Universul fabulos al lui George R.R. Martin: Istoria Casei Targaryen
Potrivit legendei istorisite in lumea fantezista a cronicilor lui George R.R. Martin, casa Targaryen a generat suverani magnifici pentru tronul din Westeros timp de circa trei secole, guvernand intreg tinutul din turnurile cetatii aflate pe Dragonstone (Insula Dragonului).
Blazonul casei Targaryen etaleaza de altfel un dragon infricosator cu trei capete, reprezentand in mod simbolic triumviratul glorios al unor personaje ce detin roluri cruciale in acest context: Aegon si surorile sale, Visenya si Rhaenys.
Membrii stirpei Targaryen nu isi trag sevele existentei din teritoriile ce apartineau continentului Westeros, ci alcatuiesc unicul filon de stapanitori de dragoni al anticului imperiul al Valyriei, ce domina candva demult continentul oriental.
Inainte de dezastrul din Valyria – un cataclism care distruse aproape cu desavarsire civilizatia antica a acestor tinuturi, Targaryenii se indreptara catre o insula aflata in imediata vecinatate a coastei continentului Westeros – o zona strategica in care se afla avanpostul extrem occidental al imperiului: Dragonstore.
Acesta este locul in care se convertira la religia Celor Sapte Zei, proppavaduita de andali cu preponderenta in Westeros la vremea respectiva, abandonandu-si astfel convingerile spirituale Valyriane.
Dupa circa o suta de ani de la cataclismul cu pricina, Aegon I Cuceritorul porni in teribila sa cursa de expansiune, lovind precum o furtuna cumplita continentul occidental si strivind in cale cu ostile si dragonii sai teribili, sase din cele Sapte Regate, exceptie facand doar regatul din Dorne, care dispunea de o pozitie deosebita, fiind mult mai dificil de atacat prin surprindere.
Abia dupa cateva secole, regele Daeron al II-lea Targaryen, casatorindu-se cu Mariah Martell, sora regentului de Dorne, reuseste sa alipeasca acest tinut la restul teritoriilor cucerite.
Dezastrul din Valyria si abandonarea teritoriilor destinate pieirii
Imperiul Valyriei este sortit pieirii intr-un mod infricosator: o serie intreaga de eruptii vulcanice violente, uragane si cutremure distrug cu desavarsire toate edificiile existente, trimitand pe lumea cealalta aproape intreaga populatie.
Putini sunt cei ce reusesc sa se salveze, gratie indeosebi previziunilor unui oracol care avertizeaza Targaryenii de pericolul devastant ce ameninta teritoriul, astfel incat membrii nobilei familii isi transfera la timp efectivele pe o insula situata in imediata vecinatate a coastei orientale din Westeros, stabilindu-si sediul de guvernare la Dragonstone.
Astfel, Casa Targaryen devine ultima stirpe nobila supravietuitoare a civilizatiei valyriene si in mod automat, si ultima detinatore a trei magnifici dragoni, purtand numele a trei zeitati antice valyriene: Vhagar, Meraxes si Balerion.
Vhagar – era un exemplar feminin, dresata pentru a servi reginei Visenya Targaryen, iar ulterior, printului Baelon Targaryen, incantatoarei Lady Laena Velaryon si printului Aemond Targaryen.
Din istorisirile relatate de personajul Tyrion Lannister, Vhagar era suficient de mare pentru a da pe gat instantaneu un cal intreg, iar respiratia ei era atat de fierbinte incat putea topi armurile cavalerilor, prajindu-le efectiv trupurile in interiorul acestora.
Dintr-o alta relatare rezulta ca Vhagar lua parte la o suta de batalii si crescu aproape la fel de mare ca infricosatorul sau frate, Balerion, fiind cea mai varstnica, dar si cea mai feroce dintre toti semenii sai.
Meraxes – era la randul sau un exemplar feminin, la fel ca Vhagar, revendicata fiind de catre regina Rhaenys Targaryen – cea care era in realitate cea mai fascinata de lumea dragonilor si cea mai abila in zborul pe coama acestor creaturi fantastice.
