De la inceput, ca sa fie clar inteles, mitul potopului asa cum apare prezentat in biblia crestina, nu este si nu poate fi posibil. Un potop global cum este descris în Cartea Genezei nu se potriveste cu datele fizice ale geologiei si paleontologiei, geofizicii sau arheologiei.
Potopul este un element comun în mitologiile culturilor din Orientul Apropiat si Mijlociu; ca un act de pedeapsa divina, este o tema care se regaseste în miturile multor popoare.
Top 10 mituri ale potopului
-
Sumer – primul potop inregistrat vreodata, zeul Enki si Atrahasis, 3.000 ani i.e.n
Aceasta se cheama Atra-Hasis si este scrisa pe tablete de lut cu mai mult de 1.000 de ani inaintea povestii lui Noe, in jurul anului 1.800 i. Hr.
Mitul vorbeste despre Atrahasis, eroul povestii, ce a fost avertizat de zeul Enki despre planul zeitei Enlil de a inunda pamantul. In aceasta versiune, nu slabiciunea omului este de vina pentru potopul zeilor. Este vorba doar de controlul populatiei, care crescuse fara control.
Enki ii mai spune lui Atrahasis sa construiasca o arca si ii da aproape aceleasi detalii. Atrahasis construieste arca, se suie in ea impreuna cu familia si cateva animale.
O alta varianta a potopului a fost descoperita la Nippur de Expeditia Universitatii din Pennsylvania în 1893. Ne spune ca zeii au decis sa trimita un potop pentru a distruge omenirea. Enki îl avertizeaza pe Ziusudra, conducatorul Shuruppak, sa construiasca o barca mare. O furtuna groaznica dureaza sapte zile si nopti. Apoi apare Utu (Soarele) si Ziusudra deschide o fereastra, se prosterneaza si sacrifica un bou si o oaie. Dupa o alta pauza, textul reia cu potopul aparent terminat, iar Ziusudra prosternându-se în fata lui An (zeul cerului) si Enlil, care îi dau „respiratie eterna” pentru „pastrarea animalelor si a samântei omenirii”. Restul se pierde.
-
Babilon – al doilea potop in epopeea lui Ghilgames, 2000 ani i.e.n
Povestea este gasita si in mitul babilonian, in povestea nemuritorului rege Gilgamesh, scrisa 8 secole mai tarziu. Aici, coincidentele cu Noe sunt mult mai mari. Un zeu, Ea, ii spune eroului Utnapishtim sa construiasca o imensa arca pentru familie si animale. Apoi zeii dezlantuie potopul pentru a pedepsi omenirea pentru caile pacatoase. Furtuna dureaza 6 zile si 6 nopti si distruge rasa umana.
Ca si Noe, Utnapishtim ramane pe un munte. Ca si Noe, el elibereaza pasari – un porumbel, o vrabie, apoi un corb. La sfarsit, Enlil promite sa nu mai distruga niciodata pamantul si ii daruieste lui Utnapishtim viata eterna.
Sapaturile din Irak au dezvaluit dovezi ale inundatiilor localizate la Shuruppak (modern Tell Fara, Irak) si în alte orase sumeriene. Un strat de sedimente fluviale, datat în jurul anului 2900 î.Hr., întrerupe continuitatea asezarii, extinzându-se pâna la nord pâna la orasul Kish, care a preluat hegemonia dupa inundatie. Alte situri, precum Ur, Kish, Uruk, Lagash si Ninive, toate prezinta dovezi ale inundatiilor. Cu toate acestea, aceste dovezi provin din perioade de timp diferite. Inundatia Shuruppak pare sa fi fost un eveniment localizat cauzat de îndiguirea râului Karun prin raspândirea dunelor, inundatii în Tigru si simultan precipitatii abundente în regiunea Ninive, care s-au revarsat în Eufrat. În Israel, nu exista astfel de dovezi ale unei inundatii pe scara larga. Având în vedere asemanarile din povestea inundatiilor mesopotamiene si din relatarea biblica, s-ar parea ca acestea au o origine comuna în amintirile relatarii Shuruppak.
Astfel, se pare ca ceea ce stim din mituri s-a si intamplat in realitate. Pentru ca povestim asta de 4.000 de ani incoace. Chiar daca Noe a imprumutat din alte mitologii mai vechi, exista clar alte mitologii in culturile antice care spun aceeasi poveste. Hesiod din Grecia Antica, cateva texte hinduse, mayasii au propria versiune a mitului.
