De-a lungul istoriei poporului roman am intalnit in legende mai multe personaje fantastice.
In general, cele rele, cele cu adevarat malefice sunt personaje populare feminine. Acestea sunt vrajitoarele, Ielele, Muma-Padurii, zmeoaica si atele. Stima Apelor, Baba Harca sau Baba Cloanta, samca sunt si ele parte a bogatului patrimoniu de basme si legende romanesti.
Nasterea, ursita si ursitoarele in folclorul romanesc
Raul urmareste chiar si dincolo de moarte in basmul popular.
Criteriul temporal asupra maleficului a permis urmarirea actiunii raului de-a lungul vârstelor omului, dar si dupa moartea sa în câteva scene caracteristice din basmele populare.
Astfel, pentru raul prenatal au fost identificate situatiile când femeia nu poate naste pâna ce nu-si va regasi sotul plecat definitiv în lume, dar si situatia inversa când exista vointa de a veni pe lume a fatului, dar mama vitrega se opune în fel si chip. Au fost stabilite de aici doua tipuri de rau, unul remediabil, altul letal.
Odata cu nasterea, raul se poate manifesta fie printr-o ursire dezavantajoasa, fie printr-o fiinta preventiva care încearca sa-i ia pruncului puterile (vinele de la mâini si de la picioare). Copilaria poate genera uneori o multime de rele datorate neascultarii parintilor, exploatarii naivitatii de catre fiintele rauvoitoare. În tinerete se regasesc numeroase forme de rau: întâlnirea tinerilor cu Ielele, a fetelor nubile cu Zburatorul sau cu zmei ce le rapesc definitiv, mama vitrega cauta s-o mutileze pe tânara ei fiica vitrega, mult mai frumoasa. Vârsta senectutii poate contura si personaje naravite în rau, de tipul Mumei-Padurii, al babei ori, în anumite situatii, cu Zmeul ori Zmeoaica batrâna care comploteaza, ataca, cauta sa ucida, comit tot felul de acte nedrepte.
Exista un rau de diferite nuante si odata cu venirea pragului mortii. Uneori moartea poate fi pacalita, prin anumite ierburi ori prin formulele stereotipe în care se mentioneaza un banchet înca neterminat si, poate de aceea, basmul va captiva totdeauna fiindca ne propune o anume utopie, respectiv imaginarea unei lumi care poate ajunge, la un moment dat, lipsita de rau. Odata cu moartea este posibil ca femeile decedate sa se transforme în moroaice, strigoaice, iar daca s-au petrecut de tinere pot ajunge Iele. În cealalta lume, zmeoaice, dracoaice, între care se distinge Talpa Iadului, zgripsoroaice îsi etaleaza cu placere rautatea fie în lumea neagra, fie, când au ocazia, în lumea oamenilor.
Criteriul spatial – a constatat prezenta unor obiecte nefaste de tipul ierburilor magice sau al mâncarurilor otravite sau spurcate cu carne de om.
Între spatiile rele au fost numite padurea, livada – atunci când este masca uneia dintre zmeoaice, chiar tarina cu conditia sa fi fost desemnata drept proprietatea unei fiinte rele. Actiunile malefice pot atrage asupra eroului blestemul, vraja care necesita mijloace preventive, ologirea eroului de catre zmeoaica, uciderea de catre frati, bunaoara, sau aruncarea sotiei frumoase în fântâna de catre sora ei vitrega, furtul astrilor ori al fetelor frumoase de împarat de catre zmei.
În fata acestui taifun de rautate, eroul sau eroina sunt nevoiti sa apeleze mai totdeauna la mijloace magice cu caracter protector sau percutant. Diferite animale vorbitoare (calul fermecat, boul protector, fratele-cerb) sunt folosite drept consilieri, sunt amintite arme magice, mijloace de locomotie foarte rapide (si care duc la gândul ori ca vântul), obiecte de îmbracaminte insolite magice, arme si armuri sau de deghizare.
Componente esentiale ale raului: împotrivirea, diabolicul si nonsensul
Problema raului în raport cu binele
Am constat ca ambii termeni ai opozitiei nu au o manifestare continua, nu sunt omniprezenti, sunt locuri unde pur si simplu nu se manifesta sau au prea putina putere. Exista si spatii în care raul si binele dovedesc forte relativ egale, de aceea binele trebuie sa dovedeasca un plus de istetime pentru a învinge (cum vedem din confruntarile eroului cu zmeii, cu Muma-Padurii, cu dracii neghiobi la minte).
