Eschimosii poseda o interesanta productie artistica orala, pastrata din generatie în generatie si memorata în special de dansatori si vrajitori. Ea se compune nu numai din cantece, ci si din legende care sunt povestite în timpul acestor adevarate sezatori.
Religia si legendele eschimosilor
De pilda, legenda Soarelui si Lunii, în care se vorbeste despre o fata ce primea deseori pe un baiat în coliba ei unde domnea întunericul. Neputand sa-l vada bine la fata, dar temandu-se ca iubitul sa nu fie chiar fratele ei, fata îsi înnegri într-o zi degetele cu funingine si le trecu peste obrazul baiatului. Apoi aprinse o torta si la lumina ei vazu ca fata manjita era într-adevar a fratelui ei. Ingrozita, tanara fata o lua la fuga în bezna noptii polare. Baiatul porni in goana in cautarea fetei, scapa torta si o stinse. In cursa lor nebuneasca cei doi s-au desprins de pe Pamant, ridicandu-se din ce în ce mai sus. Niciodata însa fratele nu si-a ajuns sora. Tanara fata calda si stralucitoare deveni Soarele, iar fratele sau rece si întunecat se transforma în Luna. De atunci ei se urmaresc neîncetat unul pe altul.
In legendele eschimilor se mai descriu ispravile uriasului Narmikinak, care omora balenele cu o singura lovitura de harpon, apoi le arunca cu mîna pe mal. Povestea spune ca deseori acesta îi ajuta pe copiii mici sau îi salva de la înec, fiind totodata si un fel de intermediar între oameni si divinitatile care — dupa credinta eschimosilor — conduc lumea supranaturala.
Natura pamantului arctic este extrem de aspra, iar conditiile de viata sunt foarte grele. Totusi aceasta populatie nordica s-a îndragostit de locurile unde s-a nascut.
In nenumarate legende se vorbeste despre afectiunea pentru pamantul natal. Astfel într-o veche legenda a eschimosilor din Groenlanda se povesteste despre un batran, numit Terignak, care locuia cu copiii sai într-o mica insula. Trebuind sa-si paraseasca insula, el s-a exprimat astfel: „ A y o r … ayor! ce tristete… ce tristete!” — exclama. Intr-o buna zi, batranul le spuse hotarat copiilor: „Arglarpunga, arglarpunga!” — ceea ce în limba eschimosa înseamna „eu plec acasa!” unde batranul a sarutat pamantul si a ridicat mainile catre cer, adresand soarelui cuvinte de multumire.
Eschimosii sunt foarte prietenosi si ospitalieri. Neîntelegerile si conflictele sunt extrem de rare si, de obicei, ele sunt rezolvate de fata cu toti membrii grupului, cu ocazia vreunei sarbatori, cand cel vinovat este luat în ras.
Cand noaptea polara este pe sfarsite, vanatorii se aduna si sarbatoresc aparitia soarelui prin cantece si dansuri.
Unele grupuri din Alaska si Canada mai poseda asa-numite case ale barbatilor, (kazgi) centrul de întrunire a vanatorilor. Una din cele mai interesante serbari ce au loc în casa barbatilor este aceea data în onoarea sufletelor animalelor ucise.
Cantecele eschimosilor dovedesc ca vanatorii arctici sunt capabili de creatii literare, cu toate ca multi dintre ei nu cunosc scrisul. Astfel, cand doi vanatori se cearta, neîntelegerea este rezolvata prin „lupta cu cîntece”. Excluderea din comunitatea poate fi cea mai grava consecinta.
„Jocul cu sfoara” este caracteristic tinerilor, numit ajaratu. Jocul consta în a reusi sa executi diferite figuri geometrice cu ajutorul unei sfori pe care o tii între dinti si degetele de la maini si de la picioare. Figurile obtinute astfel pot reprezenta un aisberg, o sanie, o lampa sau un urs. Acest joc se mai practica si de catre polinezieni, precum si de indienii din nordul Americii de Sud.
Conceptiile religioase si ideea de Dumnezeu
Din Groenlanda si pana în peninsula Ciukotsk, la toate gruparile de eschimosi se întalnesc conceptii religioase care prezinta o asemanare surprinzatoare, cu exceptia grupelor din Alaska de sud, unde s-au constatat unele influente indiene.
Dupa credinta eschimosilor, lumea este condusa de duhuri. Acestea nu pedepsesc numai pe raufacatori în parte, ci uneori întreaga comunitate, de aceea apare foametea sau molima. Deoarece eschimosii cred ca duhurile sunt pazitorii animalelor si ca puterile lor supranaturale pot îndeparta vînatul din calea lor, obisnuiesc sa le implore.
Ideea unui „dumnezeu” suprem este relativ vaga la eschimosi. In miturile lor se vorbeste adesea despre Marele corb, considerat zeitate suprema conservatoare a lumii.