Atat din Sumer cat si din Babilon am vazut ca miturile seamana extrem de mult cu povestea biblica. Cercetarile arheologice au aratat ca epopeea lui Ghilgames era cunoscuta in Palestina inaintea venirii israelitilor.
-
Mitul potopului in Egiptul antic
Un text funerar descoperit în mormântul faraonului Seti I vorbeste despre nimicirea omenirii pacatoase de catre un Diluviu. Iar învatatul Ibrahim B. Wasif Sah al-Katib scria în Stiri despre Egipt si minunile sale ca regele Saurid a avut un vis în care „Pamântul s-a întors pe dos cu tot cu locuitorii sai, îngroziti, oamenii au fugit care încotro, stelele cadeau, se loveau unele de altele facând un zgomot asurzitor”. Regele nu a povestit nimanui visul sau dar, dupa câteva zile, a visat ceva asemanator. Atunci i-a chemat pe toti cei o suta treizeci de prezicatori ai sai si le-a povestit ambele vise. Acestia le-au deslusit spunând ca în lume se va petrece un eveniment important: va veni Potopul si dupa aceea o vâlvataie, coborâta din constelatia Leului, ca sa treaca lumea prin foc. Auzind aceste lucruri, Saurid s-a hotarât sa ridice piramidele de la Gizeh. „În piramide si în acoperisurile lor, în pereti si coloane, au fost înglobate toate stiintele secrete ale egiptenilor, constelatiile au fost desenate pe ele (…) în plus si stiinta talismanelor, aritmetica si geometria (…), clare pentru cei care le cunoateau scrierea”.
-
Mitul potopului in China
Tema marelui potop universal, în care un potop aproape sterge intreaga rasa umana de pe Pamant apare de multe ori in mitologia chineza. Acest potop este urmat de obicei de repopularea lumii de o pereche salvata de zei – frate si sora. Aceasta tema extrem de raspandita este una dintre legendele cele mai populare in China despre care înca se mai spun povesti in prezent de peste 40 de grupuri etnice. Exista posibilitatea ca mitul sa fie mai nou decât celelalte povesti chinezesti legate de inundatii, deoarece cele mai vechi surse înregistrate despre acest mit provin din Dinastia Sase, cu exceptia faptului ca traditia orala poate fi mult mai veche. Mitul povesteste despre un incest adesea confundat cu mitul lui Nüwa si Fuxi (i-a descris stramosii divini ca fiind frate si sora care s-au casatorit între ei pentru a populat pamântul cu fiinte umane).
Tema are mai multe variante, dar in general descrie un mare potop care a distrus toti oamenii din întreaga lume, cu exceptia unei perechi de frati si surori, sau matusa si nepot. Ambii au ajuns casatoriti pentru a repopula lumea. O versiune a afirmat ca copiii lor erau oameni obisnuiti, în timp ce celelalte au spus ca este vorba de o bucata de carne, tartacuta, pepene galben sau piatra de macinat; dupa ce l-au deschis, taiat sau distrus, au aparut oamenii.
Chinezii au multe povesti si mituri despre inundatii, zei, dragoni si spirite. La fel ca în alte povesti de inundatii, exista putini supravietuitori. Dar povestea inundatiilor din China are o poveste de repopulare foarte complicata.
Într-o zi, un fermier a reusit sa-l captureze si sa-l închida pe un tunet pe Dumnezeu. Fermierul a plecat în oras, dar si-a avertizat copiii sa ramâna departe de zeitatea în cusca. Copiii s-au miluit de zeul tunetului si l-au eliberat. În semn de recunostinta, Dumnezeu i-a avertizat ca va fi o mare inundatie. El le-a dat copiilor o tartacuta (probabil foarte mare) si le-a spus ca vor fi feriti de ape atâta timp cât se afla în tartacuta.
Au venit ploile, fratele si sora au intrat în tartacuta. Ei au fost singurii oameni care au supravietuit potopului si având un frate si o sora ca singuri supravietuitori a facut ca repopularea parte a povestii sa fie un pic dificila, deoarece tabuul incestului în aproape fiecare cultura este foarte puternic. Au existat câteva finaluri diferite la aceasta poveste. Într-o versiune, fratele si sora au primit o „trecere” speciala din ceruri, de genul „Este în regula doar de data asta”.
