Sufletul in mitologia romaneasca si in folclor este vazut intr-un mod poetic. Acesta este vazut si interpretat din trei puncte de vedere:
- Preexistenta – inainte de a se fi nascut
- Existenta – in timpul vietii
- Postexistenta – in viata de apoi
sufletul in mitologia romaneasca este esenta viata nemuritoare. Esenta invizibila, intangibila, protejata de Adaposturi.
Aceste Adaposturi ale sufletului in mitologia romaneasca sunt:
- ale Preexistentei: pantecele matern, Casa Copilului
- Existentei: trup, casa, sat, lumea de aici
- Postexistenti: sicriu, mormant, cimitir, Lumea de Dincolo
Intrucat universul este format dintr-un infinit de Adaposturi care se inghit unele pe altele precum zicala “Pestele cel mare inghite pestele cel mic”, asa si sufletul are mai multe straturi.
Sufletul in mitologia romaneasca este sufletul divin. El este suma sufletelor de pretutindeni, care se gaseste in toti si toate.
Acesta este motivul care lasa senzatia ca sufletul este niciunde. Dar el poate fi peste tot in jurul nostru. El este precum padurea care nu poate fi vazuta din cauza copacilor. Un adapost inchide alt adapost, o cutie neagra, o alta cutie neagra, un adevar alt adevar. Totul este legat de tot. Asa cum in universul atomic nu exista unitati izolate, ci structuri integrate in sisteme fizice, tot astfel vietatile pe Terra, care par ca ratacesc independente una de alta, sunt, in realitate, legate prin infinite relatii. Aceste relatii sunt vizibile sau invizibile.
Pamantul, ca planeta, are infinite adaposturi subordonate. Unul dintre ele este trupul uman. Si alte infinite adaposturi supraordonate in ierarhie – sistem solar, galaxie etc.
Deschiderea adaposturilor ferecate spulbera iluzia ca vom putea intelege cu adevarat natura sufletului. Anticii cunosteau ca energia nu poate fi creata, nici distrusa. Asadar, aceasta forma de energie universala, cosmica, terestra, trece dintr-o forma in alta. Caldura, lumina, sunetul – aceasta forma a sufletului este si ea nemuritoare.
Asa apare si ideea Sufletelor Pribege in mitologia romaneasca.
Acestea sunt doua suflete care pribegesc: unul in lumea de aici, altul in cea de dincolo. Unul poate fi fatul, altul murbundul.
Aceste momente sunt numite de batrani in folclor si povesti Ceasul bun si Ceasul rau – momente alese de Ursitori si Ursita – Destinul.
Preexistenta si Casa Copilului in folclorul romanesc
Rit funerar de distrugere, prin înhumare, a cadavrului (adapostul neînsufletit) din care a iesit noul nascut, placenta, numita de tarani Casa copilului.
Fenomenele biologice care delimiteaza existenta umana, nasterea si moartea,de Preexistenta si Postexistenta sunt marcate în spiritualitatea româneasca de multe analogii:
- scaldele rituale ale mortului si nou nascutului,
- asezarea muribundului si copilului nascut pe pamânt,
- înhumarea adaposturilor parasite de suflet (cadavrul la moarte si placenta la nastere).
Iesirea sufletului la nastere, prin gura descendenta (copiii, nepotii, stranepotii), lasa nelocuita casa copilului, iar la moarte,prin gura ascendenta (parintii, bunicii, strabunicii), trupul.
Cititi mai multe despre:
Strigoi vii, morti, moroi si pricolici in mitologia romaneasca
Zanele – mitologie si traditii
Mitologia romaneasca: crearea lumii, originea raului, Mitul Blajinilor, sfarsitul lumii
Sfantul Gheorghe, sfant sau zeu pagan?
Miturile romanilor: Miorita, Zburatorul, Mesterul Manole
Pentru a nu fi ocupate de spiritele malefice si sa devina moroi sau strigoi, ele trebuie distruse printr-un rit funerar de înhumare. Obiceiul înmormântarii placentei dupa trei zile de la nastere sub locuinta (sub prag, în tinda, lânga vatra, în pivnita sau beci, sub streasina casei), în gospodarie, la un loc curat (radacina unui pom fructifer, care înfloreste si rodeste) sau dat pe o apa curgatoare a fost atestat în spatiul extracarpatic pâna la începutul secolului al XX-lea. Adesea, placenta era asezata într-o oala, precum cadavrul în sicriu si cenusa funerara în urna, se purifica prin tamâiere, se gatea cu busuioc, se punea un ban de argint si diferite seminte. Casa copilului era însufletita simbolic: împreuna cu placenta se înhuma un cocos, daca copilul era baiat, si o gaina, daca copilul nascut era o fata.
