In Mexicul Antic au rasarit si au disparut civilizatii importante. Cele mai multe faceau comert si interactionau cu alte populatii care locuiau in Marile Campii de pe teritoriul Statelor Unite sau pe versantii muntosi din Peru. Fascinanta este istoria Mexicului colonizat sau cea moderna, in care s-a nascut una dintre cele mai importante si mai dezvoltate natiuni din lume. Istoria Mexicului este fascinante prin cultura, culorile si mostenirea ei.
Populatia timpurie, Istoria Mexicului: olmeci, mayasi. azteci
Cei mai multi savanti au cazut de acord asupra faptului ca in urma cu 30.000 de ani sau chiar 40.000 de ani, in perioada tarzie a pleistocenului, oamenii au traversat Marea Bering, din nord-estul Asiei catre America de Nord. Raspandindu-se pe continent, unitatile familiale au ocupat pesterile sau alte adaposturi, vanand animalele mici pentru hrana.
In epoca precolumbiana, inaintea de cucerirea spaniola, doua zone distincte compuneau teritoriul cunoscut astazi sub denumirea de Mexic. Spre nordul regiunii Tampico si la granita cu Baja California, pana in centrul Statelor Unite de astazi, se gaseau imensele deserturi fierbinti, dar si campiile intinse, denumite Gran Chichimeca. La mult timp dupa sosirea exploratorilor europeni, triburile nomade, de vanatori-culegatori, si-au dus traiul intr-un mediu foarte dur. In perioadele de foamete si seceta atacau satele de fermieri din sud, provocand haos si distrugere.
La sud de Grand Chichimeca si pana la nord de Honduras si El Salvador, se intindea zona culturala si geografica denumita Mezoamerica. In perioada arhaica (7.000-1.500 i. Hr.) multe triburi au abandonat stilul de viata nomad stabilindu-se in sate si adoptand viata sedentara. In jurul anului 3.000 i. Hr., desi consumau sezonier fructe si seminte, triburile cultivau deja porumb, dovlecei, ardei iuti, avocado si alte legume si fructe. In preajma anului 1.500 i. Hr. exista in regiune o societate simpla, de tip agrar.
Dovezi arheologice clare demonstreaza ca mezoamericanii timpurii au intrat in contact cu triburile din America de Sud. Cei care au venit din Ecuador si Peru, au adus cu ei si soiuri noi si imbunatatite de porumb, pe care l-au incrucisat cu propriile specii. Acesti comercianti ambulanti au adus cu ei pe coasta de vest si vasele din lut ars, dar si metalurgia, care era practicata doar in Purepecha (Tarascan) si de catre mixteci (Oaxaca). Chiar si limba tribului Purepecha – fapt neobisnuit in America de Nord – are legaturi cu Quechua (limba din Peru).
In timpul erei preclasice timpurii – sau al perioadei formative (1.500 i. Hr. – 150 d. Hr.) – anumite societati au devenit suficient de mari si de diferentiate in functie de clasele sociale pentru a construi cladiri publice impresionante. Acest lucru presupunea un efort imens din partea muncitorilor, de vreme ce nu beneficiau inca de animale de povara si de roata. Printre cele mai vechi exemple de astfel de arhitectura este un platou artificial masiv sau piramida timpurie, construita in jurul anului 1.350 i. Hr. la San Lorenzo, in Veracruz.
Cultura mama, olmecii
Piramida din San Lorenzo a fost construita de catre olmeci, cea mai veche civilizatie cunoscuta din America de Nord. Societatea olmeca era impartita in clase, astfel: elita, care guverna, preotii, care erau necultivatori, artizanii si plebea – adica majoritatea. Campiile tropicale fertile, inundate de ploi abundente, despaduririle facute in scopul practicarii agriculturii, dar si numeroase rauri, lagune si estuare din regiune ofereau un sistem de transport eficient.
Desi au existat dovezi timpurii ale culturii olmece si pe coasta de sud a Pacificului, primele mari centre au fost construite de-a lungul golfului, in sudul provinciilor Veracruz si Tabasco.
San Lorenzo a fost primul oras olmec cunoscut care a atins apogeul intre 1.150 si 900 i. Hr. Ulterior, s-au dezvoltat si La Venta, Tres Zapotes si Laguna de los Cerros. La San Lorenzo s-au construit canale din bazalt care preluau apa ramasa in urma ploilor pe langa piramide. Piatra era transportata prin procedee de inginerie ramase necunoscute. Tronuri, stele funerare, dar si alte opere artistice monumentale au fost create, inclusiv capete imense de piatra, in onoarea unor conducatori importanti.