Într-o alta versiune, sora l-a pus pe fratele ei prin multe provocari fizice aparent imposibile înainte de a accepta sa se casatoreasca cu el. El a îndeplinit sarcinile, s-au casatorit si ea a avut un copil. Copilul s-a nascut deteriorat, fara brate si picioare. Fratele a ucis copilul taindu-l si aruncând bucatile peste deal. A doua zi, fratele si sora au descoperit ca piesele s-au transformat în barbati si femei.
Într-o alta forma a povestii, nu exista deloc incest: fratele nu a reusit sa faca fata provocarilor surorii si nu s-au casatorit sau nu au procreat. În schimb, ei au repopulat rasa umana creând oameni din lut.
-
Mitul potopului in India
În mitologia hindusa , texte precum Satapatha Brahmana (datate în jurul secolului al VI-lea î.Hr.) si puranele contin povestea unui mare potop, „Pralaya”, în care Avatarul Matsya al Vishnu îl avertizeaza pe primul om, Manu, despre inundatii iminente si, de asemenea, îl sfatuieste sa construiasca o barca gigantica. În mazdaismul zoroastrian, Ahriman încearca sa distruga lumea cu o seceta, pe care Mithra o termina tragând o sageata într-o stânca, din care izvoraste un potop; un barbat supravietuieste într-o arca cu vitele sale.
Budistii au o poveste elaborata despre inundatii numita Samudda-v??ija J?taka. Într-un sat indian, traiau 1000 de familii de dulgheri necinstiti. Acesti dulgheri le spuneau oamenilor ca ar putea construi orice, de la case pâna la scaune si ar lua banii si nu vor livra niciodata bunuri sau nu vor face niciun fel de munca. Din aceasta cauza, ei au fost, în mod surprinzator, dispretuiti în sat si au trebuit repede sa gaseasca un nou loc de locuit.
Au construit o nava si au navigat pâna au gasit o insula frumoasa. Insula era populata de un barbat naufragiat. Barbatul le-a spus ca mâncarea era abundenta, viata pe insula era confortabila, iar tâmplarii erau bineveniti sa ramâna. Singura captura a fost ca insula a fost bântuita de spirite. Singura regula a spiritului era ca de fiecare data când un om avea nevoie sa îsi faca nevoile sau sa urineze, trebuia sa sape o gaura si sa-l acopere când au terminat. Spiritele au vrut sa-si pastreze insula curata si cine le poate da vina.
Tâmplarii au iubit insula si au decis sa faca o mare petrecere pentru a sarbatori noua lor casa. Cu toate acestea, s-au îmbatat cu trestie de zahar fermentata si au ignorat rapid regulile si au defecat si urinat pe toata insula. Spiritele erau furioase si au decis sa inunde insula cu un val urias, pe luna plina. În timp ce spiritele erau suparate, nu voiau sa-i omoare pe tâmplari, ci voiau doar sa plece. Un spirit a devenit o minge de lumina pe cer si le-a spus oamenilor ca, din cauza neglijentei lor, insula va fi inundata si ca ar trebui sa fuga pentru viata lor.
Un alt spirit era mai suparat pe tâmplari si voia sa-i pacaleasca. Asa ca a aparut pe cer anuntând ca avertismentul anterior despre o inundatie fusese o minciuna. El a spus ca nu este nimic de îngrijorat, totul este în regula, continua sa petreci si nu va fi inundatie. Glumeam!
Aceste 1000 de familii de dulgheri erau conduse de doi barbati, unul întelept si unul foarte prost. Tâmplarul prost a crezut celalalt spirit si le-a spus oamenilor sa ramâna, sa se relaxeze si sa se bucure de petrecere. Tâmplarul inteligent le-a spus oamenilor sa construiasca o nava, în caz ca nu glumesc.
În timp ce înteleptul a construit o corabie, omul prost a ramas si a început sa bea mai mult. În ziua lunii pline, asa cum au promis spiritele, un val urias a venit si a inundat întreaga insula. Înteleptul a plecat cu poporul sau în timp ce omul prost si oamenii lui au murit.
Ceea ce este interesant la aceasta poveste este ca inundatia s-a limitat la o insula, nu la întreaga lume. În timp ce exista o arca sau o nava, nu a fost nevoie de repopulare, deoarece doar un numar mic de oameni au fost ucisi si nu a fost distrus prea mult teren. Si aceasta poate fi singura poveste de inundatii cu legaturi strânse cu functiile corporale.
