisi propavaduitori ai conceptului „no-drugs” n-au reusit sa schimbe lucrurile in acest context, intrucat materia prima pentru fabricarea heroinei s-a dovedit mai importanta pentru afgani decat masurile intreprinse in vederea diminuarii activitatilor ce pun in miscare pivotul central al fabricarii drogului.

Culmea ironiei, tentativele de distrugere a laboratoarelor si campurilor de mac, au condus in mod straniu la alimentarea furiei impotriva strainilor, iar agricultorii locali s-au ambitionat si mai mult sa-si dea de lucru in domeniu, diversificandu-si productia de droguri prin cultivarea paralela de canabis si fabricand metamfetamina intr-un ritm ametitor.

Mitul propriei invincibilitati, coroborat cu experienta trista inregistrata alaturi de parteneri care azi spun una si maine fac alta, provoaca in Afganistan un scepticism fata de ideile venite din exterior. Aceasta lasa tara la indemana extremistilor care promit sa impiedice sau macar sa reduca influentele straine”, afirma Florian Weigand intr-un material pentru „Deutsche Welle” (2019).

 

Religie vs fatarnicie – o palma pe obrazul bunelor intentii

Din punct de vedere al apartenentei religioase, 99,7% din populatia Afganistanului este musulmana, cultura locala fiind puternic influentata de islam. In ciuda acestui fapt, calatorind in timp, istoria acestei tari a fost marcata de una din cele mai vechi religii de pe Terra: Zoroastrianismul – o orientare spirituala ale carei origini locale tind sa se plaseze undeva in secolul al X-lea i.e.n..

Islamul a patruns in aceasta tara in secolul al III-lea e.n., transformandu-se in religie dominanta spre sfarsitul secolului al IX-lea.

In vremurile moderne, puterea politica a fost exercitata de catre liderii religiosi musulmani, adepti ai miscarii fundamentaliste, cu legi bazate pe sharia, aplicate cu severitate intregii populatii, intrucat nu este acceptat recursul legal pentru persoanele care imbratiseaza alte convingeri religioase.

In ciuda perceptelor religioase care nasc din convingerea ca se respecta cel mai recent mesaj transmis de Allah prin intermediul profetului Muhammad, avand la baza valori precum integritatea, pacea, desavarsirea si supunerea (fata de Creator) ca elemente fundamentale pentru mantuire, rigiditatea si modul de interpretare a acestora genereaza nu de putine ori masuri drastice, aplicate fara mila, curmand cu usurinta vieti omenesti dintr-un motiv sau altul.

Cazul clamoros al musulmanului afgan care fu condamnat la moarte fara drept de apel in momentul in care s-a convertit la crstinism, demonstreaza din plin faptul ca autoritatile locale nu respecta catusi de putin legea potrivit careia locuitorii sunt liberi sa imbratiseze orice gen de convingeri religioase.

 

Stavilirea cuceritorilor talibani – mission impossible

Termenul de „taliban”, detine in limba pastuna semnificatia de „cercetator”, dar in prezent desemneaza elementele care au creat miscarea derivata, la nivelul scolilor islamice din Pakistan, in zorii anilor ’90, numarand in prezent circa 85 de mii de soldati.

Specialistii in materie sustin ca formatiunile militare de talibani sunt finantate de Arabia Saudita, cu obiectivul de a impune o forma (si mai) riguroasa de islam in Afganistan, cu aplicarea drastica a regulilor shariei, incluzand executiile publice si zero drepturi acordate femeilor.

Printre altele, talibanii pedepsesc cu moartea atat crima cat si adulterul, iar celor ce fura li se amputeaza mainile.

Asocierea din trecut cu trupele Al-Qaeda a contribuit la comiterea unor veritabile masacre in randurile civililor, fara sa se limiteze insa doar la Afganistan, ci organizand actiuni complexe, de o violenta fara precendent si in Occident.

Alianta NATO raspunse la randul sau cu masuri contraofensive, concretizate in operatiuni militare, in urma carora au inregistrat pierderi de peste trei mii de soldati si 20 de mii de raniti, de-a lungul a doua decenii de confruntari belice.

Toate aceste sacrificii culmineaza in prezent cu retragerea rapida din teritoriul afgan a trupelor aliate si renuntarea la un conflict direct cu talibanii, care nu au intarziat sa-si adjudece intreaga zona, fara pic de rezistenta din partea localnicilor.