Mai mult, raul actioneaza începând chiar cu propria noastra personalitate, poate destrama personalitatea umana pâna la aplatizarea într-o singura trasatura negativa generala. De altfel, o personalitate negativa nu suporta corectia comunitara, vrea sa fie deasupra oricarei interventii si observatii constrângatoare. Vede în orice manifestare potrivnica o declaratie de razboi. Am observat însa ca exista si în cadrul raului momente de intermitenta, de ”îmbunare”, când fiintele malefice pot accepta sa devina adjuvanti pentru probele dificile ale protagonistului.
Viziuni asupra raului
Observam ca pentru Mama vitrega prima lege identificata a fost incompatibilitatea sa cu copiii vitregi. Ei sunt dusmanii sai de moarte, de aceea nu-i vede ca pe niste fiinte inofensive, ci îi considera complotisti, rezervor de rele (observam ca raul are adesea tentatia de a atribui binelui actiunile sale descalificante), personaje care întind curse si asteapta o lovitura decisiva.
Joaca este vazuta ca un gest agresiv, dezvoltarea armonioasa, în ciuda unui rele îngrijiri, un act de sfidare, eventuala frumusete a rivalei, ajunge o declaratie de razboi. Este aici viziunea receptarii lucrurilor altfel de cum apar în realitate, o receptare pe dos în care se selecteaza doar convenabilul. Aceste personaje malefice vor incerca sa reinventeze valorile în care comunitatea crede doar pentru ca realitatea sa se potriveasca viziunii sale deformante.
Constatam astfel ca exista un rau care actioneaza îndelung, cu caracter progresiv, un rau cronic, dar cu pulsatii tot mai teribile (probele cu grade tot mai mari de dificultate ale copilului oropsit), dar si un rau rapid, acut care actioneaza decisiv si care duce victima pâna în pragul mortii (actele de substitutie de la curtile împaratesti).
Raul cel mai mare la nivel psihic pentru copilul–victima este generat de lupta continua dintre imaginea mamei bune absente si mama-uzurpatoare prezente care ofera doar semne toxice si care induc nefericirea. Uneori recunoadtem în basme externalizat conflictul dintre sot si sotie asupra copilului vitreg.
Între credintele privind Ielele, doua merita consemnate în chip special în ceea ce priveste originea lor. Astfel de fiinte provin fie din lumea celor fara suflare, anume dintre fetele necasatorite, nelumite si care iau chipul Vântoaselor pentru a-si exprima ratarile existentiale. Fie provin din lumea celor vii, anume vecine care noaptea se transforma în Iele si se pot astfel dezlantui fara oprelisti. Putem vorbi de Iele ale mortii si Iele ale vietii, de fiinte extramundane, dar si de fiinte comunitare, desi ambele se manifesta, mai ales, în spatiul extracomunitar.
Cele doua viziuni necesita unghiuri de întelegere diferita. Pe de-o parte, Ielele ca fiinte moarte, nelumite, exprima prin jocul lor acel rest de vitalitate necheltuita. În acea hora este închipuita maternitatea ratata, lumina soarelui ratacita pentru totdeauna, este cumva o aspiratie spre lumea alba pe care n-o pot accesa decât sub forma unei închipuite guri de intrare. În schimb, Ielele provenite din fiintele vii sunt mult mai înspaimântatoare fiindca sunt recrutate din rândul persoanelor cunoscute, cu figuri familiare.
Persoane blânde în regim diurn, devin noaptea fiinte de spaima si, în fapt, oscileaza între vestale si bacante, între ordine si dezlantuire. Hora lor închipuie cumva o gura de acces spre infern si le putem vedea ca fiinte care cauta sa-si sugrume excesul de vitalitate si sa acceseze rolurile malefice ale nocturnului, ca strige, vrajitoare, femei demon. Oricum, Ielele aduc ca informatii suplimentare asupra viziunii raului starea de nemultumire generata fie de o carenta, fie de un prisos de vitalitate.
