Originile tatuajelor se pierd in negura timpurilor, oamenii manifestand inca din zorii civilizatiei un interes aparte pentru anumite simboluri sau imagini aplicate pe corp sau pe fata, cu scopul de a alunga spiritele rele sau de a-si inspaimanta dusmanii.
Istoria tatuajelor si originea tatuajelor in lume
Termenul de „tatuaj” provine din cultura polineziana – „tattaw” detinand semnificatia de „inscriptionare” sau „ornamentare”, preluat fiind de James Cook in pelerinajul sau pe meleaguri exotice si purtat acasa cu entuziasm – Cook fiind de altfel un personaj care a contribuit serios la raspandirea modei tatuajelor in ambientul occidental.
In 1771, intorcandu-se dintr-o calatorie efectuata in Marile Sudului, exploratorul, purtand cu sine un bastinas care avea intregul corp acoperit cu semne si simboluri bizare, introducea in dictionarele epocii cuvantul „tattoo”, ca termen descriptiv pentru acest gen de „semne particulare”.
Polinezienii utilizau mai degraba o serie de onomatopee de tip „ta-ta-ta” pentru a descrie procesul de aplicare a tatuajelor de catre indigeni cu ajutorul unor baghete ascutite, lovite cu maiestrie de un vraci cu experienta, care reusea sa realizeze veritabile opere de arta pe trupurile lor, in functie de mesajul concentrat in imaginea tatuata.
Primul om tatuat de pe planeta, despre aspectul caruia se detin informatii dobandite prin metode stiintifice ar fi insa „Otzi” – omul ghetarilor, a carui mumie a fost descoperita in septembrie 1991 in Muntii Alpi, in imediata vecinatate a frontierei dintre Italia si Austria.
Potrivit opiniei specialistilor care au examinat mumia, Otzi era tatuat in scop terapeutic si nu decorativ, semnele regasite pe trupul sau fiind datorate unor practici de natura medicala, de pe urma carora s-ar fi ales cu nu mai putin de 61 de semne la nivelul corpului – puncte, linii sau cruciulite, nu tocmai simplu de identificat cu ochiul liber.
Majoritatea semnelor se regasesc in imediata vecinatate a articulatiilor – particularitate care a intarit ipoteza ce sustine ca tatuajele ar fi de natura terapeutica de tip „acupunctura”, desi noi studii au adus la lumina si un desen la nivelul toracelui, intr-o zona perfect sanatoasa – fapt ce a reaprins polemicile cu privire la valenta efectiva a tatuajelor in epoca preistorica.
Tatuajele pe diferite meridiane ale lumii
Varietatea si spectaculozitatea tatuajelor sunt cu adevarat uimitoare: arta de decorare a corpului e extrem de veche si adopta in fiecare punct al planetei caractere diferite – din China in Polinezia, de la tatuajele marinaresti la cele ale bandelor americane de raufacatori sau ale faimosilor membrii ai mafiei rusesti.
In topul celor mai renumite scoli de tatuaj ale lumii, se pot remarca cel putin zece – fiecare din acestea identificandu-se prin gama proprie de simboluri si stiluri specifice.
Tatuajele si marinarii alcatuiesc un binom indisolubil – concluzie intarita pana si de celebrul desen animat al carui protagonist este Popeye Marinarul, cu ancorele sale bine reprezentate pe antebrate. In realitate, marinarii detin propriul lor stil de tatuare, adesea influentat de superstitii asociate calatoriilor pe mare, optand frecvent pentru simboluri „purtatoare de noroc”.
Tatuajele polineziene
Tatuajele polineziene isi au originea in arhipelagul celor circa 1000 de insule din Pacific, populate de acest popor cu o cultura bogata si plina de culoare: in trecut aproape intreaga comunitate purta tatuaje cu o semnificatie precisa – aceea de indicare a statutului persoanei respective in sociatate si/sau de a-i confirma abilitatile razboinice.
Combinatia diferitelor desene istorisea povestea individuala a fiecaruia, articuland un limbaj pe cat de bizar, pe atat de incarcat de simboluri: dintii de rechin, de pilda, reprezentau protectie, forta si spirit de initiativa, in timp ce oceanul, simbolizat printr-o serie de unde, semnifica viata, schimbarea si renasterea.
Tatuajele maori
Tatuajele maori, regasite la nivelul populatiilor indigene din Noua Zeelanda, se disting printr-o tehnica aparte, cunoscuta sub denumirea de „Ta moko” – puternic inradacinata in traditiile si mitologia locale, fiind asociata carcateristicilor geologice ale propriei regiuni. Asemenea cutremurelor si vulcanilor care „marcheaza” aceste taramuri, Ta moko lasa urme permanente pe corpul celui tatuat.
