Cum ne controleaza Google viata si cine ne urmareste pe internet?

Ideea de a ne afla continuu sub lupa unor entitati necunoscute, care ne spioneaza, ne controleaza si/sau ne monitorizeaza viata, unora nu le da pace, iar pe altii ii lasa pur si simplu indiferenti.

Desigur, prima categorie e dominanta, avand in vedere ca cea de-a doua o ignora, asa cum ignora cu desavarsire actiunile mai mult sau mai putin mascate ale anumitor agenti manipulatori, ce se stradiesc din rasputeri sa dobandesca informatii sensibile ale populatiei, in scopuri personale.

 

Cum suntem controlati si monitorizati – Media, Internet, Retele offshore si proxy

„Personale” e un termen insa metaforic, intrucat in spatele acestor entitati nu se afla o singura persoana, ci mult mai multe decat ne-am putea imagina.

Desi se vechiculeaza mult in ultima perioada ideea protejarii datelor consumatorilor, formulandu-se legi corespunzatoare pe mai toate meridianele lumii, in realitate omului de rand ii este cu neputinta sa se puna la adapost de invaziunea curiosilor care vor sa-i scotoceasca viata de zi cu zi.

 

Cine stapaneste Internetul? Cine ne urmareste pe internet?

Nascut in SUA, ca rezultat al unui proiect de transformare al ARPAnet – un instrument ce apartinea Departamentului Apararii Americane – Internetul a dobandit o noua infatisare odata cu interventia britanicului Timothy John Berners-Lee (n. 1955), creatorul indiscutabil al retetei „World Wide Web”, cunoscut in lumea intreaga sub acronimul „TimBL”.

Este tocmai acest personaj celebru cel ce si-a exprimat intr-o scrisoare deschisa, ingrijorarea cu privire la pericolul reprezentat de faptul ca in acest context, se incredinteaza o putere uriasa in mainile unui numar extrem de redus de persoane, care se afla la carma unor mari corporatii.

„O concentrare care inspaimanta si care ar putea distruge temelia unei tehnologii nascute libere si democratice”, atentioneaza Unchiul Tim.

Anul 2018 constituie un soi de punct de referinta din aceasta perspectiva, marcand pe de o parte implinirea a 29 de ani de la nasterea Web-ului, iar pe de alta parte fiind primul an in care mai bine de jumatate din populatia globului dispune de posibilitatea conectarii la Internet.

„Cum facem sa conectam si cealalta jumatate? Dar suntem siguri ca restul lumii mai are chef sa se conecteze la tipul de Web de care dispunem azi?!?”, lanseaza informaticianul englez o pereche de intrebari la care nimeni nu stie sau nu vrea sa raspunda cu voce tare…

Protagonistii scenei Universului Web sunt de ani de zile aceiasi: Facebook, Google, Twitter, Instagram– stapanii unui taram in care regulile sunt suficient de alunecoase pentru a ingadui controlul informatiilor, fluxului de date si deciziilor de a publica sau nu idei, opinii, convingeri si multe alte chestiuni ce izvorasc din tastatura utilizatorilor.

In ultima perioada am fost martorii unor fenomene asupra carora merita sa reflectam cu o atentie deosebita, de la teorii conspirative devenite virale la nivelul site-urilor de socializare si pana la conturi false care creeaza tensiuni sociale, dar si actori externi care influenteaza alegerile sau hackeri care fura cu usurinta un tezaur intreg de date personale.

„Ceea ce odinioara era o platforma bogata in bloguri si site-uri, astazi a devenit proprietatea exclusiva a anumitor agenti dominanti, care inglobeaza rivalii mai mici si micile inventii fara prea mari eforturi, angajeaza cele mai stralucite talente si blocheaza complet procesul unei competitii sanatoase”, subliniaza TimBL.

Cifrele sunt relevante in acest context: 87% din cautarile pe Net la nivel global sunt realizate via Google, iar Facebook numara in prezent peste 2 miliarde de utilizatori, peisaj in care cei doi giganti reusesc sa gestioneze 60% din publicitatea online.