Mai des, în centrul închipuirii religioase a eschimosilor se afla Sedna, stapana lumii animale. Legenda spune ca, odinioara, Sedna era o fata simpla pe care o pasare mare alba polara si-a ales-o de sotie. Intr-o zi, fata si-a vazut sotul fara ochelari si s-a inspaimantat. Si-a chemat parintii si au fugit pe mare, dar au fost urmariti. Pentru a scapa, tatal ei a aruncat-o in mare. Din degetele ei s-au nascut animalele marine.
Zeitati si alte fiinte supranaturale
Infatisata ca o sirena ea se cheama Tallueliyuk. Spiritul Lunii – Aningat, iar cel al Soarelui Malina sau Silagigsortok („cel ce aduce timpul frumos”).
Dintre fiintele supranaturale mai amintim pe gigantii subpamanteni numiti inquerssuit si pe maruntii spiridusi erkigdlit; ultimii au drept conducator un spiridus care poseda un bot de caine si rade tot timpul.
De asemenea, animalelor, lucrurilor si ideilor li se atribuie un suflet, tornerk, asemanator oamenilor si de aceea vanatoarea are interesante semnificatii mistice.
O alta zeitate importanta, nu cel mai important — este Sila, o zeitate de care se vorbeste putin, dar care este prezenta
si omnipotenta pretutindeni: o putere pe care nu e posibil s-o explici în cuvinte simple. Un mare spirit care guverneaza lumea, timpul si toata viata de pe Pamant. Un spirit atat de puternic, care nu se exprima decît în mijlocul furtunilor si al zapezilor, în mijlocul ploii si al furiei marii; toate fortele naturii de care se tem oamenii. Dar Sila se exprima si prin stralucirea Soarelui si calmul marii si prin micii copii care se joaca cu inocenta. Nimeni nu l-a vazut pe Sila, iar misterul e complet.
Grupuri de eschimosi cred in reincarnare si dau numele celor decedati copiilor nascuti. Deasemenea, fac figurine-amulete care seamana cu decedatul si care se transmit din generatie in generatie. In conceptiile lor, sufletul si numele fac un tot unitar.
Ce se intampla dupa moarte?
Eschimosii au convingerea ca, în functie de comportarea pe pamant a celui decedat, sufletul acestuia se duce în unul din cele trei regate existente si anume AngerlartarSik, Norqumiut si Agleqrmiut. Angerlartarfik înseamna locul de unde te poti reîntoarce oricand. Este un loc fericit aflat oriunde în spatiu sau în Sila însasi. Ei sunt adusi aici chiar de spiritul Lunii si de aceea cand ele ajung în cer devin stele care traiesc împreuna cu spiritul Lunii. Norqumiut înseamna locul acelora care sunt sufletele ingrozitilor cu capetele atarnand in aer – aici ajung cei trandavi. Aici domneste foamea. Agleqrmiut s-ar putea traduce ca locul celor
care traiesc dedesubt, sub pamant. Aici este placut si cald, iar viata continua.
Deci dupa cum vedem, eschimosii asaza „paradisul” aiurea, „infernul” în ceruri, iar „purgatoriul” sub pamant.
Vrajitorul sau angakokul, magicieni si spirite
Un rol important în religia eschimosilor îl ocupa vrajitorul sau angakokul, corespondentul samanului populatiilor nordice din Siberia. Acesta are puterea de a îmblanzi duhurile supreme, invocand si consultandu-se cu spiritele.
Eschimosii din insula Baffin vad în aurora boreala sufletele mortilor care danseaza, iar în Luna salasul unuia din duhurile puternice.
Cand li se pare ca acesta este suparat, ei practica tomad.ek.ul, ritul de împacare, la care iau parte numai vanatorii si angakokul, care are credinta ca poate sta de vorba cu duhul Lunii spre a-i potoli mînia.
Eschimosii din Alaska si cei din Canada de nord-vest folosesc la serbarile lor religioase masti executate din lemn sau piele. Credinta lor este ca prin folosirea mastilor în timpul dansurilor, spiritele rele pot fi îndepartate.
Pe lînga cultul angakokului, mai exista si un cult al celor care practica magia si se ocupa cu invocarea spiritelor în caz de boala. Dupa cum îsi închipuie eschimosii, acesti magicieni au posibilitatea sa stea de vorba cu spiritele,
Notiunea care încearca sa defineasca acest „suflet” poarta denumirea de yutir – o putere misterioasa – sufletul datator de viata si forma a tot ceea ce este viu.
Amuletele — pentru a servi la îndepartarea raului — si formulele magice — pentru a ajuta la vanatoare — au o mare importanta în lumea religioasa a eschimosilor. Cuvintele formulelor magice sunt pastrate în mare secret.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
4