Japonia este o tara lovita deseori de cutremure din pricina pozitiei sale speciale – deasupra „inelului de foc” al Pacificului – activitati seismice care atrag cumplitele furtuni-tsunami ce se abat sub forma de valuri nemiloase asupra tarmurilor nipone.
In ciuda faptului ca forta letala a acestora din urma constituie fara indoiala un element impotriva caruia e dificil de luptat (daca nu cu neputinta), localnicii – cu ingeniozitatea lor proverbiala – au izbutit sa identifice metode menite sa diminueze efectele devastatoare ale fenomenului in sine.
Pietrele-tsunami: monumente de ieri care salveaza vietile de azi
Una din cele mai practice si mai eficiente masuri recomandate de japonezi in astfel de situatii, este aceea de a urma sfaturile inaintasilor lor, gravate pe suprafetele netede ale asa-numitelor „pietre-tsunami” – inscriptii care nu au nimic de-a face cu antica arta cunoscuta sub denumirea de „gliptica”.
Pe teritoriul Batranului Continent, gliptica este socotita drept abilitatea stramosilor nostri de a transmite peste veacuri mesaje de o inestimabila valoare istorica (dar si artistica totodata), prin gravarea unor figuri sau simboluri pe suprafetele unor pietre pretioase, roci sau chiar pe oase si cochilii de crustacee, ceea ce nu se situeaza prea departe de traditia nipona a pietrelor-tsunami, cu exceptia argumentului pe care il abordeaza inscriptiile respective.
Ce este un tsunami?
Prin termenul de „tsunami”, japonezii inteleg – intr-o traducere aproximativa – „valul care se abate asupra tarmului” si care de generatii intregi se intoarce sa mature asezarile insulare ale uneia din cele mai spectaculoase natiuni asiatice ale tuturor timpurilor.
Potrivit estimarilor specialistilor, cele cateva sute de pietre-tsunami care se regasesc de-a lungul coastelor japoneze, ar avea o vechime de circa 122 de ani, ca urmare a seismului din 1896, care a provocat un val ucigas ce a produs aproximativ 22 de mii de victime.
Dar cele mai interesante pietre-tsunami sunt mult mai vechi, asa cum o demonstreaza celebra „piatra de avertisment a valului-tsunami din Jogan”, cu referire la perioada cuprinsa intre aprilie 859 e.n. si aprilie 878 e.n. (Jogan gannen).
Este vorba despre marturia unui eveniment seismic cunoscut sub numele de „Jogan Jishin” (sau Sanriku Earthquake), care a avut loc in anul 869 e.n., afectand zona septentrionala din regiunea Honshu si provocand un veritabil dezastru: piatra contine informatii descriptive sub forma unui rezumat extrem de concis, cu rol comemorativ dar si de mesaj de atentionare pentru pericolul pe care il constituie valurile gigantice provocate de cutremure in aceasta regiune.
De-a lungul vremii, poporul japonez a continuat sa plaseze pietre de acest tip de-a lungul coastelor nipone, acoperindu-le cu diferite inscriptii menite sa semnaleze o zona in care este riscant sa te stabilesti definitiv, sau in care, daca totusi esti silit sa petreci ceva mai multa vreme, trebuie sa fi pregatit sufleteste pentru o surpriza negativa de proportii.
Timpul sterge amintirile, dar pietrele-tsunami le reinvie
Se spune ca timpul e cel care reuseste sa stearga amintirile neplacute din memoria omului si chiar si din memoria colectiva, dar mintea umana a gasit o solutie pentru a transmite un semnal de alarma peste generatii, atunci cand este vorba despre pericole ce se pot abate asupra urmasilor.
Pietrele-tsunami sunt in masura sa reinvie in buna masura momentele de spaima si disperare pe care le-au trait japonezii odinioara, pierzand in valul gigantic persoane dragi, locuinte si tot ceea ce le asigura un rost in viata inainte de a cunoaste furia unui fenomen incontrolabil al naturii.
Aceste „indicatoare de tsunami” sunt amplasate cu precizie si in zilele noastre, in punctul in care valul ucigas a izbit tarmul si colinele nipone, intr-un efort suprem de a constrange generatiile urmatoare sa nu construiasca edificii sub nivelul pietrei limitante.
Mai mult decat atat – multe pietre contin informatii privitoare la distanta socotita sigura pentru locuitori in cazul in care viitorul le va rezerva drept destinatie zona respectiva, pentru a nu risca sa fie maturati de violenta unui val tsunami, desi e cu neputinta de stabilit cu exactitate intensitatea unui fenomen seismic viitor si nici epicentrul acestuia.
Dupa cum bine spunea insa Einstein, omul pare sa demonstreze un soi de inconstienta aparte, care-l determina sa uite pana si cele mai utile avertismente, menite sa-l puna la adapost de pericole din cele mai variate – transformandu-se cu usurinta in cea mai paradoxala vietuitoare a planetei, fiind deopotriva si cea mai inteligenta forma de viata, dar si cea mai stupida…
Nikura Shokkoyuky – expert japonez in materie de previziuni catastrofice in cadrul Universitatii di Kyoto, sustine ca e nevoie de numai trei generatii precedente pentru ca oamenii sa-si stearga complet din memorie amintirile ce vizeaza dezastrele naturale inregistrate intr-o anumita zona de interes.