-
Mitul potopului in America de Nord
Triburile indienilor nativilor americani au spus de mult timp povesti pentru a-si pastra limba si pentru a preda valori si lectii morale. Asa este povestea lui Waynaboozhoo (sau Nanabozho ) si a Marelui Potop. Aceasta poveste exploreaza timpul care nu este frecvent explorat, perioada dintre potop si retragerea apei.
Povestea spune ca Marele Spirit a fost nemultumit de om si a creat un mare potop. Singurul supravietuitor a fost un om pe nume Waynaboozhoo, care îsi facuse o pluta de busteni si bastoane pentru el si pentru alte animale care erau în viata. Au plutit peste o luna, dar apele nu coborâsera. Waynaboozhoo a decis ca va trebui sa reconstruiasca pamântul si avea nevoie de noroi din „lumea veche” îngropata adânc sub apa.
În primul rând, a încercat un loon, dar apa era prea adânca. De asemenea, un castor nu a avut succes. În timp ce se certau despre cine va încerca în continuare, un coon (rata mica) pe nume Aajigade a spus ca va încerca. Toate animalele i-au spus sa plece, ca era prea mic. Apoi au continuat sa se certe pâna când soarele a apus. Dintr-o data cineva a observat corpul micutului coon plutind la suprafata. Waynaboozhoo l-a ridicat si a vazut o bucata mica de noroi în factura. El l-a reînviat pe Aajigade, care a zburat.
Waynaboozhoo a modelat noroiul si a devenit din ce în ce mai mare. Avea nevoie de un loc unde sa-l puna, iar o broasca testoasa, Mikinaak, i-a oferit spatele. Pamântul a crescut si a crescut pâna a ajuns la dimensiunea întregului pamânt.
Procesul de distrugere este legat de o noua constructie. Are o semnificatie foarte profunda în limba si traditii. Unii oameni l-ar traduce ca „revolutie”
-
Mitul potopului in America de Sud – Mezoamerica
Multe mituri mesoamericane legate de inundatii au fost documentate în forma scrisa sau transmise în traditia orala. Unele au în mod clar influente crestine, dar altele sunt considerate de catre cercetatori ca reprezinta mituri de origine precolumbiana.
Un mit documentat printre Tlapanec si Huaxtecs ii au in rolurile principale pe un barbat si câinele sau ca singurii supravietuitori ai potopului, dar barbatul afla ca animalul ia forma unei femei în timpul zilei când este plecat. Barbatul si femeia-câine apoi repopuleaza pamântul. Un alt mit gasit în rândul popoarelor aztece relateaza modul în care un cuplu uman supravietuieste ascunzându-se într-un vas gol si încep sa gateasca un peste când apa dispare. Când fumul ajunge în ceruri, zeii se enerveaza si îi pedepsesc transformându-i în câini sau maimute în functie de versiune.
În mitologia incasa, Unu Pachakuti este numele unui potop pe care zeul suprem Viracocha l-a provocat pentru a distruge oamenii din jurul lacului Titicaca, salvând doar doi pentru a readuce civilizatia în restul lumii.
În mitologia Mayasa, asa cum este exprimata în Popol Vuh, zeii primordiali au încercat sa faca creaturi care sa le venereze de trei ori înainte de a reusi în cele din urma sa creeze o rasa de oameni care sa aduca un omagiu adecvat creatorilor lor. Cele trei creatii anterioare au fost distruse. Cea de-a treia rasa de oameni ciopliti din lemn a fost distrusa de un potop, ucisa de animale salbatice si spulberata de propriile unelte si ustensile. Miturile inundatiilor Mayase înregistrate de Diego de Landa în Chilam Balam sustin ca singurii supravietuitori ai inundatiilor au fost cei patru Bacab care si-au luat locul drept sustinatorii celor patru colturi ale cerului.
În miturile mezoamericane sunt prezentate o varietate de motive pentru aparitia inundatiilor: fie lumea era pur si simplu foarte veche si trebuia reînnoita; oamenii îsi neglijasera datoria de a-i adora pe zei; sau au fost pedepsiti pentru o transgresiune (canibalism, de exemplu). Multe dintre miturile moderne includeau referinte evident crestine, cum ar fi uciderea lui Abel de catre Cain ca motiv. În mitul mezoamerican, potopul a fost doar una dintre mai multe distrugeri ale creatiei – de obicei, primul dintre cele trei sau patru evenimente cataclismice, desi exista unele dovezi ca aztecii au considerat potopul ca fiind al patrulea.
