Locurile de cult si ritualurile religioase ale lumii antice erau deseori legate de elemente cu profunde semnificatii pentru om, de la sange la sexualitate si de la deplina armonie la haosul cel mai cutremurator, sub privirea scrutatoare a unei largi palete de zeitati.
Ce erau locurile sacre pentru antici?
Cum zeii insisi se aflau intr-o continua competitie intre ei, tot astfel dupa cum sacerdotii cu sacerdotii si profetii cu profetii, religiile detineau conotatii personale, ca intr-o feroce batalie dezlantuita pentru a dobandi un soi de privilegii sacre, dificil de creionat azi, dupa milenii de istorie a omenirii.
Roma antica fu in masura sa importe religii promitatoare din toate colturile lumii, divinitatile persane fura venerate pana in indepartatul tinut britanic, iar in Egipt, gratie unui ritual cu totul si cu totul iesit din comun, faraonii fura transformati in zei.
In fine, cand era vorba despre concepte divine, multe societati antice deveneau, metaforic vorbind, omnivore, digerand o ampla varietate de convingeri si aspecte spirituale.
Acest amalgam de ingrediente s-a aflat la originea ctitoriei unei serii intregi de lacasuri si situri de cult mai mult sau mai putin bizare, imprastiate in lumea intreaga, de la temple secrete la pietre muzicale si de la insule impestritate cu gigantice simboluri falice din roca la ruinele unor cetati sacre, inaccesibile neinitiatilor de odinioara.
10. Oracolul din Delphi (Grecia)
Pe creasta calcaroasa a Muntelul Parnassus, in vecinatatea Golfului Corinth, se afla centrul anticului taram al elenilor, unde salasuia in vremuri de mult apuse, oracolul din Delphi.
In subteranul templului zeului luminii si personificarii soarelui – Apollo – o preoteasa sedea pe tronul plasat deasupra abisurilor Pamantului: era Pythia, cea care intra in transa ori de cate ori transmitea prezicerile zeilor, inhaland vapori ridicati din maruntaiele Terrei, despre care se spunea ca ar fi avut un efect halucinogen puternic, absolut necesar pentru a putea intra in contact cu lumea divina.
Studiosii lumii moderne, analizand textele antice, presupun ca vaporii respectivi ar fi continut etilen – un gaz cunoscut pentru maniera in care reuseste sa induca transa, experientele extracorporale si/sau spasme corporale la anumiti subiecti.
Profetiile Pythiei erau insa nu de putine ori ambigue, opace si interpretabile, dar pentru 12 secole oamenii nu contenira sa se indrepte in pelegrinaj la Delphi, in tentativa de a obtine sfaturi pretioase pentru momentele lor de rascruce.
9. Templul lui Dionysos din insula Delos (Grecia)
Insula greaca Delos era socotita sacra in antichitate, fiind potrivit legendelor, leaganul nasterii zeului Apollo si a zeitei vanatorii – Artemis – un loc in care muritorii se puteau reuni pentru a-si venera divinitatile in pace si armonie.
Potrivit scrierilor lui Tucidide, pe aceasta insula era interzisa nasterea copiilor oamenilor si nici moartea nu era ingaduita, pentru a nu provoca si ofensa zeii din Olimp, riscand sa le starneasca astfel mania.
In inima acestei insule sacre se afla sanctuarul lui Dionysos – zeul vinului si extazului – un loc pe cat de fascinant, pe atat de misterios, incarcat de gigantice statui din marmura cu aspect de falus, fiecare din acestea masurand cativa metri inaltime.
In ciuda faptului ca intemperiile vremii si tenacitatea turistilor hotarati sa le devasteze le-au provocat o serie intreaga de deteriorari, pot fi si azi fotografiate resturile acestora in cadrul sitului arheologic aflat in miezul insulei.
Dionysos era venerat in cadrul unor procesiuni de proportii in care erau purtate pe piedestaluri enorme, penisuri gigantice din marmura, intr-un cor asurzitor de obscenitati rostite de participanti.
Aristotel insusi sugera ca teatrul comic ar fi luat nastere inspirat fiind tocmai din acest gen de manifestari dedicate unuia din cei mai controversati zei ai Greciei antice.
8. Templul de la Abu Simbel (Egipt)
Construit in timpul domniei faraonului Ramses al II-lea, maiestuosul templu de la Abu Simbel se afla in extrema sudica a Egiptului, amintind de vremurile in care ambitiosul suveran nazuia din rasputeri sa-si initimdeze adversarii, ridicand in slavi cu o ctitorie fara egal, victoria sa de la Kadesh impotriva hititilor.
