Cei mai sangerosi generali romani din istorie

Istoria romanilor este, cu siguranta, una a cuceririlor.  De la inceputurile legendare ale Cetatii Eterne si pana la caderea definitiva a acesteia, Roma a cucerit, a stabilizat si a civilizat echivalentul unui continent intreg, lasand in urma o mostenire culturala, politica si militara care dainuie pana in zilele noastre. Insa Roma a si fost cea mai temuta si sangeroasa masina de lupta.

Roma antica – masina de razboi suprema

Insasi ideea unei Europe unite, pusa in practica dupa Al Doilea Razboi Mondial de Konrad Adenauer si Robert Schumann are la baza arealul civilizat in prima instanta de catre romani.

Insa pretul civilizarii si al stabilitatii regionale a fost unul platit cu sange, atat de soldatul roman, cat si de barbarul cucerit.

Pe langa razboaiele duse, romanii trebuiau sa faca fata numeroaselor revolte din provincii, cat si razboaielor civile ce izbucneau atat intre factiuni ale patricienilor (optimates si populares) cat si intre patricieni si plebei. Din aceste lupte, generalii romani victoriosi primeau laudele, festivitatile de triumphus, precum si influenta politica si sociala. Unii dintre acestia s-au remarcat atat prin tenacitate, prin cruzime si prin numarul de victime lasate pe campul de batalie.

 

Scipio Africanul, generalul care a ingenuncheat Cartagina

Publius Cornelius Scipio Africanus (236 i. Hr. – 183 i. Hr.) a fost un general roman, ajuns mai apoi consul, care este recunoscut ca unul dintre cei mai mari strategi din toate timpurile.

Cea mai stralucita victorie a sa a avut loc la Zama (pe teritoriul Tunisiei de astazi), in lupta decisiva impotriva cartaginezilor condusi de Hannibal Barca. Desi armatele erau numeric aproximativ egale, cartaginezii numarand 40.000 de soldati iar romanii, 35.100, avantajul tehnic ar fi fost de partea primilor, datorita celor optzeci de elefanti de razboi, meniti sa zdrobeasca (la propriu) infanteria romana.

Insa Scipio a negat avantajul tehnic al adversarului, punand cavaleria sa sune din trambite pentru a infuria elefantii. Acestia au atacat frontal, insa romanii au strans randurile, lasand elefantii sa treaca printre ei fara sa produca pagube insemnate. O parte dintre elefanti a atacat chiar flancul stang al cartaginezilor, provocand dezordine, moment in care cavaleria numidiana, angajata de romani, a atacat cavaleria cartagineza, scotand-o din lupta. Restul bataliei a fost dominat de romani, care, dotati mai bine si mai disciplinati, in final Hannibal si garda sa fiind inconjurati, fara vreo sansa de scapare. Pierderile romane au fost minime, 1500 – 2000  de romani si 2500 de nubieni, pe cand in tabara cartagineza, dezastrul a luat proportii grotesti.

Titus Livius mentioneaza 20.000 de cartaginezi morti si 20.000 capturati. Tratatul de pace a fost umilitor pentru cartaginezi, acestia nemaiputand pune la indoiala suprematia Romei in Mediterana. De asemenea, cartaginezii nu mai puteau declara razboi nimanui fara acordul Romei.

 

Titus si peste 1 milion de civili morti

Titus Flavius Caesar Vespasianus Augustus a fost un general roman ajuns imparat, fiind primul care a ajuns pe tron imediat dupa tatal sau biologic. In perioada sa de glorie militara Titus a condus legiunile V Macedonica, XII Fulminata, XV Apollinaris si X Fretensis in campania impotriva Iudeilor numita Primul Razboi Iudeo – Roman.