În multe mituri ale inundatiilor mezoamericane, în special înregistrate în rândul nahuailor (azteci), oamenii spun ca nu au existat supravietuitori ai inundatiilor si ca creatia a trebuit sa înceapa de la zero, în timp ce alte relatari povestesc ca oamenii actuali sunt descendenti dintr-un numar mic de supravietuitori. În unele relatari, supravietuitorii se revolta împotriva zeilor aprinzând un foc si, prin urmare, sunt transformati în animale.
-
Potopul din Marea Mediterana
Cand privim la inregistrarile istorice. gasim ca in jurul anilor 6.400 i. Hr (acum 8.200 de ani), temperaturile globale au scazut brusc. Savantii cred ca aceasta schimbare climatica s-a intamplat cand Lacul Agassiz – un lac imens, lac glaciar preistoric ce acoperea cea mai mare parte din America de Nord – s-a topit si s-a varsat in oceane. Nivelurile marii au crescut cu peste doi metri.
Daca faceai agricultura in acele vremuri pe malurile Marii Negre sau in Mediterana te-ai fi trezit ca in vremurile biblice ale potopului. Intr-o saptamana, nivelul apei a crescut cu 3 metri, scufundand pamanturile joase. Intreaga lume era sub apa. Sute de mii de oameni ce inaltasera ferme s-au innecat. Cei care au supravietuit si-au gasit alte case.
Aici avem varianta lui Deukalion, fiul lui Prometeu: în acest caz, potopul este provocat de Zeus, care se hotaraste sa distruga neamul omenesc degenerat si corupt, salvându-i doar pe Deucalion si pe sotia acestuia, Pira. Vreme de noua zile, Deucalion si Pira, adapostiti pe o corabie construita de ei, plutesc pe apa ce cade neîncetat din cer, scufundând întreaga Grecie si înecându-i pe toti locuitorii. În cea de-a zecea zi, corabia se opreste pe muntele Parnas, unde, înainte ca la Delfi sa se fi afirmat cultul lui Apollo, exista un oracol al zeitei Temis. Acest oracol (sau, potrivit altor izvoare, Zeus însusi) îi spune lui Deucalion cum sa procedeze pentru a genera o noua specie omeneasca: cu capul acoperit, Deucalion si Pira trebuie sa arunce în urma oasele propriei lor mame, altfel spus niste pietre, care sunt oasele Pamântului-Mama. Astfel ia nastere o noua stirpe de barbati si de femei.
-
Potopul din Marea Neagra
O ipoteza care încearca sa explice prezenta mitului la mai multe civilizatii antice este cea a unei mari inundatii în regiunea Marii Negre care a avut loc în urma cu aproximativ 7500 de ani în urma. În urma glaciatiunii, care a determinat acumularea de apa în calotele glaciare polare, a avut loc o scadere globala a nivelului oceanelor si marilor, regiunea în care se afla acum Marea Neagra secând sau ramânând un lac cu apa dulce. La sfârsitul epocii glaciare, prin topirea calotelor polare, nivelul marii a crescut. O miscare seismica ar fi determinat scufundarea regiunii actuale a strâmtorilor Bosfor si Dardanele permitând inundarea unei mari regiuni de câmpie situata spre nord, regiune care a devenit actuala Marea Neagra.
-
Mitul potopului la aborigenii din Australia
Cultura aborigenilor din Australia are o istorie bogata în povestiri, iar povestea inundatiilor in acest caz este foarte unica si originala. Fara zeitate furioasa si fara arca. Dar povestea este atât de distractiva încât exista mai multe carti pentru copii despre broasca care a inundat lumea.
Unei broaste numite Tiddalik ia fost atat de sete incat a baut toata apa din pamânt, ceea ce a provocat o seceta incredibila. Raurile au secat plantele s-au ofilit si tot ce este verde a pierit. Dupa ce au murit multe animale, animalele ramase s-au reunit într-un mare consiliu pentru a elabora un plan. Au decis ca singura modalitate de a obtine apa de la broasca era sa o faca sa râda. Canguri, emu, ursi si oposumi, au incercat insa fara noroc. În cele din urma, o anghila s-a zvârcolit si s-a cutremurat si s-a împaturit în forme amuzante, iar Tiddalik nu s-a mai putut opri din ras. Broasca a început sa râda si un sunet ca de tunet a zdruncinat pamantul când a deschis gura. Apa a iesit navalnic din gura ei, revarsandu-se peste tot pamantul. Potopul s-a potolit treptat, iar pamântul a fost din nou verde si linistit.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5
…referintele unde sunt la toata postarea asta?