Mitologie in Alpii Elvetiei: gnomi, dragoni si vrajitoare
Elvetia este tara de obicei asociata cu peisaje sublime, romantice, maniere simple si inimi oneste. Astfel ca si intreaga ei mitologie urmeaza acelasi substrat. De la gnomi pana la alte creaturi fantastice, personificari ale naturii sau ale puterii ei, devin mai gentile si omenoase de cum se apropie de soare si de sud.
Literatura fantastica
Gnomii
Gnomii sau micii locuitori ai dealurilor, sunt descrisi ca un popor jovial, calatorind prin vai si ocupandu-se de agricultura. Buni si generosi, ei aduc acasa mieii rataciti si lasa de mancare copiilor pierduti prin padure. Principala lor ocupatie este cresterea vitelor, din al caror lapte fac o branza excelenta. Cand aceasta este daruita cuiva de catre gnomi, are proprietatea sa creasca la loc daca a fost taiata – un adevarat corn al abundentei si, de asemenea, o dovada clara, a unei culturi montane.
Gnomii sunt Folositi in Oz, Cronicile din Narnia, lucrarile lui Tolkien si Terry Brook seria Shannara.
Kobolzii
Kobolzii care apar in literatura fantastica apar si pe meleagurile elvetine. In Vaulois, ei sunt numiti servitori si se crede ca traiesc in asezari indeplartate si singuratice. Cel mai sarbatorit dintre ei este Jean de la Boliéta, sau, cum este numit in germana, Napf-Hans, adica Jack-al-castronului, din cauza faptului ca obiceiul locului este de a lasa un castron cu smantana in fiecare dimineata pe acoperisul grajdului vacilor. Obisnuia sa conduca vacile la pasunat pe cele mai ciudate si periculoase cai catre cele mai bune pasuni. Ei sunt spirite din mitologia germanica, apar in jocuri ca Warcraft sau Dungeons and Dragons pana la cartile lui Stan Nicholls.
Se presupune ca povestile despre gnomi sunt foarte vechi si ar avea originile in faptul ca vechii locuitori din Alpii elvetieni au fost impinsi de triburile mai tarzii de imigranti si s-au retras in locurile inalte pentru a gasi refugiu in caverne, grote si pesterile din munti. Se apropiau rar de cei de jos si atunci doar pentru a-i ajuta si a-si arata bunavointa. Asa ca in cultura populara s-a instaurat ideea de spirite care ajuta.
Dar suntem aici sa spunem ceva mai mult decat o poveste.
Si povestea incepe asa:
Usile de metal ale micului trenulet de pasageri se inchid zgomotos. Calatoria noastra magica incepe in timp ce coboram in adancurile de sub Alpii elvetieni de langa Bex, in vestul Elvetiei. Este o imensa mina de sare ce foloseste drept galerie de arta si restaurant. Aici s-a scris istorie. Si, odata cu ea, sau chiar inaintea ei, mitologia si legendele locului. Caci aici intalnim batranii ce spun povete.
Si, dupa ceva timp, trenuletul opreste in fata unei imense intrari in caverna deschisa. Multi turisti vin aici atrasi de frumusetea locului sau de acel nu-stiu-ce. Din tari diferite, culturi mai mult sau mai putin europene, toti sunt aici sa vada adancurile si sa le cunoasca originile. Caci Alpii ascund secrete deasupra, dar si in adancuri. Mai ales aici. Locul acesta atrage, iar istoriile si obiceiurile locale sunt cu atat mai atragatoare in acest peisaj iernatic fabulos. Aici iti poti imagina piticii din mina, gnomii si kobolzii din povesti.
Avem toate aceste legende de la locuitorii timpurii ai acestor pamanturi. Legendele din Alpii Vaudoises ascund mituri alpine vechi. Povestea lui Jean du Bouillet, scrisa prima oara de istoricul local Alfred Cérésole in 1885, ne invita sa descoperim cum a fost gasita mina de sare din Bex. Vedem expozitii de pictura aici care redau gnomii de odinioara ce sapau galerii cu micile lor tarnacoape si suntem astfel transpusi intr-un alt timp, dintr-o alta lume. Jean ne povesteste cum a gasit comori si aur in adancuri.
Legenda aurului alb de sub pamant si invataturi morale
In prezent, in zilele noastre, sarea este un bun comercial universal, dar in trecut, acum multe secole, in Elvetia, care nu avea propria ei productie de sare, se depindea de imensele cantitati importate din Europa pentru fabricarea branzei, a sara untul si carnea, ca si pentru pielarie si consevarea alimentelor.
Sarea a fost descoperita prima oara aici in Bex, in secolul al XV-lea. Peste 20 de mituri sunt inregistrate in aceasta zona, in cartea populara a lui Cérésole, Légendes des Alpes Vaudoises, scrisa in 1885. Ceresole a vanat si transcris aceste legende uitate de lume si inlocuite de altele mai noi. Miturile sunt legate de peisaje si descriu viata aspra, conditiile grele din munti. Unele dintre ele ne invata sa protejam natura, sa conservam minunile ei, altele vorbesc despre “L’age d’or” [Varsta de Aur].