Alte forme de arta caracteristice olmecilor sunt mastile si statuetele. Multe dintre ele infatiseaza divinitati, cum ar fi o creatura pe jumatate om, pe jumatate jaguar, care ar fi putut reprezenta o legatura intre felina divina si dinastia conducatoare. Erau importate materiale pretioase precum jadul, dioritul, obsidianul, dar si produse agricole. Desi a existat un schimb cultural intre popoarele de pe coasta de vest si cele din munti, principalele contributii intelectuale, artistice si politice provin de la olmeci.
Pe masura ce cultura olmeca a devenit tot mai importanta, in secolul al X-lea i.Hr., in Oaxaca si in vaile montane din centrul Mexicului, au aparut si alte orase sau orase-state. Asezate strategic la confluenta a trei vai, in Oaxaca, Monte Alban a prosperat in jurul anului 500 i. Hr. La sud de Ciudad de Mexico, piramida rotunda si terasata construita in jur de 400 i. Hr. a fost una dintre cele mai vechi si neobisnuite structuri din perioada preclasica. Apar mai tarziu asemanari intre cultura olmeca si cea mayasa precum reprezentarile zeului ploii si folosirea calendarului Marea Numaratoare. Savantii impart meritele intre cele doua civilizatii.
Civilizatii clasice – mayasii si aztecii
Una dintre cele mai timpurii si mai fascinante civilizatii din Mexic a fost cea a vechilor mayasi, care au trait in peninsula Yucatan, dar si in tinuturile muntoase si sesurile din Chiapas si America Centrala. Maya constituie cea mai mare populatie indigena din Mexic numarand 3 milioane de locuitori si traind dupa vechile datini.
Cultura maya a inceput sa infloreasca chiar inainte de epoca crestina. In orasele sale traiau matematicieni vestiti, artisti si arhitecti. Fara sa aiba la dispozitie niciunul din instrumentele lumii moderne ei au dobandit rezultate extrem de precise. Aveau un sistem valoric de numere si utilizau diverse calendare inclusiv calendarul solar de 365 de zile si cel al ritualului de 260 de zile. Cele doua calendare au fost reunite pentru a produce ciclul de 52 de ani, in care fiecare zi avea o semnificatie profetica. Doar olmecii si mayasii foloseau Marea Numaratoare, un calendar non-ciclic, folosit pentru a inregistra evenimente istorice. Mayasii foloseau si un sistem sofisticat de scriere, fonetica.
Palatele si templele din calcar ale mayasilor erau decorate cu o tencuiala viu colorata. Toate structurile erau folosite pentru a sarbatori nasterea, casatoria, decesul, victoria in lupta si alte evenimente importante care implicau familia regala. Mesaje hieroglifice, scene impresionante, stucaturi imense, stele decorative si multe altele impanzeau peisajul.
In vreme ce majoritatea orasele din perioada preclasica erau mai degraba izolate si autonome, cele din civilizatia mayasa clasica au fost caracterizate prin cai de comunicare tot mai extinse. “Drumurile albe” – pana la 4,5 m deasupra junglei, raspandeau o lumina alba in timpul noptii, probabil pentru a ajuta mesagerii. Aceste drumuri pavata cu piatra neteda, poate a deservit scopuri militare, religioase, dar si comerciale. Drumurile albe legau orasele, dar erau si cai de comunicare interna, legand cladirile importante din orase.
La inceput, mayasii faceau comert cu locuitorii din Teotihuacan, in centrul Mexicului. Teotihuacan facea comert cu nordul si estul. Asemenea mayasilor, locuitorii din Teotihuacan, erau matematicieni si astronomi. La sute de ani de declinul acestui mare oras, preotii azteci faceau pelerinaje la ruinele acestuia, pentru a se consulta cu zeii si a aduce acasa relicve. Conform unor legende aztece, zeii se adunasera acolo pentru a face trecerea la epoca curenta, al Cincilea Soare, sacrificandu-se pe ei insisi si creand Soarele si Luna – Piramida Soarelui si a Lunii, care urmau sa piara odata cu lumea. Teotihuacan s-a transformat in ruine in jurul anului 600 d. Hr., cand unele din cele mai importante cladiri au fost arse sau distruse intentionat. Tot atunci a inceput si declinul marilor orase mayase fara un motiv aparent, centrele ceremoniale fiind lasate in paragina, urmand a fi folosite de altii ca locuri de veneratie sau cimitire.
Istoria Mexicului: olmeci, mayasi. azteci, toate culturile care au contribuit la mostenirea culturala a Mexicului de astazi.
Mitologie, cultura, traditii, monumente impresioante, piramide ascunse in jungla, cel mai precis calendar din lume – aceasta este stralucita istorie a Mexicului.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
Pingback: Mitologia si zeii azteci | Mythologica.ro