Cosmogonia sau crearea lumii

O caracteristica a culturii române este relatia speciala dintre folclor si cultura învatata, determinata de doi factori. În primul rând, caracterul rural al comunitatilor românesti a condus la o cultura traditionala extrem de vitala si creativa. Creatiile populare (cea mai cunoscuta este balada Miorita) au fost principalul gen literar pâna în secolul al XVIII-lea. Ele au fost atât o sursa de inspiratie pentru creatorii culti cat si un model structural. În al doilea rând, pentru ca aceasta cultura a fost modelata in jurul manastirilor, a conacelor boieresti si a ordinii sociale.

Povestirile sugereaza ca Dumnezeu a facut pamântul cu ajutorul animalelor, în timp ce Satana a încercat sa-i contracareze planurile. În majoritatea versiunilor, înainte de a exista pamântul, un ocean fara margini numit Apa Sâmbetei a fost lacasul lui Dumnezeu, iar Diavolul era vazut ca servitor, mai degraba, decât egal. Diavolul poarta in aceste povestiri numele de “Nefartatul” si este intrucatva fratele neghiob al lui Dumnezeu in varianta populara.

Aceste povestiri apar in folclorul romanesc, dar si in cel aroman, slav, macedonean sau bulgar. La luarea deciziei de a crea pamântul, Dumnezeu l-a trimis pe diavol pentru a aduce un pumn de lut din adancul oceanului în numele sau sfânt. Diavolul a stabilit insa ca va încerca sa-l aduca la suprafata în numele sau, dar nu a putut reusi pâna cand nu a folosit numele Domnului. Dupa ce a fost scoasa din ape, bucatica de lut a fost pusa de Dumnezeu in pamant sa creasca si Dumnezeu s-a pus sa se odihneasca. Diavolul a încercat sa-l împinga pe Dumnezeu dincolo de pamant in toate directiile cardinale, dupa care s-a ferit de cruce si s-a tras el insusi in pamant.

Originea raului

Alte relatari, mai apropiate de cea biblica, sugereaza ca Diavolul si demonii lui au fost odata îngeri ai lui Dumnezeu. Diavolul, cu toate acestea, a încercat sa se revolte, si, ca raspuns, Dumnezeu a deschis cerurile si i-a alungat, iar ei au cazut pe Pamant. Temându-se ca Raiul ar putea fi golit, arhanghelul Mihail l-a resigilat, inghetandu-i pe demoni acolo unde se aflau in cadere.  Aceasta povestire este legata de conceptul vamilor ceresti, obicei inradacinat la noi, în care fiecare suflet este interceptat pe drumul sau spre cer de catre acesti demoni, care incearca sa iasa din iad. Ea a dat nastere, de asemenea la proverbul românesc “pana ajungi la Dumnezeu, te mananca Sfintii”.

Originea lui Dumnezeu

O alta problema frecvent abordata este cea a originii lui Dumnezeu, care este explicata prin motivul papusii rusesti, înaintea lui Dumnezeu a fost altul care l-a creat si asa mai departe. Astfel, aceasta explica numeroasele nume folosite de Biblie pentru Dumnezeu de-a lungul vremii.

Cum s-a format Pamântul?

Chiar si dupa ce imaginile si simbolismul crestin a devenit parte a culturii românesti, Mama Pamântului este identificat ca fiind consoarta lui Dumnezeu, Tatal Ceresc.

Originea muntilor se explica in multe moduri de culturile din diferitele regiuni ale României. O poveste spune ca muntii s-au format ca un raspuns la cererea lui Dumnezeu de a hrani tot ceea ce traieste, iar Pamantul s-a cutremurat si a dat nastere muntilor. O alta versiune sugereaza ca Pamantul era prea mare pentru a fi cuprins de cer si de aceea Dumnezeu a încercat sa-l micsoreze ridicând muntii in sus.  Adesea, aceste povesti sunt însotite de imaginile unuia sau mai multor piloni ai lumii, care sustin pamântul de jos si sunt de obicei plasati sub munti. Cutremurele sunt adesea atribuite alunecarilor de pamant provocate de Diavol care incearca sa le darame, iar Dumnezeu si ingerii incearca sa le recladeasca in perioadele de post.

Mitul Blajinilor, Uriasi sau Primii Oameni?

Acest alt pamânt este imaginat ca o imagine în oglinda al celui prezent si ca o casa a creaturilor numite Blajini (cei cu suflet blând), alteori poarta numele de Rohmani în Bucovina. Ei sunt descrisi ca antropomorfi si scunzi, având uneori un cap de sobolan.  Ei sunt fie descrisi ca fiind rau intentionati sau ca având un mare respect pentru Dumnezeu si ducand o viata fara de pacat ca Adam si Eva in rai. Unii cred despre ei ca sunt niste fiinte firave, blajine, fara vina care traiesc intr-un fel de paradis terestru.

Sarbatoarea romaneasca Pastele Blajinilor este o modalitate de a-i rasplati pentru beneficiile pe care le aduc. Din moment ce ei traiesc în izolare, nu au nici o modalitate de a sti când vine Pastele. Acesta este motivul pentru care românii manânca oua vopsite si lasa cojile in voia apei, de unde ei cred ca vor ajunge la Apa Sambetei si de acolo la Blajini.