Cu cateva zile inainte de Pastele Evreiesc din anul 70 d. Hr., acesta inceput asediul Ierusalimului, atat impotriva Guvernului Evreu Liber, condus de Simon bar Giora, sustinut de partidele saducheilor si ale fariseilor si de forte taranesti, cat si impotriva zelotilor, condusi de Ioan de Giscala si de Eleazar ben Simon. Desi Titus era moderat in ceea ce priveste abordarea razboiului, tacticile de gherila practicate de zeloti au condus la distrugerea Ierusalimului dupa ce negocierile conduse de istoricul Josephus Flavius au esuat.

Pierderile militare (20.000 de soldati evrei si 10.000 de zeloti) au fost minime in comparatie cu pierderile de vieti civile. Josephus Flavius relateaza ca aproximativ 1.100.000 de civili non-combatanti si-au pierdut viata datorita violentelor si foametei care au urmat distrugerii Templului si a Ierusalimului. Majoritatea dintre acestia erau pelerini veniti din Babilon si Egipt sa sarbatoreasca Pastile.

Conform istoricului Philostratus, Titus ar fi refuzat cununa de lauri cuvenita generalului victorios, considerand ca ar fi fost mai degraba un instrument al maniei zeilor. Noua ani mai tarziu, Titus va fi proclamat imparat al Imperiului Roman si va domni pentru doi ani, cazand rapus de febra in anul 81.

 

Gaius Iulius Caesar, marele general-imparat

Inainte de a fi Dictator Perpetuu (sau dictator pe viata), Gaius Iulius Caesar a fost un general si om politic abil, care a urcat in cele mai influente sfere ale societatii romane, desi provenea dintr-o familie de patricieni modesta, tatal sau fiind guvernator al unei provincii din Asia.

In 69 a fost ales Consul, insa campania electorala l-a lasat cu datorii imense. De aceea, luand cele patru legiuni de sub comanda sa si ridicand alte doua, a plecat sa cucereasca galii, populatie tribala endemica pe teritoriul actual al Frantei, care erau banuiti de romani ca vor sa migreze spre Peninsula Italica, fortand granita de Nord a Republicii. Batalia cea mai sangeroasa purtata in campania din Galia a fost Asediul cetatii Alesia.

Caesar a ordonat construirea unei blocade in jurul cetatii, construind 16 kilometri de circumvolutii si 24 de redute. Comandantul gal, Vercingetorix, a trimis cavaleria sa adune toate triburile galice la Alesia, astfel Caesar fiind prins intre cetate si fortele de intarire venite din exterior. Insa generalii Marcus Antonius si Caius Trebonius au adus si ei intariri de la forturi mai indepartate iar blocada nu a fost sparta. Cu mancarea si apa terminata, galii s-au predat iar Vercingetorix a fost luat prizonier.

Desi estimarile romane facute de insusi Caesar par a fi exagerate, s-a spus ca fiecare soldat a primit cate un sclav. Pierderile de vieti omenesti, undeva la 100.000 de soldati din ambele tabere, sunt discutabile, istoricii moderni neavand surse pentru o estimare exacta.

 

Alte mentiuni importante in formarea Romei si a maretei sale armate ar mai fi Flavius Aetius care l-a invins pe Attila Hunul, biciul lui Dumnezeu, in batalia de la Campiile Calaunian.

Apoi Marcus Agrippa, generalul roman responsabil de victoria navala impotriva fortelor reginei Cleopatra a VII-a Egiptului la Actium in anul 31.

Lucius Macedonicus este celebru pentru infrangerea si anihilarea totala a amenintarii macedonene asupra Romei.  La Batalia de la Pynda legiunile romane au infrant falangele macedonene, distrugand 70 de orase si aducand in robie peste 150.000 de oameni.

 

Istoria Imperiului Roman este numita de multi istorici istoria “imperiului perfect”. O economie stabila, conducatori abili, un guvern puternic si, desigur, cea mai buna armata a lumii.

Insa prima armata profesionista a lumii, cea mai mortala armata a vremurilor sale, a fost si cea mai sangeroasa. Istoria Romei este bogata in batalii sangeroase si genocide. Iar acestia sunt cei mai sangerosi generali romani.