Desi pare sa se sustraga oricarei incercari de clasificare, domeniul imaginarului nu este cel al anarhiei sau al dezordinii, caci pana si cele mai spontane creatii se supun anumitor legi interioare. Chiar daca aceste legi nu duc pe planul irationalului, ratiunea ne imboldeste sa cautam sa le intelegem. Un simbol nu constituie un argument, dar el se inscrie intr-o anumita logica. Mircea Eliade credea in universalitatea simbolului.
Conceptul de “imaginar”
Termenul “imaginar” este asociat in stiintele umaniste cu expresii precum fantasma, reverie, vis, mit, roman, fictiune. Putem vorbi de un imaginar al conceptiilor prestiintifice, al literaturii SF, al credintelor religioase, al productiilor artistice, fictiunilor politice, stereotipurilor si prejudecatilor sociale. Imaginarul nu trebuie confundat cu imaginatia, cel mult poate fi un produs al acesteia, un set de imagini, idei si simboluri care desi ii apartin omului sunt transpuse asupra lumii determinand o re-prezentare a acesteia. Imaginarul nu este mai putin real ca realitatea insasi ci doar un alt fel de realitate, una mentala. Tocmai de aceea nu trebuie sa confundam imaginarul cu fantasticul ori cu iluzoriul deoarece realitatea sa este data de faptele si gandurile noastre.
Prin intermediul imaginilor, a miturilor, al simbolurilor, putem redescoperi semnificatii ascunse care, odata scoase la lumina, ne pot fi utile in intelegerea locului nostru in lume. Desi prezenta imaginarului poate fi mai usor de reperat in religie sau literatura, putem insa observa rolul acestuia, deloc de neglijat, la nivelul comportamentelor si atitudinilor sociale. In societate interactionam prin intermediul unor imagini si simboluri adanc inradacinate in subconstientul colectiv. Acest imaginar social, produs al constiintei sociale, produce imagini si sentimente. Acestea, la randul lor, au posibilitatea de a se atrage reciproc, de a se respinge, dar si de a fuziona si a prolifera, dand nastere reprezentarilor colective – asa cum crede Emile Durkheim. Aceste ansambluri sistematice de imagini se pot recrea, autoregla si transforma.
Dihotomia imaginar-real
Aceasta discrepanta, aceasta antinomie a fost inteleasa ca cea dintre sacru si profan. In lumea noastra, nu putem trasa o distinctie clara intre imaginar si real. Aceasta separatie, o adevarata constructie artificiala, este specifica civilizatiei occidentale. In marile culturi orientale aceasta dihotomie nu poate fi intalnita, iar imaginarul si realul se confunda.
Cel mai bun exemplu in acest sens, de unitate, este domeniul basmului si al naratiunilor mitice. Acestora le sunt specifice acel timp, acel moment “mai ca imi vine a crede”. In culturile arhaice nu gasim aceasta prejudecata-limitare a imaginarului in viata rationalului.
Gilbert Durand sesizeaza in Occident o adevarata ruptura intre respingerea imaginii, implicit devalorizarea ei, si acceptarea ei fara limite. Aici se naste diferenta dintre civilizatia scrisului si cea a imaginii.
Limbajul, mitul, arta, religia – toate sunt simbol, deopotriva imaginatie si realitate.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.