Unii le explica existenta ca fiind urmasii lui Adam, fiul lui Seth. Altii afirma ca obisnuiau sa traiasca alaturi de oameni pe pamânt, dar ca  Moise, vazând poporul sau oprimat de ei, a despartit apele si, dupa ce el si oamenii lui s-au retras in siguranta, a dat drumul apelor prinzandu-i in capcana.

Eshatologia, sfarsitul lumii sau Apocalipsa

Simbolul cel mai important asociat cu sfarsitul vremurilor este cel al cutremurului. Inundatiile si prabusirea muntilor sunt strans legate, in aceasta viziune, de aceste cutremure, care sunt cauzate în principal de lipsa de credinta, care accelereaza prabusirea Pilonilor lumii. Altii atribuie cutremurele pamântului (care este viu, si, prin urmare, poate simti) care isi da seama ca oamenii au luat-o pe cai rele si tremura de spaima. Alte fenomene naturale rare, cum ar fi Eclipsele sau Cometele au fost vazute ca un semn al sfarsitului lumii.

Daca aceste avertismente nu vor reusi, Dumnezeu va initia sfârsitul lumii. Astfel de imagini ca soarele intunecandu-se, luna insangerata si stelele care cad sunt asociate cu primele semne ale sfarsitului lumii. Trei sfinti (de obicei, în persoanele lui Enoh, Ioan si Ilie ), se spune ca vin pe pamânt pentru a dezvalui încercarile diavolului de a distruge lumea, dupa care acestia vor fi ucisi prin decapitare. Cerul si pamântul vor fi trecute prin foc, iar pamântul va fi curatat, astfel încât Creatorul sa poata coborî pe el. Cele 12 vânturi vor matura cenusa oamenilor si ii vor aduna în valea Safed unde va incepe Judecata de Apoi. 

Surse din Moldova si Bucovina vorbesc despre o armata mare condusa de împaratul Constantin care va cuceri toate statele lumii si ii va ucide pe toti cu exceptia celor puri, care vor repopula apoi pamântul. Într-un alt caz, daca aceasta armata nu va veni, Dumnezeu va arde pamântul si ii va aduce pe Blajini sa traiasca aici. Într-o alta varianta, Isus Hristos va veni si va crea o noua lume ca si tatal sau înaintea ei. O credinta nu atat de larg raspandita este cea a distrugerii definitive a pamântului, dupa care Dumnezeu si diavolul vor imparti sufletele mortilor între ei si se vor retrage pe Luna, care este considerata a fi fost facuta dupa chipul pamântului pentru a servi ca loc de retragere, dupa distrugerea pamântului.

 Caracteristicile unice ale mitologiei romanesti

Traditiile populare bogate ale României au fost hranite de mai multe surse, unele dintre ele datand dinaintea formarii poporului roman. Artele populare traditionale includ sculptura în lemn, ceramica, tesaturile si broderii de costume, decoratiuni de uz casnic, dans si muzica populara foarte variate in functie de zonele etnografice. Etnografii au încercat sa colecteze în ultimele doua secole cât mai multe elemente posibile: Muzeul Taranului Român si Academia Româna sunt în prezent principalele institutii care organizeaza sistematic datele si continua cercetarea.

Românii au avut, din cele mai vechi timpuri, o multitudine de obiceiuri, povesti si poezii despre dragoste, credinta, regi, printese si vrajitoare. Etnologi, poeti, scriitori si istorici au încercat în ultimele secole sa pastreze si sa conserveze povesti, poezii, balade si au încercat sa descrie cât mai bine obiceiurile si datinile legate de diferite evenimente si perioade ale anului. Obiceiuri legate de anumite perioade ale anului sunt Colindele de Craciun, sorcova de Anul Nou sau Martisorul. Alte obiceiuri sunt, probabil, pre-crestine, de origine pagana, cum ar fi Paparuda – obicei prin care se cheama ploaia in timpul verii, sau teatru mascat sub forma de poveste precm Ursul si Capra în timpul iernii.

Poate cel mai mare culegator si pastrator al basmelor populare fost povestitorul Ion Creanga , care, într-un limbaj foarte pitoresc, a dat forma acestor povesti clasice nemuritoare ale caror motive si simboluri ne vorbesc din timpuri stravechi despre oameni si locuri de legenda. Printre ele se numara Harap Alb sau Fata babei si fata Mosului  si altele asemenea.

Poetul Vasile Alecsandri a publicat versiunea cea mai de succes din balada Miorita, un poem trist, filozofic, centrat în jurul ideii de moarte prin contopirea cu natura si imbratisarea acesteia. Un alt editor prolific de basme populare a fost Petre Ispirescu, care, în secolul al XIX-lea a publicat un numar impresionant de volume care contin un numar mare de basme, legende si povesti din mitologia populara. Ele sunt centrate în jurul personajelor populare, cum ar fi Fat-Frumos, printesa Ileana Cosânzeana, personajul negativ sau monstrul Zmeu sau Capcaun, Balaurul sau alte fiinte fantastice precum Zana cea Buna sau Muma Padurii.

Fiinte supranaturale, eroi si monstri