Tentative externe de a asigura pacea, reformele democratice si progresul economico-social in Afganistat a costat de altfel miliarde de dolari – resurse cu adevarat irosite, avand in vedere ca s-au soldat cu un esec de proportii nemasurate.

 

Femeia afgana in conceptia talibana – o entitate fara identitate

Consecintele reinstalarii autoritatii talibane in Afganistan se repercuteaza in mod violent asupra vietii femeilor din acest teritoriu, carora li se interzice sa lucreze, sa mearga la scoala, li se impune sa ia drept sot un luptator taliban si sa iasa din casa numai insotite de un barbat, cu obligativitatea de a purta burqa in orice loc public.

Masurile severe aplicate de talibani sunt percepute asemenea unei pedepse cumplite indreptate asupra femeilor afgane, rezultand dintr-o interpretare absurda a regulilor islamului, care nu are nici o legatura cu adevaratele valori ale religiei musulmane.

Liderii talibani au cerut conducatorilor religiosi din unele regiuni cucerite sa intocmeasca liste cu numele fetelor in varsta de peste 15 ani si vaduvelor de peste 45 de ani in vederea casatoririi cu luptatorii talibani. Desi nu se exista informatii despre soarta listelor, ordinul ar insemna si trimiterea fetelor in Pakistan pentru ca ele sa fie reeducate in conformitate cu asa-zisul islam autentic”, scria Irina Breilean pentru „Europa Libera” (2021).

In ciuda declaratiilor oficiale inaintate de talibani sub privirile descumpanite ale comunitatii internationale, femeile din Afganistan sunt tratate cu violenta, umilite si considerate un soi de „entitati” lipsite cu desavarsire de drepturi.

Nu avem dreptul sa vorbim fara sa fim intrebate si nici sa privim in ochi un barbat, iar daca indraznim sa radem in public suntem batute fara mila; cele care au fost surprinse cu manichiura vopsita li s-a taiat un deget; profesoarele si studentele universitatii din Herat au fost impiedicate sa intre in cladire si au fost trimise acasa, amenintate fiind cu bataia crunta”, declara o femeie afgana pentru publicatia The Guardian.

Mai mult decat atat: femeile care au detinut un loc de munca in cadrul organizatiilor neguvernamentale activand pentru drepturile lor, sunt inspaimantate de amenintarea talibanilor de a le tortura cumplit inainte de a le ucide. Toate se simt tradate si vandute de cei ce le-au promis libertatea de a milita pentru drepturile lor, socotind retragerea trupelor aliate drept un act de lasitate si ipocrizie.

Iata asadar un nou tablou al modului in care faptele abominabile comise de om se demonstreaza mai infricosatoare decat cele ale animalelor din jungla – intr-un dramatic scenariu ce serveste drept marturie faptului ca somnul ratiunii naste monstri.

A negocia acum cu talibanii, dupa ce ai petrecut 20 de ani invatandu-i pe afgani cum stau lucrurile cu drepturile femeilor si cu statul de drept din Germania, avand protectia Bundeswehr-ului (armata federala, n.r.), echivaleaza cu o infrangere!”, concluziona nu fara amaraciune, la randul sau, Stefan Weidner, expert german in problemel ale lumii islamice.

 

Bibliografie:

  1. Iorgulescu, Radita-Roxana: „Afghanistan, a caccia di fantasme”, 2012;
  2. Di Rienzo, Eugenio: „Afghanistan: il grande giocco, 1914-1947”, 2014;
  3. Najafi, Gholam: „Il mio Afghanistan”, 2016;
  4. Green, Nile: „Afghanistan’s Islam: From Conversion to the Taliban”, 2017;
  5. Hauner, Milan: „Afghanistan And the Soviet Union: Collision And Transformation”, 2019.

Author Details

Fire optimista si tenace, sensibila si puternica, osciland intre lumini si umbre, calatoresc pe drumuri nebatute de altii, cu indrazneala, dar si cu sovaiala copilareasca, ratacindu-ma si regasind drumul bun prin hatisurile vietii, nazuind mereu la mai bine si mai frumos, asemenea oricarui perfectionist constient ca perfectiunea nu se poate atinge vreodata

(Visited 42 times, 1 visits today)