De doua ori pe an, respectiv in 22 februarie si in 22 octombrie, multimea se aduna sa admire rasaritul in acest loc incarcat de semnificatii, intrucat incaperea aflata in centrul structurii e inundata de lumina soarelui asa cum se intampla cu trei milenii in urma, pentru a aduce stralucire celor trei marete statui: cea a lui Ra – zeul soarelui, cea a lui Amon – protectorul Tebei si cea a lui Ramses insusi.
O a patra statuie, cea a lui Ptah – fantasticul zeu creator, e lasata in umbra, ca pentru a invalui intr-o aura si mai misterioasa prezenta sa in incapere si a accentua maretia celorlalte trei monumente ce incanta privirile observatorilor cu aceeasi intensitate ca acum trei mii de ani.
7. Uppsala vikingilor – lacasul de cult al teritoriilor nordice din trecut
La circa patru kilometri spre nord de actuala localitate suedeza Uppsala, in vremuri de demult se afla un loc de cult apartinand civilizatiei vikingilor, cunoscut sub denumirea de „Gamla Uppsala” (Vechia Uppsala), unde se presupune ca se desfasurau ritualuri de sacrificiu mistice odinioara.
In sprijinul acestei teorii, arheologii si istoricii au apelat la vestigiile regasite in urma sapaturilor efectuate in zona, dezvaluind existenta antica a unui templu maret, despre care se istorisesc o multime de legende in textele vechi, precum „Gesta Danorum” a istoricului medieval danez Saxo Grammaticus (1150-1220) sau in cronicile teologului german Adam di Brema (1050-1085) – „Gesta Hammaburgensis Ecclesiae Pontificum”.
Natura acestui templu continua sa starneasca o serie intreaga de controverse in randurile studiosilor, atribuindu-i-se diferite destinatii de-a lungul timpului, in functie de valurile religioase care au scaldat tinuturile respective peste secole, incepand cu anticele traditii ale celtilor si continuand cu noi intrebuintari de natura religioasa, introduse dupa lungul sir al crancenelor batalii dintre adoratorii cultului pagan si lumea crestina.
6. Piatra muzicala din Gobustan (Azerbaidjan)
In zona muntoasa a Azerbaidjanului, la sud-vest de Baku, intr-un loc pe cat de straniu pe atat de surprinzator, se afla un alt sit religios care exercita o fascinatie aparte asupra celor ce-l viziteaza: Gaval Dash – piatra muzicala din Gobustan.
Aici, circa sase mii de picturi rupestre preistorice impestriteaza o ampla zona de grote si stanci vulcanice, infatisand vanatori care-si gonesc prada, dansatori executand ritualuri necunoscute sau razboinici dezlantuiti in batalii crancene cu inamicii.
Dar Gaval Dash e mai fascinanta decat toate acestea la un loc: lunga de circa doi metri si cu o suprafata usor curbata, emite sunete asemanatoare celor de tambur, ori de cate ori este lovita cu alte pietre mai mici. Notele muzicale variaza insa in functie de punctul in care pietrele mici lovesc suprafata curbata.
Semnificatiile antice ale acestui instrument bizar nu s-au transmis peste milenii, dar oamenii de stiinta avanseaza ipoteza ce sustine ca ar fi vorba despre un artefact religios, un obiect sacru pentru societatea preistorica a zonei, cu un rol important in desfasurarea ancestralelor ritualuri.
5. Poarta lui Pluto din Hierapolis (Turcia)
Legendara intrare in taramul mortilor s-ar afla, in opinia multor arheologi, la Hierapolis, in Turcia, cunoscuta fiind sub denumirea de „Poarta lui Pluto” (sau Hades in mitologia greaca – stapanul Infernului) – un lacas de cult supravegheat odinioara de sacerdotii unui templu dedicat.
In lumea antica, aceasta poarta ar fi putut constitui o atractie de tip „low-cost” pentru trecatorii ocazionali, oferind imaginea unor coloane sculptate in piatra si decorate, marginind o crevasa din care se inaltau zi si noapte spre suprafata vapori toxici din rarunchii pamantului.
Vizitatorii poposeau pe marginea colinei, spre a achizitiona de la negustorii de pasari, vrabii destinate pieirii, intrucat erau aruncate in inima vaporilor nocivi pentru a muri dinaintea privirilor extaziate ale publicului – un spectacol macabru, istorisit insa cu entuziasm de multi scriitori antici.
