Sanzienele sau Dragaicele fac parte din categoria Ielelor. Fapturi supranaturale ce reprezinta spirite ale padurii, apelor si altor elemente. Ele apar in campii sau paduri, de obicei obsedate de barbati. Aceste mituri insusesc trasaturile nimfelor grecesti, danaidelor sau driadelor.
Mitologia Rusaliilor si Sanzienelor: zane rele si zane bune in folclorul romanesc
In functie de zona geografica si etnografica a Romaniei, ele poarta urmatoarele denumiri:
- Iele, Dânsele, Dragaice, Vâlve (Vâlva Baii, Vâlva Padurii etc), Irodite, Rusalii, Nagode, Vântoase;
- Domnite, Maiestre, Frumoase, Împaratesele Vazduhului, Fetele Codrului (câmpului), Soimane, Musate, Miluite, Albe.
De-a lungul timpului, din traditii bretone, irlandeze, folclor francez, superstitii nordice, zanele au fost prezentate astfel:
- Zanele ca fapturi angelice sau ingeri decazuti.
- Zanele prezentate ca demoni
- Zanele ca zeitati pagane
- Zanele ca spirite ale mortilor
- Zanele ca popor magic ascuns
- Zanele ca spiritele ale elementelor
24 Iunie – ziua Sanzienelor si Nasterea Sf. Ioan Botezatorul: traditii pagane si ritual crestin
Cercetarile religie tracilor si dacilor ne arata ca Rusaliile si Sanzienele erau preotese ale Soarelui. Ele indeplineau aceleasi sarcini. O traducere aproximativa ar fi “Ale Soarelui” sau “Ca Soarele de Stralucitoare”. Iar Sanzienele, preotesele ce la-u prins pe Sent Ion (Sfantul Ioan Botezatorul) sunt legate de ziua nasterii Sf. Ioan Botezatorul, sarbatorita in calendarul crestin-ortodox pe 24 iunie.
In folclorul romanesc, Rusaliile apar descrise ca:
- femei ce folosesc plante pentru a vindeca
- babe urate si zboara prin vazduh si ii schilodesc pe cei care muncesc
Printre pedepse se numara bolile, luarea mintilor, orbirea si surzenia. In alte povesti, precum cea a lui Alexandru-Imparat, se povesteste cum aceste fecioare, trei la numar, au devenit nemuritoare. Le poti gasi in fiecare an pe 24 Iunie dansand la rascruci. Rusaliile te pot lua la amiaza daca lucrezi pe camp, seara pe drum, sau noaptea daca le prinzi dansand goale in padure si iti ia vorbirea. Cateodata, in frenezia lor, apuca flacai si fac dragoste cu ei pana acestia isi pierd vlaga, lesina sau innebunesc.
Dupa Rusalii, fiecare gospodar isi stropeste holdele cu apa pentru noroc. Tot in acest moment incep Calusarii prin sate ca sa-i vindece pe cei pociti si sa le marite pe fete. In unele regiuni, sarbatoarea coincide cu Amutitul Cucului sau Sarbatoarea Teiului.
Rusaliile au in comun cu Sanzienele si sarbatoarea, ritualurile, traditiile, dar si fuga de pelin, planta magica in folclorul romanesc. Pelinul se pune la brau, la usi, ferestre, icoane, sub pat, sub perna, ca nu cumva Rusaliile sa descopere casele prin furtuni si sa-i ia pe cei dinauntru.
24 Iunie mai are in folclor si urmatoarele denumiri:
- Sfântul Ion de Vara,
- Sânziene, Sânzenii,
- Dragaica,
- Ziua Soarelui,
- Ursina,
- Amutitul Cucului,
- Nasterea Sfântului Ion Botez?torul
- Cap de Vara
Ce este Dragaica si care sunt obiceiurile?
Dragaica este Preoteasa Soarelui la traci si geto-daci. Acest obicei, alegerea unei fete nemaritate care sa se imbrace in mireasa, provine de la stramosii nostri.
In folclorul romanesc, la sate, exista superstitia sa nu mergi prin paduri sau pe camp in aceasta perioada. Si in niciun caz singur. Pentru ca sunt locuri unde Sanziele si Rusaliile joaca. Si acele locuri magice te pot imbolnavi sau chiar innebuni. Superstitie comuna cu folclorul irlandez care vorbeste despre “campurile zanelor” sau cercurile de pietre.
In contrast cu aceste creaturi, Dragaica aduce spor si noroc in gospodarie. Ea ajuta la coacerea granelor si fructelor. Dragaica este Doamna Florilor si mai este numita:
- Sânziana
- Împarateasa,
- Stapâna Surorilor,
- Craiasa Holdelor
- Mireasa
De aici obiceiul ca fecioarele din sate sa mearga in alai, cu una dintre ele, cea mai frumoasa, costumata in mireasa. Astfel se recreeaza alaiul Dragaicei, foarte asemanator cu cel al Femeilor-Zane-Zeite ce reprezinta cele Patru Anotimpuri. Dragaica este si “Binecuvantata“, preteasa Soarelui la traci, casatorita prin nunta sacra cu insusi Soarele.