Desi marii jucatori de pe scena globala a Internetului cunosc foarte bine genul de problema pe care o creeaza, procesul e dificil de stavilit in contextul in care au fost creati pentru a maximiza profiturile si nu pentru a veghea la bunastarea sociala.

 

Telefonul care ne spioneaza si ne dicteaza ce sa cumparam

Fara a atribui conotatii paranoice modului in care dezvaluim cu usurinta detaliile vietii noastre de zi cu zi acestui mic despozitiv fara de care nu ne mai putem imagina existenta, telefonul mobil constituie totusi un insemnat agent de dirijare a fluxului de informatii catre terti.

Gratie smartphon-ului, tabletei sau PC-ului, ne sunt cunoscute obiceiurile, preferintele, timpul pe care il dedicam lucrului si/sau divertismentului si pana chiar si dorintele nerostite, visele pe care nazuim sa le indeplinim intr-o buna zi, la pensie, si modul in care intentionam sa ne cheltuim veniturile.

Gardieni silentiosi ai vietii noastre se numesc Apple, Google, Amazon, WhatsApp, Facebook, Twitter sau Microsoft – acele Big Data Companies, care pot decide ce si de unde anume sa cumparam, cui sa ne adresam pentru un serviciu oarecare si ce tip de informatii avem voie sa accesam pe Internet.

Interferentele in actiunile noastre devin asadar inevitabile, lucru care da nastere unui urias si indreptatit semn de intrebare: in ce masura acest lucru ne influenteaza destinele?

In opinia a doi autori francezi, specialisti in materie – Marc Dugain si Christophe Labbe, ar fi vorba in realitate despre un veritabil pact incheiat cu ani in urma intre gigantii Universului Web si Serviciile Secrete, potrivit caruia datele culese din mediul virtual prin intermediul dispozitivelor mobile si al PC-urilor, sunt supuse unui proces sofisticat de filtrare, oferind structurilor de intelligence ceea ce prezinta interes pentru ele, in numele luptei impotriva terorismului.

Asa cum preciza nu de mult si fostul agent al NSA, Edward Snowden, azi toate comunicatiile traverseaza taramul Web, asadar e suficient sa se intercepteze fibrele optice de-a lungul carora se transmit datele, pentru a obtine orice informatie, desi exista multe alte moduri pentru a ajunge la acelasi rezultat.

Multe persoane insa, nu acorda prea multa importanta faptului ca detin un mic spion in buzunar, argumentandu-si indiferenta prin doua rationamente dezarmante: „oricum, eu sunt prea neinsemnat ca sa pot face ceva” si „treaba lor daca ma spioneaza, eu am altele mai importante de facut”…

 

Retelele offshore si proxy, uneltele cibernetice ale viitorului

Moda recurgerii la sistemele ce implica infiintarea de companii offshore e in continua expansiune, in ciuda straduintelor autoritatilor de a demasca paradisurile fiscale si cohorta de nereguli pe care aceastea reusesc sa le protejeze sub umbrela proprie.

In realitate, retelele offshore se demonstreaza extrem de utile atat in ceea ce priveste procesul de optimizare fiscala, cat si in alte directii, orientate pe vectorii coruptiei, ascunderii identitatii, campului fertil pentru efectuarea operatiunilor financiare indoielnice si spalarii de bani, tranzactiilor dubioase si traficului de marfuri interzise.

Lista nu se limiteaza insa la acestea, imaginatia celor ce utilizeaza un astfel de instrument versatil fiind extrem de efervescenta: analiza precisa a fluxurilor de date corespunzatoare unei matrice offshore dezvaluie vechicularea unor sume stratosferice prin intermediul canalelor de care dispun, fara sa dezvaluie titularii operatiunilor si scopurile acestora.

La polul opus se afla insa serverele proxy, care in numele asigurarii „disciplinei la locul de munca” si optimizarii accesului la Internet in scop exclusiv lucrativ, urmaresc utilizatorii in cel mai mic detaliu al activitatii lor online, cunoscund nu numai ora, minutul si secunda in care un salariat se conecteaza, ci si site-urile pe care le acceseaza si timpul dedicat vizitarii acestora.