Meraxes avea o infatisare cu adevarat spectaculoasa, ochii sai fiind de un auriu stralucitor, iar solzii de un gri-argintiu nemaivazut.
Potrivit legendei, acest dragon fu incalecat in exclusivitate de catre regina Rhaenis, inainte ca ambele sa fie doborate in batalia de la Dorne.
Uterior mortii lor, Aegon si sora sa Visenya transformara in scrum toate bastioanele dorniene cu exceptia unei singure fortarete: Sunspear – inconjurata pe trei laturi de apele marii, iar pe cea de-a patra latura fiind strajuita de bizarul sau oras al umbrelor.
Balerion – supranumit si „Teroarea Neagra”, era cel mai masiv dintre dragonii celor trei frati Targaryen, dresat pentru a servi insusi regelui Aegon I Cuceritorul.
Ulterior acest dragon mai servi si regelui Maegon I Targaryen, printesei Aerea Targaryen si printului Viserys Targaryen.
Este unicul dragon care muri efectiv de batranete in anul 94, in timpul domniei regelui Jaehaeris I Targaryen, la vastra de aproximativ doua sute de ani.
Balerion scuipa flacari negre precum trupul sau de smoala, cu limbi rosiatice ca niste fulgere de foc, topind in calea sa otel si piatra, deopotriva si fiind in masura de asemenea, sa transforme nisipul in roca sticloasa.
Deschiderea aripilor sale era atat de larga incat acoperea cu umbra sa cetati intregi pe cand se afla in zbor, iar coltii sai erau atat de scutiti si de puternici incat se asemanau unor spade infricosatoare.
Balerion putea sa inghita pe data mamuti intregi odata ajuns la maturitate, crescand atat de mult incat isi lua cu greu zborul de la pamant si devenind pe masura trecerii timpului, din ce in ce mai incapatanat.
Caracteristici comune ale membrilor casei Targaryen
Cel mai spectaculos numitor comun al liderilor Casei Targaryen este constituit de legatura speciala pe care o au cu dragonii lor, dar trasaturile fantastice care-i caracterizeaza nu se limiteaza la acest aspect.
Unici in randurile familiilor nobile din Westeros, Targaryenii regurg la stravechea lor practica a cuplurilor incestuoase, potrivit careia fratele si sora se casatoresc intre ei, pentru ca exclusiv prin venele lor sa curga „sange de dragon” – expresie ce defineste legatura stransa pe care o aveau cu aceste fiinte extraordinare.
Este vorba despre o particularitate care le confera trasaturi specifice: par stralucitor blond-argintiu, ochii violet, frumusete cavasi ireala si o capacitate aparte de a suporta temperaturi extrem de ridicate, unii fiind capabili sa-si pastreze integritatea chiar si in miezul unui rug mistuitor.
Mai mult decat atat: Targaryenii demonstreaza o imunitate extrema la boli obisnuite, dar din pricina casatoriilor incestuoase repetate, anumiti membrii ai familiei sunt afectati de afectiuni mentale, un exemplu elocvent in acest sens fiind reprezentat de afirmatia regelui Jaehaerys al II-lea, care sustinea ca la nasterea oricarui copil Targaryen, zeii aruncau o moneda hotarand soarta acestuia: ori glorios ori nebun.
Obiceriuri si ritualuri ce disting casa Targaryen
In ciuda multiplelor avantaje de care beneficiaza din punct de vedere fizic, Targaryenii mor la randul lor, dar in maniera violenta: ori sunt ucisi in lupta, ori se ucid intre ei, in functie de imprejurari, iar prin traditie, trupurile lor lipsite de viata sunt arse pe rug si nu inmormantate sau aruncate in mare, asa cum obisnuiesc alte popoare ale Celor sapte Regate.