Muma-Padurii, remarca Tudor Pamfile are posibilitatea de a se insera în visele femeii adulte si sa-i induca cele mai negre cosmaruri, smintind-o si perpelindu-i sufletul. Cum pare sa nu existe protectie în fata unui asemenea pericol interior, Muma-Padurii poate fi vazuta ca numele unui complex interior negativ din zona spaimei. O astfel de imaginare a Mumei-Padurii explica astfel si comportamentul nepotrivit ulterior al femeii victima care devine necredincioasa, adultera, tradatoare. Trebuie sa adaugam ca aceasta imagine a femeii cu interior de Muma-Padurii am întâlnit-o în basme la mama vitrega, indiferent de cât de frumoasa ori disimulanta era în realitate.
Uneori Muma-Padurii are aspectul unei Moire, o fiinta care si-a facut un rost de existenta din propria damnare, dar care, zgândarita, poate dovedi puteri mari vrajitoresti.. Este, într-un fel, un model de lupta cu demonii interiori, anume în fata tentatiilor titanice a cautat sa-si instituie un circuit vital modest, cu necesitate izolat, tocmai pentru a pastra macar urme din valorile umanitare.
Zmeoaica propune tipul femeii perseverente care nu abandoneaza pâna ce nu-si atinge scopul. Odata identificata tinta, va face orice sa-si nimiceasca adversarul, de la ordine de lupta la urmariri senzationale, incendiare. Oscileaza între Medeea si Gorgona, este mama furioasa fie ca si-a pierdut familia, fie ca a fost înselata de propria fiica. Este învinsa fiindca nu stie în timp util sa alterneze registrul pasiv cu cel activ de lupta, dar si datorita faptului ca eroul este mai totdeauna ajutat de obiectele dimensionale. Nu este posibila o lupta dreapta a eroului cu Zmeoaica, avem de-a face doar cu o urmarire în care prin viclenie sau accident urmaritoarea ajunge rapusa.
Trasaturi specifice ale maleficului
Mama vitrega este lovita în special de boala invidiei si a ciudei ce o aduce pâna la un prag nervos paroxistic, într-unul dintre basme chiar înnebuneste când constata esecul complotului sau.
Ielele aduc coloratura nebuniei coregrafice în câmpul maleficului. Totul la ele seduce, înfierbânta, îndeamna la miscare, dar consecintele sunt teribile, de la orbire, nebunie pâna la moarte.
Muma-Padurii aduce cu sine toate spaimele imaginate de comunitate pentru starea de singuratate: murdarie, neglijenta, hrana ciudata sau dezgustatoare, trairea printre jiganii, în conditii uneori de mare salbaticie. Este raul din umbra codrului, cea care poate pândi oricând odata cu înserarea din întunericul amenintator vegetal.
Zmeoaica înseamna o primejdie de moarte în fata careia nu poate exista o replica directa. Niciunul dintre eroi nu-i poate supravietui fara viclesug. Este un rau infailibil într-o confruntare directa, având o putere mai mare decât a oricaruia dintre progeniturile sale si o iscusinta care întrece cu mult pe cea a oricarei fiice. Dar dezavantajul ei este ca nu-si alterneaza registrele de lupta la momentul oportun.
Formele raului
Fiecare dintre personajele studiate are anumite forme specifice de a provoca raul.
Mama vitrega este, în aceasta privinta, un personaj ciudos, are capacitatea de a-si transmite rautatea fiicei sale, face tot felul de declaratii otravite sau disimulate, evolueaza între intriga si despotism. De obicei, are succes initial reusind sa izgoneasca ori sa copleseasca pe copilul dusmanit cu tot felul de treburi. Cauta forme de rau tot mai mari care merg pâna la izgonire si asasinat. Uneori este pedepsita cumplit, atunci când joaca un rol principal în economia basmului, alteori primeste pedeapsa prin intermediari (fie prin fiica vitrega îndragostita nepotrivit de un zmeu rauvoitor cu fratele ei, fie printr-o slujnica actionând în aceeasi maniera ca a ei).
Ielele provoaca tot felul de rele oamenilor, îi schilodesc, îi ucid, le aduc mutenia ori nebunia în chip direct sau mediat (de pilda, atunci când cineva se aseaza ori atinge un loc unde au jucat astfel de fiinte). Semnele cuiva atins de Iele sunt râsul isterizant, miscarile convulsive inexplicabile, starea de transa, implicarea totala în fantezia interioara.