Viata intrauterina a sufletului este un timp fabulos deschis de actul nuptial si închis de nasterea copilului, parcurs de suflet de la celula ou la faptura om.
Desi anii omului se numara de la nastere, viata lui înmugureste pe ramura materna cu noua luni mai devreme, din momentul conceptiei si fecundatiei celulelor procreatoare. Viata intrauterina este timpul schimbarilor fulgeratoare în care ontogeneza repeta filogeneza.
Placenta, numita de popor casa sau locul copilului, este un adapost Geomorf care îi asigura embrionului, si apoi fetusului si fatului protectie contra agresiunii germenilor infectioti si toxinelor, împotriva actiunilor mecanice (loviturilor), zgomotelor si luminii suparatoare. Cu adevarat miraculoase sunt primele 40 de zile ale preexistentei, când embrionul, dupa ce a trait vremurile paleontologice ale stramosilor grupati de biologi în nevertebrate si cordate (pesti, amfibii, reptile, pasari, mamifere), începe sa capete chip de om.
Cele 40 de zile sacre in traditia romaneasca si sufletul in mitologia romaneasca
În intimitatea adapostului intrauterin dezvoltarea embrionului este fantastica: volumul acestuia creste de 8000 ori iar diametrul de aproximativ 20 ori. Omul ia fiinta printr-o explozie biologica asa cum Universul se naste printr-o explozie cosmica (Big Bang-ul), Timpul de început al sufletului petrecut în Raiul pântecelui matern, lung de 40 de zile pamântesti, a fost intuit de popor de vreme ce aceasta dimensiune astrala compartimenta întreaga viata a omului traditional:
- prima iesire, la 40 de zile dupa nunta, a tinerilor la biserica;
- durata lauziei:
- durata doliului;
- timpul care desparte înhumarea trupului de plecarea sufletului (slobozitul apei).
Durata de 40 de zile ritmeaza nu numai timpul uman (calendarul vietii omului), ci si timpul divin (calendarul ritual): 25 decembrie (Nasterea Domnului, Craciunul) – 2 februarie (Întâmpinarea Maicii Domnului, iesirea laTemplu pentru molifta); Învierea Mântuitorului (Pastele) – Înaltarea Domnului; durata de sase saptamâni a principalelor posturi de peste an (Postul Craciunului si, initial, Postul Pastelui) si altele au durata celor 40 de zile, timp necesar trecerii adapostului sufletului de la chip de ou (geomorfism) la chip de om (antropomorfism).
Postexistenta si Lumea de Dincolo cu sufletul in mitologia romaneasca
Viata dupa moartea sufletului, sinonima cu Lumea de dincolo. Timpul se scurge fara întrerupere si fara putinta ca cineva sa-I poata da înapoi sau înainte, precum acele ceasornicului.
Expresia populara a sosi vremea pentru ceva este ceea ce trebuie sa se întâmple cu necesitate într-un anumit moment, inclusiv moartea. Nemurirea este incompatibila cu supravietuirea infinita a unei specii.
În cazul în care ceea ce este viu ar deveni nemuritor si s-ar mentine tendinta nelimitata de înmultire a vietuitoarelor; atunci Terra s-ar transforma, dupa consumarea rapida a resurselor generate de moartea vietuitoarelor, o planetapustie. Oamenii dispar, peste vointa lor, pentru a lasa loc altor oameni. Daca ar fi trait toti indivizii speciei Homo sapiens, adica cei nascuti în ultimele trei milioane de ani, planeta Pamânt ar fi trebuit sa adaposteasca acum peste 80 de miliarde. Spre deosebire de Existenta, Postexistenta, lumea de dincolo, nu are margini, este primitoare si infinit de încapatoare.
Un individ poate decide între a se casatori sau nu, a avea sau nu copii, dar niciodata între a muri sau nu muri vreodata. Trecerea dintr-o forma de a fi în alta forma de a fi a înspaimântat oamenii tuturor timpurilor. Pentru propria lui liniste, românul a gasit o explicatie optimista: moartea nu însemna o disparitie totala si definitiva, pleaca în Postexistenta.
Precum gândeste când este treaz si viseaza când este adormit în lumea de aici, asa trebuie sa se întâmple si în lumea de dincolo. La moarte îsi schimba numai adapostul si domiciliul, precum fata la casatorie.
Sufletul in mitologia romaneasca este un subiect deosebit de interesant si complex. Traditiile si obiceiurile din mediul rural atesta acest lucru.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
4.5
Pingback: Legendele romanilor si folclorul romanesc, inspiratie pentru filme | Mythologica.ro