In toate aceste povesti avem invataturi morale pentru ca doar asa putem creste si invata. Spuse seara in fata focului aprins, aceste legende reprezentau zestrea poporului din munti, felul lor de a-si transmite ce au mai bun si frumos in eternitate. Vorbind despre viata si moarte, despre temerile fiecaruia ei ne invatau pe fiecare. Transmise din generatie in generatie pe cale orala, multe din aceste fabule au fost crezute a fi adevarate de aveau o foarte puternica influenta asupra locuitorilor din munti.
Fiinte supranaturale, mituri si legende
Fortele naturii erau personificate fie in caractere protective sau demonice, interactionand cu oamenii muntilor in toate aspectele vietii lor de zi cu zi. Aceste fiinte supranaturale luau multe forme: spirite ale muntilor, zane bune, giganti, dragoni, diavoli, demoni, vrajitoare si fantome.
Sunt uimit sa vad cat de mult se aseamana aceste povesti cu cele ale aborigenilor din Australia, dar si cu altele din alte lumi. La o distanta atat de mare, atat culturala cat si geografica, cu totii credem in aceleasi lucruri. Aborigenii din Australia sunt si ei la fel de atrasi si atasati de locurile in care s-au nascut, de peisaj, de limbaj, de povestile lor si mai ales de traditii.
Varsta de aur a legendelor si miturilor
Originile acestor mituri au multe straturi. Unele vin direct din viata celor care traiesc in Alpi, alte pot fi urmarite pana la obiceiurile romane, la druizi si ceremoniile celtice pagane, chiar pana la miturile Indiei si ale Estului, in timp ce altele au fost influentate de culturile germanice si galice. Raspandirea crestinismului a avut un impact major in felul in care s-au spus vechile povesti. Unele au fost si ele create odata cu ridicarea crestinismului sau au fost adoptate din legende pagane mult mai vechi. Astfel noul crestinism s-a ridicat din influenta vechilor legende, lucru adevarat peste tot in lume. Substratul a contribuit foarte mult la forma actuala.
Oamenii vor sa invete legendele si sa priveasca in urma pentru a se cunoaste mai bine. A-ti cunoaste trecutul inseamna sa-ti ghicesti viitorul.
Basiliskul
Daca treceti prin Basel, veti vedea mentiuni despre acesta peste tot in oras. Veti vedea deasemenea si multe fantani si statui ale unei creaturi ciudate, partial semanand cu un dragon sau un sarpe. Intreband prin oras, am aflat si povestea lui. Basiliskul este o creatura mitica fara indoiala si, il putem gasi, chiar in cartile lui Harry Potter si Camera Secretelor. Insa povestea lui dateaza din anii 1400. Se spunea despre el ca este extrem de otravitor si putea ucide oamenii doar dintr-o singura privire. Cuvantul grec “basileus” inseamna rege, iar creatura a fost denumita astfel “regele serpilor”. Suna foarte bizar insa apare in foarte multe povesti si piese ale timpului. Singura modalitate de a-l ucide era de a-i arata propria reflexie.
Basiliskul este un simbol important in Basel de mai mult de 500 de ani si este reprezentat pe blazonul si stema orasului chiar si astazi.
William Tell
Poate multi dintre voi sunteti familiarizati cu legenda lui William Tell care a fost obligat sa traga o sageata prin marul asezat pe capul fiului sau. Se spune ca asta s-a intamplat in Uri, centrul Elvetiei. Legenda spune ca o capetenie locala pe nume Gessler le-a cerut oamenilor sa se inchine in fata palariei sale cand trecea pe strazi ridicata ca un simbol. Tell a refuzat, a fost capturat si pus sa traga in marul respectiv. Avea a doua sageata gata pregatita pentru tiranul Gessler daca ar fi ratat. Din fericire, tinta lui a fost perfecta.
Mai tarziu, a fost responsabil de moartea lui Gessler. Istoricii se cearta si acum pe existenta istorica a lui Tell, insa el a devenit o parte importanta a culturii din tara cantoanelor. A devenit un simbol al libertatii, un ideal spre care oamenii priveau in timpuri de razboi sau revolutie. Muzeul lui este situat in Burglen, Uri, unde Tell traia conform legendei.. La Interlaken poti privi legenda transpusa in realitate prin piese de teatru in aer liber.
Vrajitoarea din Belalp
Vanatoarea de vrajitoare era ceva comun in Europa Evului Mediu. Dar exista o poveste care a rezistat pana astazi. O anumita vrajitoare din regiunea Belalp a fost acuzata de uciderea propriului sot si a fost arsa pe rug. Acest eveniment este comemorat in prezent printr-o lunga cursa de ski in ianuarie, unde oamenii se imbraca ca vrajitoarele, poarta masti si coboara pe Partia Vrajitoarei 12 km strigand „D’Häx isch los!“ adica “Vrajitoarea e libera!”. Alte legende asemanatoare vorbesc de aceasta vrajitoare care se transforma in corb.
Dragonii Muntelui Pilatus
Muntele Pilatus din regiunea Lucerne este un loc care atrage foarte multi turisti. Aici exista multe legende si povesti care se amesteca. Una dintre ele spune ca dragoni cu puteri vindecatoare traiesc in creierii muntilor. Altele spun ca cei care se ratacesc se pot refugia iarna in pesterile dragonilor. Altele se impletesc cu teologia crestina, Pilat din Pont si altele..
Teufelsbrücke sau Podul Diavolului la fel ca si Vogel Gryff sunt alte legende si traditii specifice montane in Mitologie in Alpii Elvetiei: gnomi, dragoni si vrajitoare.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.