“Etern-femininul”, ultimele cuvinte ale lui Goethe, in partea a doua a tragediei Faust, pentru a desemna atractia care indruma dorinta omului spre o transcendenta. Femininul reprezinta in acest caz dorinta sublimata.
In esenta, eternul-feminin este un arhetip psihologic sau un principiu filosofic care idealizeaza conceptul imuabil al “femeii”. Aceasta este o conceptie care are la baza credinta ca barbatii si femeile au la baza diferite “esente”, care nu pot fi modificate prin timp sau de mediu. Acest mit a fost deosebit de viu prezent in viata, literatura si cultura secolului al XIX-lea, atunci cand femeile au fost descrise ca angelice, menite sa il puna pe barbat pe calea moralitatii si a spiritualitatii. Dupa Goethe, chiar si Nietzsche preia conceptul punandu-l intr-o relatie stransa cu viata si moartea, probabil reminescenta a operelor Greciei antice, unde nasterea copiilor, dar si ingrijirea mortilor erau gestionate de femei. Puterea de a mantui si a servi drept gardian moral erau considerate unele din atributele importante ale acestui concept.
In istoria crestinismului, si in special in teologia catolica, ideologia eternului feminin a inlocuit puncte de vedere mai vechi prin care femeile erau vazute inferioare barbatilor si mult mai pacatoase. Simone de Beauvoir a considerat “eternul feminin” ca un mit patriarhal care prezinta femeile ca pe corpuri pasive erotice, care dau viata si hranesc, excluzandu-le de la a juca rolul unui subiect care actioneaza si experimenteaza.
Beatrice a lui Dante este un alt exemplu, la fel ca si Margareta a lui Faust, al acestui rol de ghid. Intr-una din paginile sale profetice, Nikolai Berdyaev prevede ca in societatea care va veni, femeia va juca un rol mare. Ea este mai legata decat barbatul de sufletul lumii, de primele forte elementare si prin intermediul ei omul obtine comuniunea cu acestea. Femeile sunt predestinate sa fie, ca in Evanghelie, purtatoare de mirodenii. Nu femeia emancipata si nici cea care a devenit asemanatoare barbatului, ci etern-femininul va avea de jucat un rol important in perioada viitoare a istoriei, conchide el. Femeia este viitorul omului (Aragon). Pierre Teilhard de Chardin vedea in aceasta expresie insusi numele iubirii, drept marea forta cosmica. Este intalnirea dintre aspiratia umana spre transcendent si un instinct natural, unde se manifesta: 1. urma cea mai experimentala a dominarii indivizilor de catre un curent vital extrem de puternic; 2. izvorul, intr-un fel al oricarui potential afectiv; 3. si, in sfarsit, o energie eminamente apta de a se cultiva, de a se imbogati cu mii de nuante din ce in ce mai spiritualizate, de a se raporta asupra unor obiecte multiple si indeosebi de a se referi la Dumnezeu, Fecioara-Mama, Maica-Domnului, este cea mai desavarsita incarnare a acestei idei. Femininul autentic si pur este, prin excelenta, o Energie luminoasa si casta, purtatoare de curaj, de ideal, de bunatate – preafericita Fecioara Maria. El o saluta drept Perla Cosmosului, o adevarata Demeter. Femininul simbolizeaza fata atractiva si cea care uneste fiintele. Eu sunt atractia prezentei universale si zambetul ei multiplu. In ea au vazut sfintii parinti „vas duhovnicesc”, „poarta cerului”, „steaua diminetii”, „chivot al legii” si „trandafir tainic” („rosa mystica”), referindu-se la Fecioara-Mama care este cea mai desavarsita incarnare a ei.
La Carl Jung, femininul personifica un aspect al inconstientului numit anima. Anima este personificarea tuturor tendintelor psihologice feminine ale sufletului barbatului, ca de pilda sentimentele si starile vagi, intuitiile profetice, sensibilitatea la irational, capacitatea de a iubi, sentimentul naturii si, in sfarsit, nu printre cele mai neimportante, relatiile cu inconstientul. Nu e o intamplare ca in vechime pentru a cerceta vointa zeilor si a comunica astfel cu ei, se recurgea la preotese (cum a fost la greci Sibila). Anima poate simboliza de asemenea un vis himeric de dragoste, de fericire, de caldura materna (cuibul), un vis care te indeamna sa intorci spatele realitatii. Vanatorul se inneaca din cauza ca s-a luat dupa o fantasma plasmuita de o dorinta ce nu putea fi satisfacuta. O alta manifestare negativa a lui anima in cadrul personalitatii masculine este tendinta de a face remarci caustice, veninoase, efeminate, care devalorizeaza totul. Acest gen de remarci se bazeaza intotdeauna pe o distorsiune meschina a realitatii si este in mod subtil destructiv. In lumea intreaga exista legende in care apare o femeie frumoasa omorandu-si cu otrava sau cu alta arma secreta iubitii, cu prilejul primei lor nopti de dragoste. Acest aspect privind anima este la fel de rece, de crud, ca anumite aspecte infricosatoare ale naturii insasi.
Etern-Femininul in poezia islamica simbolizeaza prin seductia trasaturilor sale Frumusetea divina.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
0.5
5
Pingback: Mitul femeii perfecte si crearea femeii in mitologie | Mythologica.ro
4.5