E firesc sa acceptam ideea ca un angajator nu e dispus sa plateasca operatorii pentru a se juca online sau a conversa pe Facebook, dar care este frontiera de bun simt cand se stabilesc restrictionari de acces si control de date sensibile in baza unor regulamente interne personalizate?

Angajatorul devine in acest caz dictator absolut, recurgand cu dezinvoltura o formula mai mult sau mai putin diplomatica, prin care isi avertizeaza candidatii asupra clauzelor contractuale prezente in propriul angajament de lucru sau, cu alte cuvinte, „daca iti convine, bine, daca nu, esti liber sa te adresezi altcuiva”…

Prelucrarea de date in aceasta situatie este la bunul plac al angajatorului, ceea ce, in companiile mari, deschide plaje largi elaborarii de statistici, favorizand manipularea utilizatorilor prin tehnici de marketing dedicat, publicitate selectiva si orientare fortata catre anumite sectoare de interes.

 

Banul care cumpara media: spatiu publicitar si reclame fortate

Daca la servici nu putem sa comentam inca clauzele contractuale pe care noi insine le semnam, dupa o zi obositoare de lucru, cand ne intoarcem acasa, propunandu-ne sa ne relaxam cu o pizza in fata televizorului, ne trezim bombardati cu alte surprize depresive: printre ingredientele feliei de pizza, ne „delectam” cu publicitatea la tampoane, medicamente contra diareei si constipatiei sau lipiciului pentru proteza dentara, modalitate in care obtinem fara a fi solicitat, celebra „pizza cu de toate”.

In mijlocul emisiunii preferate, banii gigantilor farmaceutici si ai companiilor putred de bogate, isi adjudeca spatiul publicitar cel mai favorizat, varandu-ne pe gat propriile campanii, de zeci de ori pe zi, fara a se sinchisi de scopul initial pentru care a fost creat televizorul si care, in imaginatia colectiva, constituie un instrument de relaxare, de descarcare a stresului si acumularii nervoase de peste zi.

Intrebarea fireasca ce decurge din acest fenomen este: in ce masura reusesc banii sa cumpere media? Ei, bine, raspunsul depinde de imaginatia fiecaruia dintre noi…

In afara spatiului publicitar, ce se mai poate obtine gratie unui portofel bine garnisit? Jurnalisti, materiale realizate pe comanda, campanii electorale, stiri cu continut manipulant si multe alte lucruri menite sa intre in casele noastre fara invitatie speciala.

Aceeasi amprenta o poarta si presa pe suport de hartie, revistele si cotidianele, dar si panourile publicitare gigantice ce impestriteaza peisajul marilor orase ale lumii, atragand privirile milioanelor de trecatori ocazionali.

Acesta este contextul in care existenta noastra este supusa unor continue manipulari de care nici macar nu ne mai sinchisim prea mult – opera pe scara larga a unor forte ce se propun drept bine intentionate atunci cand actioneaza in directia modificarii propriilor noastre obiceiuri de zi cu zi, preferintele si mecanismele mentale specifice fiecaruia dintre noi, recurgand la metode imprumutate din domeniul psihologic si al eficientei inductiv-comunicative.

E semnificativ faptul ca acestea sunt fortele ce se straduiesc sa ne influenteze fara sa bagam de seama, astfel incat sforile trase de ele sa ne dicteze miscarile, asemenea unor papusari abili, carora ne este cu neputinta sa ne mai opunem intr-o maniera ferma.

Iata de ce, Alan Miller formula cu ceva timp in urma o idee interesanta, care sintetizeaza toate aceste chestiuni intr-o formula cat se poate de elocventa: „Ai dreptul la propria ta opinie, poti crede sau nu intr-o anumita versine a faptelor, dar nu poti avea nicidecum faptele tale…”.

 

 

 

Bibliografie:

1. Dugain, Marc & Labbe, Christophe – „L’Homme Nu – La dictature invisible du numerique: analyse d’un nouvel imperialisme”, Robert Laffont-Plon Editeur, 2016;
2. Marchetti, Raffaele & Mulas, Roberta – „Cyber security: hacker, terroristi, spie e le nuove minacce del web”, LUISS University Press, 2017;
3. D’Agostini, Franca & Packard, Vance – „Manipolazione Mediatica nell’Era del Web”, 2018.