Muma-Padurii rapeste copii, fura zilele bune din destinul omului, pedepseste pruncucigasele pe celalalt tarâm, amageste tinere cu promisiuni de initiere în arta torsului. Are o experienta infailibila în arta deghizarii si se arata cu adevaratul chip numai acolo unde e sigura ca deja victima nu mai are scapare, în locuinta ei, atunci când vine cu o victima aburcata pe umar sau când clatina fioros geamurile casei în cautarea unui loc de intrare.
Zmeoaica este o fiinta de final de motiv, cu calitati ignifuge, oarecum este asemanatoare unui incendiu care avanseaza cu o viteza ametitoare spre eroi si, în aceasta privinta, un povestitor abil va face auditoriul sa albeasca de groaza odata cu apropierea ei de cei urmariti. Este întruchiparea raului care este cât pe-aici sa reuseasca, este un rau care rateaza de putin si care, în anumite basme, odata înfrânt aduce eroului admiratia generala
Cum invingem fiintele malefice din basm? Leacuri si sfaturi
Aspecte curative ori preventive
Fapt cunoscut, nu se pot contracara toate formele de actiune ale raului, ci poate fi cel mult, o vreme, estompat sau izolat dincolo de planul narativ. Odata cu nunta finala, vocea raului a fost data pe off, emite în continuare, dar pe alte frecvente decât cele propuse de naratunea tocmai încheiata.
În ceea ce priveste atitudinea fata de rau, duta cum stim, exista solutii preventive si solutii curative. Primele necesita respectarea cu strictete a anumitor ritualuri, necalcarea interdictiilor de spatiu si de timp, anumite strategii de apropiere de fiintele demonice. Pentru Iele, de pilda, este necesara o ascundere dibace încât acestea sa nu-l poata dibui pe flacaul îndraznet care vrea sa capete harul muzical sau pentru Muma-Padurii este recomandata tratarea ei cu mult respect astfel încât sa fie îmbunata pâna la a fi convinsa sa adopte masca unei alte bunici materne.
Uneori, chiar Moartea poate fi biruita, macar iluzoriu, printr-o activitate stereotipa pozitiva cum sugereaza formulele de final ale basmului.
Solutiile curative, în mod necesar mai multe, sunt datorate neputintei oamenilor de a se feri de toate modalitatile de manifestare ale raului. Uneori ajuta descântecele ori anumite plante de leac: usturoiul, florile de Sânziene. Alteori sunt necesare anume expeditii curative – de pilda, în scopul recuperarii astrilor necesari vietii furati de catre zmei. Rautatea mamei vitrege este eliminata la sfârsit prin diferite metode: executie publica, taierea capului, sfâsierea de catre armasari ce trag în patru parti diferite, arderea pe rug.
Raul este omniprezent în anumite momente ale basmului, dar lasa portite de scapare neasteptate eroului care va profita de ele. Pentru cel apucat de Iele se folosesc fie plante tamaduitoare, fie în zona munteneasca se apeleaza la jocul Calusarilor, doctori populari de odinioara ce amintesc de ritualurile de miscare ale vracilor tribali. Singura protectie eficace pentru cineva urmarit de Muma-Padurii este baricadarea în casa si ungerea tuturor vaselor cu usturoi pentru a nu si le face aliate si a o ajuta sa gaseasca o intrare.
Nu este însa mentionata nicio forma curativa pentru femeile care sufera de complexul Mumei-Padurii în afara unor binemeritate pedepse pentru rautatile lor. Zmeoaica necesita atât atitudini preventive (spionarea planurilor ei) cât si protective: folosirea unor mijloace indirecte de raspuns la provocarile ei directe de lupta. Pentru Zmeoaica, în aceasta privinta toti eroii actioneaza identic, cel mai bun leac este fuga însotita, eventual, fie de obiecte magice adjuvante, fie de un plan cu adaposturi neobservate de urmaritoare. Iar leacul final este ori o ghiulea înrosita în foc, ori pacalirea ei de a muri înecata. În confruntarea cu Zmeoaica, nu pot supravietui ambii combatanti, unul trebuind cu necesitate sa dispara.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5
Pingback: Noaptea de Sanziene: mitologia zanelor, sanzienelor si explicatii | Mythologica.ro