Din vremuri stravechi si în toate traditiile spirituale ale lumii acesteia, Soarele a fost divinizat ca fiind centrul Universului, din care totul se naste. Pentru toate culturile Terrei, Soarele a reprezentat puterea cosmica suprema, o divinitate care ajuta viata pe Pamant. Soarele simbolizeaza vitalitatea, tineretea. Cele doua valente ale sale – apusul si rasaritul – sunt simbolizate de nastere si renastere.
Solstitiile de vara reprezinta victoria luminii asupra intunericului, sfarsitul unui ciclu. Exista numeroase traditii, in toata mitologiile lumii, privind aceasta zi, cea mai lunga zi din an. Aceasta este pusa sub semnul schimbarii, al metamorfozei, al focului, ca simbol Solar.
Obiceiurile din Noaptea de Sanziene de la geto-daci
In Noaptea de Sanziene, fetele nemaritate isi pun pelin sub perna sa-si viseze ursitul.
Ritualul alegerii marii preotese a Soarelui a ajuns si la moldovei. Cantemir vorbeste despre asta in “Descrierea Moldovei”:
Du-te Soare, vino Luna,
Sânzienele îmbuna,
Sa le creasca floarea floare,
Galbena, mirositoare;
Fetele sa le adune,
Sa le prinda în cunune,
Sa puna la palarie
Struturi pentru cununie;
Boabele sa le rasteasca,
Pâna-n toamna sa nunteasca!
Se credea, la stramosii nostri, ca noaptea de Sanziene este una magica. Cu aceasta ocazie timpul sta in loc, animalele pot comunica, Cerurile se deschid. Tot in aceasta noapte se aprind ruguri, flacaii fac coronite de alun, iar fetele nemaritate pun plante de sanziene proaspat culese sau tulpini de busuioc, iasomie, verbina, sub perna pentru a-si visa ursitul.
In aceasta noapte apar plante magice ca “iarba fiarelor” care te face sa intelegi limba animalelor, feriga magica si sanzienele, plantele luminii.
Mihail Sadoveanu scria despre Noaptea de Sanziene: “La miezul noptii a rânduit Dumnezeu un rastimp de liniste, când stau în cumpana toate stihiile, si cerurile cu stele si vânturile, dupa care dintr-o data toate purced în scadere. Iarna începe a-si pregati harmasarii în grajdurile ei din miazanoapte. În acel ceas al cumpenei, Dumnezeu a orânduit pace între toate animalele, jiganiile si paserile. Le da si lumina întelegerii pentru acel rastimp, ca sa graiasca întocmai asa cum graiesc oamenii…”
De ce sunt povestile cu zane nemuritoare?
David MacRitchie a propus in 1890 o teorie despre aparitia zanelor in folclor. El credea ca aceste popoare de spiridusi si zane din traditiile scotiene nu sunt doar spirite ale naturii. Ele ar fi reminiscente ale popoarelor eschimosilor sau ale popoarelor cucerite de localnici, ale populatiilor disparute. Aceste populatii aborigene au disparut, s-au indepartat, s-au stins sau s-au ascuns sub pamant. De aceea, regiunile cu tumuli, dealuri si morminte din Scotia sunt foarte respectate. Aceasta teorie a devenit raspandita.
Alta teorie vine de la reverendul Sabine Baring-Gould, un folclorist din sec XIX. El a legat zanele de lumina soarelui si de viziuni ciudate.
Maurice Magre spune în cartea sa Cheia lucrurilor ascunse: “Legendele vorbesc întotdeauna despre dansurile zânelor padurii sau ale piticilor Pamântului; toti acei carora li s-a îngaduit sa vada Spiritele Naturii spun ca au o fire vesela. Patrunderea radacinii, urcarea sevelor, cresterea frunzelor sunt simtite afectiv de sufletul copacului, ca o dilatare euforica si aceasta fericire are virtuti comunicative. Ea se poate transmite omului; daca el poate gasi un punct de contact între fericirea vegetala si propria lui inima”.
Sarbatoarea de Sânziene pare a fi direct asociata cu Lumina, cu Focul si Soarele, cu Sacrul si Profanul, cu Cerul si P?mântul, cu viata însasi. De Sanziene se celebreaza unirea Naturii si Viata. Dupa aceasta sarbatoare, plantele dau inapoi, iarna se pregateste, soarele “scade”. Activitatile agrare pe teritoriul vechii Romanii, ca si calendarul ritual, erau legate de Soare, de cresterile si descresterile lui. Astfel, aceasta sarbatoare este inchinata exclusiv Soarelui.
Semnul magic al Soarelui, cercul, este simbolizat prin cunune, bratari, cercuri de ritual. El apara de rele, purifica, aduce roade si spor. Soarele da viata, dar o si ocroteste.
Bibliografie:
Ghinoiu, Ion. 1997. Obiceiuri populare de peste an – dictionar. Editura Fundatiei Culturale Române, Bucuresti
Kernbach, Victor. 1989. Dictionar de Mitologie general. Editura Stiintifica si Enciclopedica Bucuresti
Sadoveanu, Mihail. 1934. Noptile de Sânziene. Editura Cartea Româneasca, Bucuresti
Vulcanescu, Romulus. 1987. Mitologie Româna.
Zeitele Soarelui si Preotesele Soarelui
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5
4.5