Spre deosebire de alti polinezieni, populatia maori utiliza instrumente ce perforau ceva mai delicat pielea, pentru a aplica ulterior cerneala: toate simbolurile utilizate detineau o semnificatie anume – cele aplicate pe fata, de pilda, in jurul ochilor si al nasului, indicau tribul de provenienta.
Tatuajele chinezesti
Tatuajele chinezesti sunt insa fara indoiala cele mai spectaculoase, intrucat, tratandu-se de o arie extrem de vasta la nivelul careia se regasesc din cele mai vechi timpuri, imbraca forme din cele mai variate, in functie de regiunea de provenienta. In multe zone erau legate de activitatile ilicite ale raufacatorilor, dar in altele, cum ar fi spre exemplu in partea meridionala a Chinei, se manifesta toleranta si inventivitate in raport cu acest gen de „amprentare” corporala, tatuarea fiind considerata chiar o veritabila forma de arta.
O serie de grupari etnice locale, de-a lungul secolelor, au imbratisat cu entuziasm aceasta practica, pana la a o transforma intr-o adevarata traditie. In Dulong, de pilda, se identifica o istorie a tatuajelor cu o vechime de aproximativ 350 de ani: localnicii istorisesc faptul ca in trecut, cand erau atacati de dusmani, femeile se tatuau cu simboluri inspaimantatoare pe fata, pentru a se urati si a scapa astfel de sclavie.
In provincia Dai, in schimb, oamenii isi tatuau din vechime mainile, bratele si spatele cu desene care, potrivit convingerilor locale, ar detine puteri curative si protective deopotriva.
Tatuajele japoneze
Tatuajele japoneze au fost indelung studiate de arheologi si experti in materie, intrucat par sa isi afle originile intr-o epoca atat de indepartata, incat e cu neputinta de formulat o ipoteza cu privire la nasterea lor: Paleolitic.
Oamenii de stiinta sustin ca in perioada Edo (1600-1868 i.e.n.), se dezvolta un stil japonez de tatuare, cu extinse suprafete corporale de reprezentare a unor elaborate concepte filozofice sau a unor referinte mitologice locale – stil care fu ulterior interzis (in 1868), intrucat ar fi detinut conotatii „necuviincioase”.
In 1948 a fost din nou autorizat, mentinandu-si totusi stigmatul ireverentios de odinioara, astfel incat pana si in ziua de azi sunt asociate mafiei japoneze (Yakuza), dintotdeauna aflata in cautarea unui limbaj simbolic silentios de reprezentare a puterii.
In 2012, primarul orasului Osaka a lansat o campanie menita sa impiedice functionarii statului sa poarte tatuaje vizibile, iar multe din piscinele si stabilimentele balneare locale, interzic cu desavarsire accesul persoanelor tatuate (sau le solicita insistent sa le acopere daca sunt de dimensiuni mici).
Tatuajele europene
Tatuajele europene isi au si ele povestea lor bizara: in Evul Mediu au cunoscut o perioada de „clandestinitate”, odata cu ascensiunea Bisericii, intrucat erau legate indeosebi de precedentele credinte pagane. Multe triburi nord-europene, precum cele ale celtilor sau ale vikingilor se tatuau cu simboluri inspirate din natura.
Istoricii sunt incredintati ca irlandezii ar putea fi socotiti principalii mostenitori ai acestei antice traditii, din pricina anumitor afinitati geografice: simbolismul specific irlandezo-galic e extrem de bogat – somonul, de pilda e considerat un simbol al intelepciunii, introspectiei si profundei cunostinte, in timp ce pasarea constituie o reprezentare a libertatii, iar fluturele ar fi o metaforica imagine a transformarii si renasterii.
Tatuajele criminalilor rusi
Tatuajele criminalilor rusi erau deosebit de apreciate in randurile celor ce isi duceau viata sub semnul activitatilor ilegale, pana cand nu fura interzise prin lege, in 1863, intrucat indicau atat fapta reprobabila pe care au savarsit-o cat si pedeapsa ce le-a fost aplicata. In anii ’30 au inceput sa se raspandeasca din nou, pana dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial cand, odata cu lansarea sistemului carcerier de tip Gulag, numarul prizonierilor politici si ai delcventilor marunti a cunoscut o curba ascendenta de tip hiperbolic, atragand dupa sine o enorma varietate a desenelor tatuate.