4. Craterul meteoritic de la Kaali (Estonia)
Anumite situri religioase antice pastreaza de mii de ani o aura enigmatica, asa cum demonstreaza de pilda craterul meteoritic de la Kaali, din Estonia – inconjurat de o multime de oase de animale datand din epoca bronzului – detaliu ce indica o destinatie specifica ritualurilor de sacrificiu in vechime.
Nu se stie insa caror zeitati erau inchinate aceste forme de veneratie si cum se desfasura ritualul in sine, nu exista informatii sub forma de picturi rupestre sau simboluri cioplite in piatra, iar explorarea amanuntita a craterului a fost impiedicata de acumularea de ape, resturi vegetale, mal si oseminte, astfel incat e cu neputinta de constatat ceea ce se afla in adancurile sale.
3. Templul lui Mithras de la Londra (Anglia)
In inima Londrei, un misterios templu inchinat zeului persan al luminii – Mithras – „Soarele Nebiruit”, salasuieste circa sapte metri sub pamant, intr-un sit de senzatie, catre atrage in fiecare ani mii si mii de turisti.
Structura, lipsita de orice deschidere care ar fi putut avea rol de „fereastra” spre suprafata, pare sa fi fost destinata unor misterioase ritualuri de initiere, desi nu e prea limpede motivul pentru care sacerdotii ce venerau o zeitate a luminii ar fi preferat un lacas de cult atat de ascuns in adancimi.
La fel de misterios este si modul in care romanii au adoptat la iuteala cultul unui zeu provenit din traditia religioasa persana, intr-o maniera atat de pronuntata incat sa-i construiasca un templu in adancurile teritoriilor nordice aflate sub dominatia lor in antichitate, la numai cativa pasi de Stock Exchange si Bank of England din zilele noastre.
2. Palatul din Persepolis (Iran)
Capitala anticului Imperiu Persan – Persepolis sau „Tronul lui Dschamschid” – era considerata cel mai bogat si mai glorios oras din lume in vremuri stravechi, iar in inima sa se inalta impunatorul palat regal decorat in intregime cu aur, argint, fildes si pietre pretioase aduse din cele mai indepartate colturi ale lumii pentru a desavarsi lacasul Marelui Sah al Persiei.
Dar palatul din Persepolis era totodata si un lacas de cult – un edificiu sacru pentru adeptii zoroastrismului – veche religie a populatiilor din Asia Centrala, Iran si Azerbaidjan, fondata in perioada timpurie a celui de-al II-lea mileniu i.e.n. de catre profetul persan Zarathustra.
Cucerit ulterior de Alexandru cel Mare, palatul fu distrus din porunca acestuia prin provocarea unui incendiu de proportii, in flacarile caruia s-au mistuit o multime de pergamente pretioase ce contineau scrierile originale ale marelui profet persan.
1. Pilastrul profetic mayas din Villahermosa (Mexic)
Data de 21 decembrie 2012 a marcat incheierea unui ciclu de 5.126 de ani din anticul calendar al civilizatiei mayase; pe un pilastru special, expus in cadrul Muzeului Carlos Pellicer din Villahermosa, in Mexic, aceasta data a fost insemnata cu o afirmatie de-a dreptul criptica: „El va cobora”.
N-a fost nevoie de prea multe eforturi pentru a asocia afirmatia teoriei sosirii Zilei Judecatii celei de pe urma, in care viii si mortii ar trebui sa fie trecuti prin ciur si prin darmon dinaintea tronului lui Iisus Hristos si inainte ca Dumnezeu sa distruga cerul cel vechi si pamantul cel vechi pentru a le inlocui cu o lume noua, nemaivazuta.
Totusi, alte monumente ale mayasilor consemnau date ulterioare ca momente ale unor evenimente importante, fara sa se refere la vreo zi anume de judecata generala, ceea ce nu i-a impiedicat pe oameni sa formuleze teorii din cele mai bizare cu privire la semnificatiile lor, de la posibile invazii extraterestre si pana la inversarea polilor magnetici ai Pamantului.
Bibliografie:
- Selmi, Luca – „Luoghi dello spirito”, 2004;
- Richardson, Edmund – „Nine Places to See the Ruins of Ancient Religious Cults”, 2013;
- Nordeide, S.W. & Brink S. – „Sacred Sites and Holy Places”, 2013;
- Rebillard, Eric & Rupke, Jorg – „Group Identity and Religious Individuality in Late Antiquity”, 1984;
- Kahlos, Maijastina – „Religious Dissent in Late Antiquity, 350-450”, 2020.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5
5