Folclorul consta din legende, muzica, istorie orala, proverbe, bancuri, credintele populare, basmele, povestiri, povesti, si obiceiurile incluse în traditiile unei culturi, subculturi sau grup. Acesta include, de asemenea, un set de practici comune. Anticarul englez William Thoms a introdus cuvântul “folclor” in 1846. În utilizare, exista un continuum între folclor si mitologie.
Folclorul
Folclorul reprezinta creatiile artistice ale unei culturi. Stith Thompson (1885-1976) a facut o încercare majora pentru a indexa motivele atât folclorice cat si mitologice, oferind o schita de clasificare în care oamenii de stiinta pot urmari toate motivele mai mari.
Folclorul poate fi împartit în patru mari domenii de studiu:
– artefacte (exemplu: papusile voodoo)
– entitate descriptibila si transmisibila ( traditia orala )
– cultura
– comportament ( ritualuri )
Aceste zone nu sunt disparate, ci intotdeauna interdependente. Ori de cate ori un anumit element sau elemente se incadreaza in mai multe categorii trebuie gasit cel predominant.
Traditia orala
In timp ce folclorul poate contine elemente religioase sau mistice, acesta se preocupa si de tradi?iile uneori banale ale vietii de zi cu zi. Folclorul creaza o punte de legatura intre practic si ezoteric într-un singur pachet narativ. Acesta a fost de multe ori inclus sau substituit mitologiei si vice-versa. Spre exemplu, religia antica romana este numita astazi mit. Uneori folclorul este de natura religioasa la fel ca povestile galice Mabinogion sau cele gasite în poezia skaldica islandeza. Multe dintre povestirile din Legenda de Aur a lui Iacov de Voragine, de asemenea, întruchipeaza elementele folclorice într-un context crestin. Exemple de mitologie crestina sunt temele tesute în jurul legendei despre Sfantul Gheorghe sau Sfantul Christopher. În acest caz, termenul “folclor” este folosit într-un sens peiorativ.
Povestile folclorice sunt un alt termen general pentru diferite soiuri de naratiuni traditionale. Relatarea povestilor pare a fi un fenomen cultural universal, comun societatilor arhaice dar si celor complexe deopotriva. Chiar si formele pe care le iau aceste povesti sunt cu siguranta similare de la cultura la cultura, iar studiile comparative ale modalitatilor narative au avut succes în a arata aceste relatii. Iar povestea trebuie dusa mai departe si spusa intregii lumi, caci asa spune traditia.
Hansel si Gretel este un basm de origine germana, înregistrat de Fratii Grimm, în 1812. Povestea a fost adaptata pentru diverse suporturi, mai ales opera Hänsel und Gretel (1893) de Engelbert Humperdinck si un film animat. Au aparut mai tarziu filme si chiar seriale pe aceasta tema.
Pe de alta parte, termenul de “folclor” poate eticheta o naratiune figurativa care nu are continut sacru sau religios.
În viziunea psihologica a lui Jung, care este o metoda de analiza, povestile se pot referi la modele pshihologice inconstiente, instincte sau arhetipuri ale mintii. In acest caz, el pot sau nu avea componente ale fantasticului (cum ar fi magia, fiinte eterice sau personificari ale unor obiecte neînsufletite). Povestile pot sau nu pot aparea dintr-o traditie religioasa, dar cu toate acestea se vor referi mereu la probleme psihologice profunde.
Povestea familiara, ” Hansel si Gretel “, ofera un exemplu al acestei linii fine. Scopul clar si insusit al povestii poate fi în primul rând unul de predare, de invatare a lumii inconjuratoare, fizice si a aspectelor lumesti. In esenta este vorba despre cum sa te descurci in padure, dar in al doilea rand este si o poveste moralizatoare despre pericole, insa sensul sau latent poate evoca un raspuns emotional puternic din cauza temelor si motivelor larg intelese, cum ar fi “Mama Groaznica”, “Moartea” si “Ispasirea Tatalui”.
O naratiune populara poate avea atat un domeniu de aplicare morala si psihologica, precum unul cu valoare de divertisment, în functie de natura povestitorului, stilul, varsta publicului, precum ?i contextul general. In general, cei care studiaza folclorul se opun unei interpretari universale ale naratiunilor si, ori de câte ori este posibil, incearca sa analizeze versiunile orale ale povestirilor in contexte specifice. Ei incearca sa nu foloseasca versiunile tiparite ale acestor povestiri din cauza greselilor care pot aparea la cel care preia povestirea sau la cei care o editeaza si publica.
Naratiunile contemporane comune în lumea occidentala includ si o noua specie – legenda urbana. Foarte multe forme de folclor apar atat de frecvent încât cei mai multi oameni nu le privesc ca folclor, cum ar fi ghicitorile, rimele pentru copii si povestile cu fantome, povestile de adormit, zvonurile (inclusiv teorii ale conspiratiei), bârfele, stereotipurile etnice, traditiile de vacanta si ritualurile legate de ciclul vietii. Celebrele naratiuni care fac referire la rapirile legate de OZN pot fi vazute, într-un sens, ca o refigurare a povestilor din Europa pre-crestina. Adrienne Mayor crede ca studiile modern nu constientizeaza paralele clasice sau partiale. Spre exemplu, literatura greaca si romana antica contin numeroase note bogate in folclor si convingeri populare, multe dintre ele strecurandu-se in legendele moderne.
Studiul classic al lui Vladimir Propp – Morphology of the Folktale (1928) devine baza cercetarilor in acest sens. El a descoperit o structura uniforma in basmele rusesti. Scopul sau a fost de a intelege structura povestilor. Astfel a descoperit 31 de functii.
Cultura
Povestea lui Jahangir si Anarkali este parte din folclorul popular în fostele teritorii ale Imperiului Mughal.
Folcloristul William Bascom afirma ca folclorul are multe aspecte culturale, cum ar fi acela de a permite evadarea de consecintele sociale. În plus, folclorul poate servi, de asemenea, pentru a valida o cultura (nationalism romantic), precum si pentru transmiterea moralitatea si valorile unei culturi. Folklore can also be the root of many cultural types of music. Folclor poate fi si radacina multor tipuri culturale de muzica. Country, blues si bluegrass toate provin din folclorul american. Folclorul poate fi folosit pentru a afirma anumite presiuni sociale, sau a le parodia, de exemplu, în cazul unor vestite carnavaluri.
În plus, folcloristii studiaza sistemele de credinta legate de domeniul medical, supranatural, religios, politic si, de multe ori nerostit, parte esentiala a culturii expressive
Ritualuri
Multe ritualuri pot fi uneori considerate folclor, daca fac parte oficial din cadrul unui sistem cultural sau religios (de exemplu nuntile, botezurile, festivaluri recoltei) sau practicate în cadrul unei familii sau context secular. De exemplu, în anumite parti ale lumii se pune un cutit sau o pereche de foarfece sub saltea ca sa “taie durerile de la nastere” dupa nasteri. Jocurile copiilor si multe altele pot fi interpretate ca dovezi folcloristice.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.