Criminologul Arkadi Bronnikov a analizat timp de 20 de ani, in perioada 1960-1980, simbolurile regasite pe corpurile detinutilor aflati in penitenciarele din intreaga Uniune Sovietica, remarcand, printre altele, ca simbolul stelelor, de pilda, indica un rang inalt in randurile puscariasilor.
In alta ordine de idei, simbolul dolarului aplicat pe un papion ar fi constituit sinonimul pentru spargatorul de seifuri sau pentru cel ce ispaseste o pedeapsa pentru furt, in timp ce un far sau pasari la orizont ar exprima dorinta de libertate. Trandafirul aplicat pe piept indica in schimb faptul ca cel ce purta un astfel de tatuaj a petrecut cel putin 18 ani in inchisoare.
Tatuajele thai
Tatuajele thai sau tatuajele traditionale thailandeze sunt socotite unele din cele mai vechi de pe glob, originile lor fiind plasate in perioada Imperului Khmer (secolul al IX-lea i.e.n.). Cunoscuta sub denumirea de Sak Yant, traditia e reprezentata de un amestec al simbolisticilor budhiste, hinduiste si de descantece stravechi, trasformate de-a lungul secolelor intr-un ritual al calugarilor din templele locale.
Pentru a realiza astfel de tatuaje se utilizeaza o creanga de bambus lunga de trei metri, prevazuta cu un ac la extremitate: pe intreaga durata a procedurii, calugarii rostesc formule menite sa confere tatuajelor puteri iesite din comun. Desenele traditionale infatiseaza vietuitoare precum tigri, dragoni, serpi sau leoparzi, fara a se limita insa la acestea.
Convingerea thailandezilor este ca sufletul omului se afla in cap, astfel incat, cu cat tatuajul se afla mai apropiat de cap, cu atat devine mai puternic, motiv pentru care, nu putini sunt cei ce-si tatueaza chiar pielea capului.
Anumite tatuaje, precum cel ce-l simbolizeaza pe Buddha sau o floare de lotus ar fi purtatoare de noroc, in timp ce tigrul – tatuat de regula in partea inferioara a spatelui – ar fi cel menit sa-l pazeasca pe purtator de buclucuri.
Tatuajele bandelor americane
Tatuajele raufacatorilor americani se bucura la randul lor de o reputatie considerabila: cu cel mai inalt procentaj de detinuti raportat la populatia totala, inchisorile americane gazduiesc unele din cele mai periculoase grupari criminale din lume, in randurile carora s-a raspandit un veritabil cult al tatuajului cu semnificatii dedicate activitatilor ilegale.
Unul din cele mai utilizate simboluri este cel ce infatiseaza o panza de paianjen – simbolul unei indelungate perioade de prizonierat. Trei puncte aplicate pe mana sau pe fata indica o viata sub semnul actiunilor nebunesti (vida loca sau crazy life). Cinci puncte indica faptul ca s-a petrecut o lunga perioada in inchisoare: „singur intre patru pereti”, iar numarul „88”, utilizat de fraternitatea ariana constituie simbolul salutului nazist „Heil Hitler”, intrucat „H” este ce-a de-a opta litera din alfabet.
Tatuajele moderniste, care imbraca straiele tendintelor modei, nu lipsesc catusi de putin din peisaj – cele apartinand vechii scoli erau caracterizate de contururi negre nete si putine culori, alese dintr-o gama de simboluri destul de bine consolidate. Dar incepand cu anii ’70, o noua scoala de tatuatori a inceput sa isi puna amprenta pe acest gen de arta, care a atras in propria ograda elemente ale culturii pop – de la chipurile unor staruri de cinema si pana la personaje-protagoniste ale benzilor desenate sau ale desenelor animate.
Spre deosebire de vechiul stil, noul val de tatuaje prezinta culori vii, caricaturi si accesorii incorporate ca elemente imprumutate din alte stiluri consacrate in lumea intreaga – toate ingemanate intr-un soi de cocktail postmodernist, in care se permite aproape orice.
Bibliografie:
- DeMello, Margi & Rubin, Gayle S. – „Bodies of Inscription: A Cultural History of the Modern Tattoo Community”, 2000;
- Gilbert, Steve – „Tattoo History: A Source Book: an Anthology of Historical Records of Tattoing Throughout the World”, 2000;
- Hambly, Wilfried Dyson – „The History of Tattooing”, 2009;
- Ashcraft, Brian & Benny Hori – „Japanese Tattoos: History, Culture, Design”, 2016;
- Faulkner, Nicholas & Bailey, Diane – „The History of Tattoos and Body Modification”, 2018.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5