Istoria dacilor si romanilor

Parte a proiectului Mythologica – Mitologia si istoria nationala a romanilor – vom cuprinde in aceasta tema istoria dacilor si romanilor.

“‘Coboara dacii liberi din columna/ Prin barbi si plete suiera un vânt/ Aduc cu ei sarutul libertatii/ Si-al permanentei ce rasuna-n cant“.

Getii sunt pomeniti în cele mai vechi izvoare doar la sud de Dunare. Istoricul si politicianul grec Tucidide (cca 460-395) ne spune ca „[Sitalkes, regele tracilor odrizi] a chemat apoi pe getii de dincolo de Haemus si celelalte neamuri care locuiesc între fluviul Istros si Pontul Euxin, mai multe spre mare; getii si locuitorii de prin acele parti sunt vecini cu scitii, au acelasi port si sunt toti arcasi calari“.

La drept vorbind, cu foarte rare exceptii, izvoarele nu ne spun prea multe despre geti. Numele de „geti“ ?i alte câteva lucruri le stim doar de la autorii greci, printre ei numarandu-se si Herodot. Se pare ca getii ar fi locuit de la Varna de astazi in Bulgaria spre nord pana la gurile Dunarii, iar spre vest de-a lungul Dunrii pana in Bulgaria de azi in dreptul localitatii Zimnicea din Teleorman. In secolele urmatoare, izvoarele ne arata ca getii traiau pe ambele maluri ale fluviului.

Tot ce a fost atribuit getilor (izvoare antice, descoperiri arheologice diverse) a devenit si dacic. Dar si invers. Acest lucru nu a fost neaparat de bun augur, deoarece, în realitate, getii au avut lumea si cultura lor, iar dacii, un neam aparut pe scena istoriei la cinci secole distanta dupa prima mentiune a getilor, au avut propria identitate.

E drept, în sec I î.Chr., odata cu ascensiunea si ridicarea acelui mare rege trac, Burebista, arheologii au constatat o fuziune culturala nord-tracica. Arheologic, s-ar putea vorbi în aproape cele doua veacuri ce s-au scurs între domnia lui Burebista si razboaiele lui Decebal cu Traian despre o cultura geto-dacica. Dar doar atunci…

Primul autor care-i pomeneste pe daci este însusi Iulius Caesar, pe la anul 50 î.Chr. – este drept, doar ca reper într-o localizare geografica: „Padurea Hercinica începe în Tara helvetilor, nemetilor si rauracilor si, mergând paralel cu Dunarea, ajunge la granitele dacilor si anartilor“.

Si Strabon, si alti autori ne spun ca dacii erau doar unul dintre triburile getice de la nordul Dunarii, unul dintre triburile foarte active în luptele cu romanii ce au urmat anexarii Macedoniei.

Trogus Pompeius îi numeste pe daci o ramura a getilor. Pe de alta parte, poetul Ovidiu, exilat de Augustus la Tomis, oras grecesc, scrie doar despre getii cei teribili care locuiau pe?acolo, fara sa aiba habar de „daci“.

Astfel, putem observa ca, pâna în veacul I d.Chr., tracii care locuiau între Dunare si Carpati erau numiti geti (laolalta cu cei din Dobrogea), vechiul nume cunoscut înca din vremea lui Herodot, în timp ce tracii din nord-vest si cei din Transilvania au început sa fie cunoscuti ca daci. Însa în veacul I d.Chr., autorii greci si latini deopotriva, care au scris dupa marile razboaie dacice ale lui Domitian si Traian contra lui Decebal, petrecute între anii 86 si 106, au impus definitiv numele de daci ca etnonim colectiv pentru toate triburile getice de la nordul Dunarii.

Dacii au facut parte dintr-o alianta militara ce va ataca trupele romane imperiale in 112, 109 si 75 i. Hr. Pana la acele contacte, societatea dacilor se divizase in doua clase distincte: aristocratia si proletariatul. Prima era formata din nobili si preoti. A doua era formata din armata, tarani si artizani, mestesugari.

Printre ocupatiile de rand, principale erau agricultura si cresterea vitelor. Dacii lucrau si in mine de argint, fier si aur in Transilvania. Dacia avea un comert infloritor in acea perioada, lucru atestat de cantitatea mare de monede gasite aici.

Ei faceau comert cu grecii, in special cu vinuri si foloseau monede grecesti. Vorbeau un dialect trac si erau influentati cultural de vecinii lor, scitii. De la ei au adoptat zeitati si practici precum credinta in nemurire. Au adoptat si de la invadatorii celti din secolul al IV-lea i.Hr.

Dacii au facut parte dintr-o alianta militara ce va ataca trupele romane imperiale in 112, 109 si 75 i. Hr. Pana la acele contacte, societatea dacilor se divizase in doua clase distincte: aristocratia si proletariatul. Prima era formata din nobili si preoti. A doua era formata din armata, tarani si artizani, mestesugari.

Printre ocupatiile de rand, principale erau agricultura si cresterea vitelor. Dacii lucrau si in mine de argint, fier si aur in Transilvania. Dacia avea un comert infloritor in acea perioada, lucru atestat de cantitatea mare de monede gasite aici.

Burebista, Pompei si Caesar

La 60-50 i.Hr, regele Burebista a unificat triburile si a extins imperiul. A centralizat puterea si a construit cetati. A cucerit orasele grecesti pe tarmul nordic al Marii Negre si a ajuns pana la raul Tisza, la nord de Slovacia si la sud de Dunare, pana dincolo de Belgrad.