Superficialitatea naste monstri: valurile-tsunami se razbuna
Dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial, japonezii par sa fi dat uitarii cu desavarsire avertismentele pietrelor-tsunami si intr-un elan de reconstruire generala post-belica, multe orase de coasta nipone au cunoscut un veritabil boom al natalitatii, ce a condus la un fenomen de expansiune fara precedent.
Guvernul s-a limitat sa dispuna un pachet de masuri care cuprindeau construirea unor ziduri de protectie de-a lungul costelor, ca actiune socotita suficienta pentru siguranta si extinderea zonei populate, subestimand violenta cu care valurile-tsunami se abat asupra tarmurilor.
Superficialitatea demonstrata de autoritati in acest context a condus insa la un deznodamant tragic in 2011, cand un enorm tsunami se abatu cu o furie cumplita asupra insulei, atingand o viteza de peste 700 de kilometri pe ora, ca rezultat al unui cutremur cu o magnitudine de 8,9 grade Richter – cel mai devastator fenomen seismic din Japonia si pe locul cinci in topul celor mai puternice din ultimul secol.
Este episodul care a declansat scenariul dramatic de la Fukushima, cu intreaga sa cortina de efecte devastatoare radioactive provenite de la crolarea reactorului nuclear al uneia din centralele considerate cele mai sigure de pe intregul teritoriu japonez.
Constructiile antiseismice obligatorii s-au demonstrat insuficiente, servind in mica masura populatiei. Peste 200 de mii de persoane au ramas fara adapost, iar numarul celor de si-au pierdut viata se ridica la circa 18 mii de victime.
La vremuri noi – oameni noi, iar la noi tsunami – pietre noi
O zicala din batrani sustine ca la vremuri noi e nevoie de oameni noi, dar in Japonia, odata cu pasajul catre o noua generatie se impun o serie de masuri care au drept obiectiv protejarea populatiei de cataclisme, printre acestea numarandu-se si adaugarea de noi pietre-tsunami de fiecare data cand are loc o noua activitate seismica de proportii in apele Pacificului, ce scalda tarmurile Tarii Soarelui Rasare.
In vremurile moderne, alaturi de pietrele-tsunami din vechime, au inceput sa apara de-a lungul coastelor si placute comemorative, realizate din materiale rezistente la intemperii, purtand mesaje similare de avertisment pentru generatiile viitoare.
Exista anumite placute care prezinta fraze de atentionare cu privire la pericolul reprezentat de valurile ucigase, de genul „Alege viata! Nu zabovi indelung in acest loc!”, altele pur si simplu cuprind veritabile liste funebre, cu numele victimelor ultimului eveniment tragic de acest gen care a avut loc in punctul respectiv, iar cele mai practice indica parametri definitorii pentru seismul cu pricina: magnitudinea, epicentrul, inaltimea valului-tsunami, viteza cu care s-a abatut asupra tarmului si nu in ultimul rand, distanta pana la care a maturat totul in cale.
Arhitectul pesagist Elise Hunchuck, de la Universitatea din Toronto (Canada) – Facultatea de Arhitectura, Peisaj si Design, si-a dedicat munca de cercetare acestor roci-mesager, publicand un interesant volum intitulat „An Incomplete Atlas of Stones”, care cuprinde descrierea detaliata a fiecarei pietre-tsunami regasite la nivelul coastei japoneze din Sanriku si documentand cu acuratete, fotografii, harti si imagini obtinute prin satelit, evenimentele tragice la care se refera acestea.
Desi e destinat sa ramana vesnic „incomplet”, din pricina evidentelor episoade seismice ce se vor inregistra in viitor, volumul constituie totusi o lucrare extrem de utila in contextul studierii datelor seismice, geologice si circumstantiale corelate fiecarei pietre in parte si ofera o viziune de ansamblu asupra unui mod de viata cu totul si cu totul iesit din comun la care s-au adaptat japonezii de-a lungul istoriei lor zbuciumate.
Bibliotecile japoneze abunda in astfel de documente, harti si colectii de imagini reunite in atlasuri dedicate, dar era tehnologiei si a internetului a permis transpunerea in universul Web a unui volum urias de date si informatii utile, atat pentru localnici cat si pentru cei ce viziteaza teritoriul nipon, aducand in prim-plan un fenomen ce se poate demonstra si azi la fel de devastator precum odinioara.
Japonezii constituie o natiune care reuseste sa supravietuiasca si sa se dezvolte cu o incapatanare iesita din comun, in ciuda popularii unui teritoriu insular situat chiar in zona in care se intalnesc patru placi tectonice, surpinzand lumea intreaga nu numai prin tenacitatea cu care infrunta frecventele episoade seismice, ci si prin modul lor de a transmite din negura timpului si pana in zorii noilor ere, incrancenarea unei rezistente impresionante in fata fortelor de nestavilit ale naturii.
Pietrele-tsunami stau marturie tocmai pentru acest spirit si forta de adaptare, salvand si astazi vieti, asa cum faceau si in vechime, asemenea unor stranii mesageri necuvantatori, care reusesc sa spuna mult mai mult prin tacuta lor prezenta decat prin mii de fraze rostite cu voce rasunatoare:
„Alege viata! Nu zabovi indelung in acest loc!”…
Bibliografie:
- Hamblyn, Richard – „Tsunami. Nature and Culture”, 2014;
- Hunchuck, Elise – „An Incomplete Atlas of Stones”, 2015;
- Mingren, Wu – „Japanese Tsunami Stones: These Centuries-Old Monuments Save Lives Today”, 2018.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5
5