Filmul “Mumia” din 1999 – moartea e doar inceputul, cu actorii Brendan Fraser si Arnold Vosloo in rolurile principale, a avut rolul de a pune bazele unei noi francize asemanatoare lui Indiana Jones, inspirata de mitologie, istorie antica, temple, magie si, desigur, mumii. In realitate, alaturi de cele trei episoade ale trilogiei – „Mumia” (1999), „Mumia se intoarce” (2001) si „Mumia: Mormantul Imparatului Dragon” (2008) – seria a fost continuata cu alte doua spin-off: „Regele Scorpion” (2002) si „Regele Scorpion 2 – Soarta unui razboinic” (2008).
Mumia (1999) – moartea e doar inceputul
Putine sunt persoanele care stiu ca filmul Mumia, realizat in anul 1999 sub bagheta regizorala a lui Stephen Sommers, este de fapt un remake al unei pelicule omonime din 1932, ousa la punct de catre regizorul german Karl Freund (1890-1969).
Dar revenind la vremuri ceva mai recente, s-ar putea spune ca dintre toate filmele de aventura si actiune, „Mumia” din 1999 merita cu adevarat o atentie speciala: primul capitol al unei trilogii ce avea sa cucereasca publicul larg si sa-l faca sa-si doreasca mereu mai mult.
Tematica filmului cucereste fara indoiala atentia, mai cu seama atunci cand in miezul actiunii sunt plasate argumente desprinse din mitologia si legendele Egiptului antic.
Toti cei ce au luat parte la filmari pentru „Mumia”, au avut parte de momente pline de aventura cu adevarat, intrucat scenele turnate in desertul Sahara nu au fost catusi de putin floare la ureche: potrivit declaratiilor purtatorilor de cuvant de la Universal Pictures,
„…pentru a evita deshidratarea echipa medicala a preparat o bautura pe care actorii si membrii echipei tehnice erau invitati sa o bea la interval de doua ore; asta in timp ce furtunile de nisip le creau zilnic probleme, serpii, paianjenii si scorpionii reprezentau o complicatie majora, astfel incat de multe ori membrii echipei trebuiau transportati prin aer pentru a nu fi atacati…”
In cateva randuri totusi, cativa membri ai echpei de filmari au fost transportati de urgenta la spital pentru a li se administra un tratament adecvat contra muscaturilor de serpi si paianjeni, dar si impotriva intepaturilor de scorpion.
Egiptul antic: Magie si blestem, pe viata si pe moarte
„Mumia” s-ar putea spune ca „dezgroapa mortii” in cel mai adevarat sens al cuvantului: in Egipul anilor 1290 i.e.n. au loc evenimente deosebite la curtea suveranului – sacerdotul Imhotep este si amantul preafrumoasei consoarte a faraonului Seti I, Ankh-sun-Amun, relatie ce complica dinamicile palatului.
Descoperindu-le legatura amoroasa, faraonul a fost cuprins de furie, dar cei doi il asasinara, pecetluindu-si la randul lor soarta in acest mod: Imhotep fuge de la curte insotit de cativa oameni de incredere, in timp ce Ankh-sun-Amun se sinucide, incredintata ca sacerdotul o va readuce ulterior in viata.
In tentativa sa de a-si readuce la viata iubita, Imhotep ii fura trupul lipsit de suflare si incepe in mare taina ceremonialul magic de inviere la Hamunaptra, cetatea mortilor.
Garzile faraonului intrerup insa brusc ritualul, astfel incat spiritul defunctei este retrimis pe lumea cealalta, in timp ce Imhotep si oamenii lui sunt mumificati de vii ca drept pedeapsa pentru actul lor socotit un adevarat sacrilegiu.
Blestemat sa ramana totusi viu in eternitate si sa indure agonia de a fi devorat continuu de scarabei in sarcofag, Imhotep este eliberat ca prin miracol de o expeditie de exploratori aventurieri in anul 1923, cand cautatorul de comori Rick O’Connell paseste, alaturi de simpatica egiptoloaga Evelin Carnahan, pragul stravechiului oras al mortilor.
Odata cu „trezirea” mumiei, se descatuseaza asupra intregii zone plagile frematatoare ale Raului absolut, iar Imhotep incepe sa-si recapete treptat puterile, hranindu-se cu energiile vitale ale trupurilor umane ce-i cad victime.
