Sfantul Gheorghe nu e sfant. Sau cel putin nu al nostru. Noi nici macar nu avem un Sfant Gheorghe. L-am imprumutat si noi, ca toti crestinii. Dar inainte de crestinism?
Adevaratul Sf. Gheorghe: personaj istoric
El este ocrotitorul sfant al urmatoarelor tari: Anglia si Etiopia, Georgia si Grecia, Lituania si Malta, Moldova, Muntenegru, Palestina, Portugalia, Rusia si Serbia. Chiar si regiuni ca Aragon si Catalonia l-au imbratisat ca sfant, regiuni catolice prin excelenta. Apare apreciat si respectat chiar si in tari musulmane precum Turcia.
De ce poarta atat de multe orase si biserici numele acesta? In plus, “Gheorghe” este un nume foarte popular in constiinta populara romaneasca. El este sarbatorit pe 23 aprilie. Deasemenea, este cel mai popular nume din Europa.
Sf. Gheorghe a fost un soldat din vremea imparatului Diocletian. Toate documentele existente au fost scrise dupa moartea lui. El provine dintr-o familie bogata de militari, tatal sau fiind ofiter. Va avea parte de o educatie aleasa. El va ajunge in garda de corp a imparatului si general mai tarziu.
Se crede ca s-a opus edictelor imparatului si de aceea a fost condamnat la moarte. A marturisit de buna voie si l-a acuzat pe imparat. A fost indelung torturat. In timpul torturilor lui, unii sustin ca rugaciunile sale erau atat de puternice incat ranile i se vindecau peste noapte. Mai multi soldati, inclusiv imparateasa Alexandra, s-au convertit. Este batut, otravit, aruncat in var nestins si supus multor torturi barbare din care scapa. A murit ca martir.
Mitologia Sf. Gheorghe si simbolismul dragonului
Cea mai veche referire ca si cea mai veche icoana apare in secolul al XI-lea. Asadar, este o legenda medievala mai tarzie. In aceste ipostaze, Sf. Gheorghe apare ca un cavaler calare, inarmat cu o sulita si ucigand dragonul. Se credea ca acesta faptura fusese adusa de cruciati.
Legenda seamana mult cu cea a semizeilor greci ce scapa orasele de monstri ce se stabilisera acolo. Aceasta legenda este probabil inspirata de Perseu si Andromeda. De obicei, in cultura populara romaneasca, balaurul leaga apele. El se ascunde intr-o fantana. Tot legat de apa, este un obicei in mediul rural, ca de Sf. Gheorghe, sa fie udate fetele. Conexiunea aceasta se face cu anul roditor si scaldatul sau stropitul ritual.
Exista multi eroi care se bat cu balauri in mitologie. Acest mit era cunoscut foarte bine inainte de crestinism. Batalia aceasta este intre bine si rau, intre lumina si intuneric. El reprezinta restabilirea ordinii cosmice, lupta cu haosul.
Aceasta lupta este reprezentata pe templele din Babilon intre Marduk si Tiamat, in Sumer intre Asag si Ninurta. La egipteni apare Ra, zeul soarelui si Apophis, marele sarpe ce vrea sa inghita soarele.
Apoi, cea mai cunoscuta legenda si probabil sursa de inspiratie pentru Sf. Gheorghe. Aceasta legenda este cea a fiului lui Zeus, Perseu. El o salveaza pe Andromeda. Mai exista si alti semizei precum Belerofon sau Hercule.
Chiar si Thor din mitologia nordica isi invinge balaurul. Acesta are forma marelui sarpe ce inconjoara pamantul. Tot in mitologia vikingilor apare Sigfrid in Cantecul Nibelungilor. Acesta infrange un alt dragon, Fafnir.
Si daca mitologia nu va este atat de familiara, ce spuneti de vrajitorul Merlin ce lupta impotriva dragonilor? Dar de legendele medievale in care cavalerii in zale rapun dragoni ce pun in pericol domnite?
Chiar legendele si basmele romanilor vorbesc despre asemenea dragoni, serpi sau balauri. Ei salasluiesc pe fundul fantanilor sau sub poduri. Alteori, in adancul pamanturilor. De multe ori, iau forma zmeilor. Si, mai tarziu, inspirati de crestinism, pe cea a dracilor, diavolilor.
Cititi mai multe despre:
Sangiorz, un zeu mai vechi ca Sf. Gheorghe
Sangiorz sau San-Giorgiul este un vechi zeu al romanilor, o figura arhetipala a tineretii si primaverii. Acest personaj mitologic s-a suprapus figurii crestine a Sf. Gheorghe. In popor se credea ca el si Sf. Petre (Sanmedru) sunt stapanii timpului. Ei impart anul in doua, Sangiorz punand semintele, iar ultimul culegand fructele.Sangiorzul este o zeitate a campului.
Acesti doi sfinti aveau si cheile anotimpurilor. Tot credinta populara sustine ca rachita este copacul Sf. Gheorghe. Astfel, cu floarea care ii poarta numele – gherghina – el devine stapanul vegetatiei.
Tot el invinge fiara, probabil iarna, vestind Noul An. Balaurul invins reprezinta fortele iernii. Tot el ii guverneaza pe pastori si arata credinciosilor comorile. Aici trebuie sa tinem cont de faptul ca balaurii pazesc comori de obicei, iar acestea sunt ascunse adanc in pamant.
In aceasta zi spornica se cauta iarba fiarelor de catre feciori. Deasemenea, se practica si un obicei cunoscut ca Urzicatul (batutul cu urzici), pentru a face oamenii ageri.
In ajunul zilei de Sangiorz apar spiritele rele. Ele pot fi alungate doar cu anumite plante caracteristice fiecaror zone. Spre exemplu, oltenii foloseau usturoiul, iar cei din Transilvania leusteanul. Nici pelinul nu era de aruncat. Asa alungai strigoii.
Ziua de Sangiorz reprezinta prin excelenta suprematia naturii.
Pastele Blajinilor: ritualuri pagane si traditii ancestrale
Tocmai in aceasta zi trebuie mentinut “focul viu”. Deasemenea, in aceasta zi este Pastele Blajinilor. Blajinii sunt considerati primii oameni in cosmogonia romaneasca. In mediul rural se credea ca ei au trait intr-un fel de Eden inainte de Adam si Eva. Tot ei fac stalpii pe care este sustinut pamantul in apele cosmice. Aceasta este crearea lumii in mitologia romaneasca.
Ei traiesc izolati si se crede ca se vor reintoarce la sfarsitul lumii. Tot ei sunt responsabili cu conducerea pe lumea cealalta a sufletelor mortilor.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5
5
Pingback: Focul lui Sumedru sau ziua soroacelor in traditia populara: 25 octombrie | Mythologica.ro