Ce stim despre dualism? Dualismul se opune materiei si, in consecinta, materialismului. Insa cultura noastra occidentala nu a inteles niciodata pe deplin aceasta abordare. Desi abordat de greci, dualismul ramane prin excelenta cu un substrat oriental. Iata mai jos anumite ganduri, conceptii si mentalitati dualiste din diverse parti ale lumii.
Ce este dualismul?
Ati fi surprinsi sa aflati dar dualismul coexista si in sistemul crestin. Exista anumite tipuri de crestini care cred in acest balans-antiteza Dumnezeu-Diavol. Mai mult decat atat, coborand in timpurile povestilor, atat bulgarii cat si romanii de la sud de dunare au urmatoarea versiune: Fartatul, fratele lui Dumnezeu, adica Diavolul sau spiritul rau modeleaza lumea dupa chipul sau. Aceste legende romanesti pline de culoare si tot felul de animale marine ne arata insa acest dualism pregnant in cultura noastra. In prezent, am uitat ce inseamna cu adevarat dualismul si am cazut prada antinomiei bine-rau. Dualismul nu inseamna neaparat conflict, ci acceptare. Nu poate exista bine fara rau si viceversa. Lumina nu-si poate arata chipul fara ajutorul intunericului.
Dualismul consimte ca cele doua opozitii sunt totusi egale ca forta, dar mai ales ca importanta. Potrivit scrierilor biblice nu poate exista dualism, caci binele invinge de fiecare data. Atunci de ce mai este nevoie de rau? Aceasta nu poate fi posibil in crestinism. Putem observa foarte bine acest lucru in religia Indiei – in brahmanism, veddism, hinduism.
Pe pamant exista cutremure, furtuni, uragane, inundatii, boli contagioase, animale cu muscatura veninoasa, animale salbatice, oameni rai, perfizi si cruzi. Or, o fiinta folositoare, spun dualistii, nu poate face rau. Deci exista doua tipuri de fiinte, care inseamna si doua principii: unul al binelui, celalalt al raului, la fel de puternice, eterne si care nu inceteaza sa se lupte intre ele.
Dumnezeu i-a dat omului liberul arbitru si o aplecare egala spre bine ca si spre rau: e dreptul lui sa aleaga. Omul lipsit de pasiuni si obligat sa faca binele, fara sa poata face rau, va fi virtuos fara sa o merite. Intr-o lume fara pericole si fara griji, omul va trai lipsit de placeri. Virtutea nu straluceste decat prin contrast cu viciul si daca e adevarat ca Dumnezeu a considerat Pamantul ca un loc al incercarilor pentru muritori, aceasta nu inseamna ca rasplateste doar o masina care functioneaza pentru ca e bine montata.
Deci, omul a fost creat din patimi si intelepciunea divina l-a inconjurat de bine si de rau. Totusi, cei ce au construit sistemele si care striga ca hotararile celui de sus sunt de nepatruns, fara sa se oboseasca sa le sondeze profunzimea, ne-au invatat ca omul, odata creat, a intruchipat perfectiunea si ca a fost impins spre rau prin pacatul unuia singur, ca Diavolul e mereu pe langa el, spre a-l tenta, iar ingerii pentru a-l sustine.
Astfel a aparut dualismul, caci totul ne dovedeste ca demonii sunt cel putin la fel de puternici ca ingerii. Saint Foix spune ca daca reflectam atent, ar trebui sa consideram dualismul mai absurd decat idolatria. Laponii afirma ca Dumnezeu, inainte de a crea pamantul, s-a consultat cu spiritul raului, pentru a hotari cum sa realizeze fiecare lucru. Dumnezeu a propus ca arborii sa fie plini cu maduva, lacurile cu lapte, iar plantele si pomii sa fie incarcati cu cele mai gustoase poame. Din nefericire, diavolului nu i-a placut un plan atat de favorabil omului. De aici, vine faptul ca Dumnezeu n-a putut face lucrurile atat de bine pe cat ar fi dorit.
Unul din Ptolemei sustinea ca Dumnezeu avea doua neveste care, din gelozie, se certau tot timpul si ca raul, atat cel moral cat si cel fizic, venea numai din dezbinare, uneia placandu-i sa strice, sa schimbe sau sa distruga ce facea cealalta.
Dualismul etic si religios
Acest tip de dualism este cel mai bine reprezentat de religia antica iraniana. Aici ii avem ca reprezentanti ai binelui si raului pe Ahura Mazda si respectiv Ahriman. Lumina si intunericul sunt in conflict. Aceasta opozitie, dar de data aceasta complementara, apare si in filosofia chineza – ying si yang. Astfel de modificari intervin si in alte religii.
In crestinism, dualismul moral apare modificat, deteriorat. Dincolo de Platon si Aristotel, trecand prin Descartes, crestinismul repudiaza dualismul. Incercarea de a reconcilia dualismul minte-trup nu reuseste pentru ca binele si raul coexista. Priviti chipul zeitei Kali si cele doua fete ale ei – cea neagra si cea alba, ganditi-va la dansul lui Shiva, deopotriva distrugator si creator.
Gnosticismul, un alt sistem de credinte, unele mergand chiar inaintea erei crestine, altele extrem de persecutate precum Maniheismul si Mandeismul, este un alt reprezentant al dualismului.
Dualismul ramane. dincolo de un sistem moral, o modalitate de intelegere a lumii inconjuratoare. El nu este un sistem fix, imobil, ci o mentalitate in continua schimbare.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
Tot Universul este construit in mod dual. Nu poate exista nimic ca si singularitate. Chiar si electronul este o particula duala. Plusul este in interior, in centrul, iar minusul pe exterior, pe invelis. Din cauza asta este detectat ca si negativ.
Orice ideologie, religie sau sistem care merge spre una din extreme se indeparteaza de fapt de jumatare din ce exista si ca strica echilibrul.