Intre timp, o echipa de profanatori descopera in paralel, secretul inhumarii frumoasei Ankh-sun-Amun, pe care Imhotep incearca sa o readuca la viata, ucigand profanatorii si folosindu-se de trupul tinerei Evelin pe post de substitut.
Sacerdotul relua ritualul intrerupt cu mii de ani in urma, dar Rick il impiedica sa-l duca la bun sfarsit, motiv pentru care intre cei doi se da startul unei confruntari cumplite, din care nu lipsesc scenele de lupta, urmariri nebunesti, trezirea la viata a anumitor elemente ale naturii, fenomene cutremuratoare si situatii din cele mai bizare, care au darul de a tine publicul cu sufletul la gura.
Fantezie, ingeniozitate si erori pe platourile de filmare
Mumia 1 este un film in care efectele speciale abunda, iar coloana sonora se pliaza perfect pe acestea, dezvaluind pasiunea, creativitatea si profesionalismul cu care regiza Summers filmul, alaturi de intreaga echipa de designeri light & sound de la „Industrial Light & Magic” fondata de genialul George Lucas.
De remarcat sugestiva scenografie imbogatita cu cadre si panoramici de un impact vizual impresionant, care reusesc sa confere filmului meritele celui mai reusit exemplar al genului „aventura” din anii ’90, beneficiind desigur si de ajutorul interpretarilor protagonistilor, Brendan Fraser (perfectul erou pozitiv) si Arnold Vosloo (o mumie cat se poate de convingatoare).
Totusi, acolo unde se depune prea mult zel si fantezie in exces, deseori se strecoara si erori, lucru care s-a intamplat si cu „Mumia 1”, desi toate au fost in final trecute cu vederea, de dragul divertismentului.
Printre acestea se remarca de pilda un anacronism: lanturile cu care este legat la un moment dat protagonistul sunt din fier, desi anticii egipteni nu cunosteau in acea epoca tehnici de prelucrare a acestui metal, intrucat mestesugul acesta a fost introdus mai tarziu de catre hititi.
In alta ordine de idei, povestitorul vorbeste despre orasul Tebei in timp ce ni se ofera imagini cu faimoasele piramide din Giza, iar in momentul in care Imhotep i se adreseaza lui Beni in ebraica, foloseste formula feminina, ca si cum ar fi discutat cu o femeie.
Si din punct de vedere istoric exista inexactitati: Imhotep, care a existat cu adevarat, nu a fost marele sacerdot al lui Seti I, faraon al celei de-a XIX-a dinastii (si tatal lui Ramses al II-lea), asa cum se istoriseste in film, ci a fost mare sacerdot si prim-ministru al unuia din faraonii precedenti, respectiv Djoser (sau Zoser), din a III-a dinastie egipteana, care a guvernat in jurul anului 2680 i.e.n..
Seti I deveni faraon in aurul anului 1300 i.e.n., adica la circa 1300 de ani dupa moartea lui Imhotep, iar Ankh-sun-Amun a fost o printesa egipteana care era sora vitrega dar si sotie a faraonului Tutankhamon, traind intr-o perioada situata cu cateva decenii inainte de guvernarea lui Seti I.
De altfel, Imhotep a fost cel ce, potrivit istoriei ar fi inventat piramidele, murind la scurta vreme dupa ce a fost construita prima din acestea, dar in film ne putem delecta cu imagini in care apar reprezentate piramide din belsug.
Limbajul tatuajelor Medjai
Ca o curiozitate aparte, in film se remarca o serie intreaga de tatuaje ce se disting foarte clar pe chipurile anumitor personaje: cele aplicate pe fruntea lui Ardeth Bay sunt de fapt hieroglife menite sa reprezinte regatul mortilor, in timp ce cele doua aflate pe pometii obrajilor corespund cuvantului „adevar”.
Toti barbatii Medjai isi fac tatuaje in cadrul ritualului de trecere la maturitate, respectiv la implinirea varstei de 16 ani: printre acestea, cel mai important este tatuajul de pe incheietura mainii drepte (asa cum il are si Rick O’Connell) si care-i indica drept razboinici ai Divinului, care lupta impotriva raului.
Initial, razboinicii Medjay trebuiau sa fie tatuati din cap pana-n picioare, dar Stephen Sommers decise sa elimine acest detaliu, sustinand ca actorul israelian Oded Fehr, care-l interpreta pe Ardeth Bay „e prea chipes ca sa fie mazgalit cu simboluri despre care nu stim mare lucru”.