Se pare ca Burebista i-a oferit ajutor lui Pompei in 49 i. Hr. In 44 i. Hr, Caesar luase in vizor Dacia. Planuia o vasta expeditie impotriva regatului dacilor. Insa a fost asasinat un an mai tarziu. Apoi si Burebista a avut aceeasi soarta.

Regatul sau s-a rupt in bucati. In special, patru dintre ele au ramas puternice. Dar dacii continuau sa atace Roma. O invazie din 11-10 i. Hr a fost devastatoare. Generalii romani deabia au reusit sa-i respinga de pe malul drept al Dunarii. Au adus 80.000 de oameni sa se stabileasca in provincia romana Moesia (Dobrogea de astazi).

Nu s-a mai produs nicio altercatie pana in 69 i. Hr. Atunci dacii au gasit Moesia vulnerabila. Legiunile erau plecate sa lupte cu Vitellius. Dupa ce au capturat mai multe forturi, au fost impinsi inapoi de generalul lui Vespasian, Gaius Licinius Mucianus.

Decebal si Traian

Originile adevarate ale razboaielor incepute sub imparatii Domitian si Traian sunt greu de lamurit. Dar provocarile nu puteau fi trecute cu vederea. Dacii, uniti sub Decebalus, au atacat Moesia in 85 d.Hr. L-au ucis pe comandantul Cornellius Fuscus si o mare parte din armata sa.

In 88, Roma castiga o batalie la Tapae, langa Portile de Fier. Dar, din cauza dificultatilor cu triburile din vest, Domitian acorda o pace favorabila dacilor. Suzeranitatea romana era recunoscuta, dar dacii primeau resurse si ingineri.

In 101, Traian redeschide conflictul. In 102 dicteaza o pace prin care capitala dacilor, Sarmisegetusa, primeste garnizoana romana. In 105 se reia razboiul, iar in 106 dacii sunt invinsi

Traian acumuleaza bogatii enorme, iar campaniile sale sunt celebrate cu lauri. Se ridica o coloana masiva in Roma pentru victoria sa – Columna lui Traian. Bogatiile Daciei curg la Roma. Minele dacilor sunt imediat exploatate. Sunt facute noi drumuri, iar Sarmisegetusa si Tsierna (Orsova de astazi) devin colonii.

Se va administra noua provincie romana Dacia sub un consul cu doua legiuni. Dacia va fi divizata sub imparatul Adrian: Dacia Apulum (Alba Iulia) si Dacia Inferior (Valahia).

In 159, Antonius Pius imparte Dacia in trei provincii:

1. Dacia Porolissensis,
2. Dacia Apulensis,
3. Dacia Malvensis

Marcus Aurelius le va uni iar in 169. Limitele teritoriilor romane probabil nu au fost delimitate niciodata clar. Insa nevoia de trupe la sud de Dunare a dus la abandonarea provinciei de Aurelian in 270.

Istoria e scrisa de invingatori, nu? Auziti foarte des asta. In ultima vreme, o putem constata pe pielea noastra. Cei puternici scriu intotdeauna versiunea lor, iar aceasta devine istorie. In acest caz, al dacilor si al romanilor, dupa cateva secole de inadvertente, de imprejurari ciudate, ghinioane si interpretari eronate, putem spune ca suntem pe calea cea buna. Asta inseamna ca se face lumina si in coltul nostru de Europa uitata si barbara.

De ce zic barbara? Intotdeauna lumea civilizata, in speta lumea crestina, ne-a vazut ca pe un colt barbar, un neam rebel, scrijelit pe foalele creuzetului roman. Ei bine, toate astea incep sa se schimbe. Adevarul incepe intotdeauna de la sursa. Si ce poate fi mai edificator decat o marturie scrisa in piatra care poate fi vazuta chiar si astazi. E vorba de columna lui Traian de la Roma. Sta de paza si vegheaza ca istoria sa fie spusa. Poate nu corect pe de-a intregul, dar un glas intr-o multime poate insemna totul uneori.

Articole din categoria Istoria dacilor si romanilor:

Dacii si Romanii: jurnal de razboi

Tezaurul lui Decebal

Geto-dacii si religia lor

Religia tracilor si geto-dacilor

Decebal si Traian: noi (nu) suntem urmasii Romei

Lupul dacic: simbol, origini, mostenire

Noul An dacic: sarbatori si ritualuri

Ce mancau dacii?

Sfantul Andrei si Ziua lupului

Printul dac restaurat in muzeul Vatican

Zeii romani si mitologia romana

• Author Details
• Author Posts
• Biography

Catalin Stanculescu

Editor-in-Chief Archaeologist Mythologica

catalin.stanculescu@mythologica.ro

0727787662

Autor si cercetator independent, specializat in istoria religiilor, mitologie, istorie antica si religie comparata, cu studii la Universitatea din Pennsylvania, Catalin ne arata calatoria rasei umane si cum sa intelegem mitologia prin ochii stramosilor nostri.

• 

  Temple si culte la traci, obiceiuri funerare si sacrificii

  By Catalin Stanculescu

  September 21, 2024
• 

  Religia in epoca bronzului in Europa si pe teritoriul actual al Romaniei

  By Catalin Stanculescu

  July 19, 2024
• 

  Tracii, barbarii care au uimit lumea antica

  By Catalin Stanculescu

  June 15, 2024
• 

  Cum era lumea tracilor?

  By Catalin Stanculescu

  May 13, 2024
• 

  Recenzia cartii “Getica. O protoistorie a Daciei” de Vasile Parvan

  By Catalin Stanculescu

  April 10, 2024

Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.