Legatura speciala pe care o au cu dragonii isi are originile in vremuri ancestrale: potrivit legendei, primii dragoni ar fi poposit in tinuturile Targaryenilor dupa o lunga calatorie din Orient, de dincolo de Taramul Umbrelor, din insulele Marii de Jad.
Targaryenii intuira rapid importanta dobandirii unei resurse de o inestimabila valoare si construira un veritabil lacas acoperit cu o cupola imensa pentru a dresa dragoni: Dragonpit.
Aici, fiecare exemplar primea un nume si era incredintat unui anumit Targaryen, fata de care manifesta un atasament aparte, pentru a fi utilizat pe timp de razboi sau pur si simplu pentru a calatori spre destinatii indepartate.
Motivele pentru care dragonii disparura dupa secole si secole de existenta in proprietatea Targaryenilor sunt invaluite in mister: anumite legende sustin ipoteza potrivit careia regele Aegon al III-lea i-ar fi otravit cu buna stiinta, dar Arhimaestrul Marwyn sustinea ulterior ca adevaratii responsabili pentru aceasta crima ar fi fost Liderii Ordinului Maestrilor din Cetate.
Ale personaje au afirmat insa pe parcurs faptul ca indelungatul proces de dresare a dragonilor in spatii restranse era o practica limitativa si daunatoare pentru abilitatile lor speciale, ceea ce cu timpul a condus la un proces degenerativ incheiat cu disparitia completa a acestor magnifice exemplare.
Construirea Fortaretei Rosii si a Tronului de Fier
In punctul in care Aegon I Cuceritorul poposi pentru intaia oara in Westeros, fura ridicate temeliile capitalei intregului regat unificat: King’s Landing.
Pe cea mai inalta colina care domina imprejurimile, fu ctitorita Fortareata Rosie, al coarui proces de construire continua in timpul suveranitatii fiilor sai, Aenys si Maegor zis „Cel Crud” sau „Nemilos”.
Acesta din urma decise ca odata cu incheierea lucrarilor de constrire a fortaretei sa fie ucisi toti cei ce au lucrat la aceasta impresionanta ctitorie, astfel incat coridoarele secrete ale ansamblului sa fie cunoscute in exclusivitate de catre membrii casei Targaryen.
Potrivit legendelor, impresionantul Tron de Spade fu forjat prin utilizarea flacarilor emanate de respiratia dragonului Balerion, supranumit „Teroarea Neagra” – proces prin care fura ingemanate o mie de spade ce ar fi apartinut inamicilor infranti in batalii, fiind necesare nu mai putin de 59 de zile de lovituri de ciocan continue din partea celor mai iscusiti mesteri faurari ai vremii.
Astfel, Tronul de Spade deveni cel mai prestigios soclu al suveranilor Celor Sapte Regate de dupa Aegon I Cuceritorul si pivot central al intrigilor de la curtea din King’s Landing.
Casa Targaryen este fara indoiala cea mai fascinanta si mai incredibila dintre toate familiile nobile reprezentate in naratiunea fantastica a lui George R.R. Martin, nu numai datorita legaturii sale cu dragonii – magnificele creaturi ce detin un loc privilegiat in categoria legendelor in general – ci si din pricina infatisarii lor de o frumusete rapitoare, dublata de un caracter darz, neinfricat si vesnic insetat de glorie, nascuti fiind parca pentru a deveni cuceritori la propriu si la figurat.
Bibliografie:
- Lushkov, Ayelet Haimson – „You Win or You Die: The Ancient World of Game of Thrones”, 2017;
- Jamison, Carol Parrish – „Chivalry in Westwros: The Knightly Code of A Song of Ice anf Fire”, 2018;
- Rohr, Zita Eva & Benz, Lisa – „Queenship and the Women of Westeros: Female Agency and Advice in Game of Thrones”, 2019;
- Martin, George R.R. – „Fire and Blood: 300 Years Before a Game of Thrones (a Targaryen History)”, 2020;
- Wilson, Jeffrey R. – „Shakespeare and Game of Thrones”, 2020.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.