Un patrimoniu de efecte speciale
Din declaratiile lui Stephen Sommers rezulta ca in medie a fost cheltuita suma de aproximativ 125.000 de dolari pentru realizarea fiecarei scene cu efecte speciale, in total fiind vorba despre circa 15 milioane alocate vrajitoriilor realizate de echipa de la „Industrial Light & Magic”, din bugetul integral al filmului, care a fost de 80 de milioane de dolari.
In ciuda acestui fapt insa, pentru realizarea mumiei, John Andrew Berton Jr. a utilizat o combinatie de tehnici artizanale si grafica PC, asociind doua elemente distincte la nivelul chipului lui Arnold Vosloo: o proteza si un artificiu digital.
Un alt aspect demn de luat in seama in acest context ar fi si acela ca desi la nivelul intregului film au fost utilizate din belsug elemente obtinute gratie computer-graficii, multe scene, inclusiv cele in care Evelyn e acoperita de soareci si lacuste, au fost reale, pentru realizarea lor utilizandu-se animale vii.
Asigurari speciale
Filmarile la „Mumia 1” debutara pe 4 mai 1998 si durara 17 saptamani, timp in care nici una din persoanele implicate in acest proiect nu s-a putut indeparta de locurile alese pentru filmari pentru a vizita Egiptul, din pricina conditiilor politice instabile.
La realizarea principalelor scene se opta asadar pentru o alta varianta: la Marrakech, in Maroc, intrucat locatia prezenta avantajul unui aspect mai putin modern decat Cairo, facilitand ambientarea personajelor ce purtau imbracamintea specifica anilor ’20.
Producatorii au primit sprijinul oficial al armatei in Maroc, dar chiar si in aceste conditii, fiecarui membru al echipei de filmare i se intocmi o asigurare speciala in eventualitatea de a fi fost rapit, lucru pe care acestia il aflara totusi de la Sommers abia dupa ce filmarile se incheiara.
Doar numai unul din intreaga trupa risca intr-adevar sa moara de-a binelea in timpul filmarilor: tocmai protagonistul, Brendan Frazer si nu din pricina vreunei muscaturi veninoase sau de pe urma vreunei rapiri dramatice, ci pentru ca savarsi o eroare de executie in timul filmarii scenei in care ar fi trebuit sa fie spanzurat.
Din pricina unei neatentii, latul din jurul gatului sau se stranse si-l sufoca, blocandu-i respiratia pentru scurta vreme, dar suficient pentru a-l determina sa-si piarda cunostinta; a fost reanimat pe loc, iar in momentul in care si-a revenit pe deplin, unul din cei mai abili cascadori de pe platou, l-a intampinat cu mare entuziasmant „bine ai venit in club, frate!”…
Bibliografie:
-
Collins, Max Allan – “The Mummy”, 1999;
-
Day, Jasmine – “The Mummy’s Curse: Mummymania in the English-speaking World”, 2006;
-
Piemontese, Pietro: „Remake: il cinema e la via dell’eterno ritorno”, 2000;
-
Chevre, Mathilde – „Egitto”, 2007;
-
Monticelli, Rita Carla Francesca – „La morte e soltanto il principio”, 2012;
-
Mengel, Brad – “The Unofficial Guide to The Scorpion King and The Mummy Universe”, 2023.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
Mumia (1999) – moartea e doar inceputul este un film excelent si emotionant, care ne invita sa descoperim misterul Egiptului Antic, o lume plina de magie si blestem. Cu actori remarcabili cum sunt Brendan Fraser si Arnold Vosloo, acesta este un film care poate fi vizionat si savurat in multe randuri, fiecare cursa ramanand cu ceva invatat despre Egiptul Antic. De fiecare data vei fi prins fara puff!
Secole mai tarziu, arheologul american Rick O’Connell descopera aceaasi cetate si intr-un gest instinctiv elibereaza din cuibul de scaune in mijlocul desertului mormantul pustnicului mumificat.
Si este aici cand farmerca se lasa si mai periculoasa, pentru ca de indata ce fata mumificata a faraonului Egiptului isi revine din somnul etern, are loc un cutremur la pamant, tradus prin trairea lucidului pustnic egiptean ca fiind semnul ca semintiile sale sunt in pericol.