De la Scarface la Nasul, istoria glorioasa a unui gen cinematografic hollywoodian care ne-a daruit filme de neuitat, cu personaje inspirate din vietile unor criminali periculosi cat se poate de reali, e extrem de bogata si de pestrita.
Ceea ce cunoastem azi sub denumirea de „gangster movie”, s-a bucurat insa inca din primele sale momente, de un succes rasunator in randurile publicului de pe toate meridianele lumii, mai ales din pricina faptului ca reproduceau cu mai mult sau mai putina acuratete, fapte petrecute cu adevarat.
In ciuda actiunilor pline de cruzime si crimelor savarsite de o serie de personaje reprezentative ale lumii gansterilor, de-a lungul istoriei, in mod paradoxal, fascinatia exercitata de anumiti lideri ai activitatilor dubioase asupra telespectatorilor, nu cunoaste margini nici in ziua de azi.
Gratie seriei „Il Padrino” de pilda, una din celebrele productii cinematografice inspirate din viata Familiei Corleone – cea mai puternica familie mafiota din istoria New York-ului – publicul de pretutindeni a facut cunostinta cu Don Vito Corleone, Michael Corleone, Al Capone, Lucky Luciano si alte personaje negative, ambientate intr-o lume si intr-o perioada in care afacerile murdare erau pe ordinea zilei.
Nu putine au fost insa polemicile starnite cu privire la transformarea unor raufacatori in veritabili eroi, printr-un mod de prezentare romantat al faptelor, astfel incat farmecul actorilor straluciti care au interpretat personajele cele mai teribile ale acelor timpuri, sa se reverse din plin asupra publicului spectator.
Teama ca protagonistii negativi ar putea fi prezentati in filme drept figuri fascinante care ar risca sa influenteze si sa serveasca drept model noilor generatii este insa exagerata, avand in vedere ca delirul omnipotentei „Nasului” il conduce la autodistrugere si la o moarte de-a dreptul eliberatoare, demonstrand astfel ca nu tot ce straluceste e neaparat de aur, sau asa cum se spune pe meleagurile noastre, „nu tot ce zboara se mananca”.
„Ocupatia de gangster” – alegere sau destin?
Potrivit unei formule definitorii ceva mai complete decat cea regasita in dictionarul explicativ, un gangster este o persoana care face parte dintr-o organizatie criminala, de regula asimilata unei bande de raufacatori sau de tip mafiot si care desfasoara activitati sau actiuni condamnabile organizate.
Termenul de „ganster” provine din limba engleza, unde vine utilizat cu semnificatia de „banda”, „cardasie” sau chiar „haita”, in contextul unei cete de indivizi periculosi, gata in orice moment de a savarsi fapte reprobabile.
Dar daca ar trebui sa se stabileasca proportia in care raufacatorii si-au ales sau nu propriul destin de gangster, istoria demonstreaza ca nu putine sunt cazurile in care evenimentele neasteptate au facut astfel incat o serie de astfel de personaje sa alunece pe panta periculoasa a unei vieti marcate de pericole la tot pasul.
Este cazul celor care au avut parte de o copilarie dificila, in cartiere rau famate, facand cunostinta cu violenta si cu lumea criminala inca de la varste fragede si calcand mai apoi pe urmele celor pe care-i considerau bine pozitionati intr-un context in care banii, indiferent sub ce forma ar fi fost ei procurati, dictau pozitia sociala si masurau respectul celor din jur.
Cea mai mare parte a gangsterilor din SUA au cunoscut apogeul carierei lor malefice catre sfarsitul secolului al XIX-lea si in cursul secolului succesiv. Celor dintai gangsteri americani li se asociara organizatiile de tip mafiot de provenienta italiana, gratie fenomenului de emigrare intensa din tara Cizmei catre SUA.
Valurile de italieni care inundara coastele Statelor Unite in perioada respectiva exercitara un impact urias asupra anumitor zone, indeosebi in Chicago si New York, acolo unde „Cosa Nostra” americana constituie inca cea mai puternica organizatie criminala.
Gangsterii si-au demarat activitatea gestionand afaceri prin intermediul se ofereau produse sau servicii ilegale, dar pentru care exista o cerere semnificativa, cum ar fi de pilda furnizarea de bauturi alcoolice in perioada in care legea prohibitiei era in floare.
Urmara jocurile de noroc, apoi drogurile, prostitutia, extorsiunea, coruptia si santajul, manipularea politica, rapirile, traficul de arme si traficul de organe, fara a se limita insa la acestea.
Un alt fenomen care a favorizat „infuzia” de raufacatori in SUA, a fost perioada de persecutii exercitate de Benito Musolini in Italia, cand numerosi asa-zisi „barbati onorabili”, apartenenti ai unor organizatii de tip mafiot din Tara Cizmei, s-au refugiat pe teritoriul american atunci cand Cesare Mori, supranumit „Prefectul de Fier”, fu trimis in Sicilia cu sarcina de a intari autoritatea fascistilor asupra reprezentantilor mafiei locale.
Cum arata lumea organizata a crimei in secolul al XXI-lea si ce legende naste?
Potrivit unui raport FBI, exista peste 33.000 organizatii criminale in America cu aproximativ 1.4 milioane de membrii. Acestia sunt responsabili cu peste 48% din crimele violente. Desi exista eforturi serioase in acest domeniu din partea autoritatilor, unele brigazi criminale devin legende. Organizatiile acestea umplu America. Unele mai noi, altele mai vechi. Spre exemplu:
- Mara Salvatrucha, o organizatie criminala din anii 80 in Los Angeles. originari din El Salvador
- celebrii Bloods si Crips din Los Angeles
- Mungiki, luptatori cu machete originari din Kenya
- Los Zetas, cartel mexican
- Mafia cecena din Moscova
- Cosa Nostra in Italia, Sicilia, America
- Yakuza in Japonia
- 18th Street Gang sau M18,
- Latin Kings din Chicago
- Fratia Ariana, responsabila cu 1/4 din crimele din penitenciarele americane
- 14k Triad, una din cele mai vechi si periculoase triade din China
Cei mai faimosi gangsteri din istorie
Lista gangsterilor celebri din Statele Unite este impresionant de lunga si cuprinde nume sonore precum :
- Al Capone,
- Johnny Torrio,
- John Alite,
- Lucky Luciano,
- Bugs Moran,
- George R. Kelly,
- Barry Mills,
- Larry Hoover,
- Johnny Dio,
- Jeff Fort,
- Luis “Huero Buff” Flores,
- Joe “Pegleg” Morgan,
- Raymond Washington,
- Stanley „Tookie” Williams,
- David Barksdale,
- Luis Felipe,
- John Dillinger,
- Bonnie e Clyde,
- Frank Lucas,
- Meyer Lansky,
- Baby Face Nelson,
- Charles Arthur Floyd,
- Mickey Cohen,
- Little Affo “Boccacucita”
- James Bulger, dar nu se rezuma doar la acestia.
Aruncand o privire asupra informatiilor oferite de arhivele oficiale ale autoritatilor, se remarca o serie de personaje care au marcat intens istoria mafiei si carierele criminale ale celor ce au ocupat rolul de „boss” in acest context, influentand decisiv expansiunea fenomenului „Cosa Nostra” atat in SUA cat si in Italia.
„Joe the Boss”
Printre acestia se numara si Joe Masseria (1886-1931), pe numele sau adevarat Giuseppe Masseria, supranumit „Joe the Boss”, originar din Castellammare (Trapani, Italia), care la varsta de 43 de ani si-a adjudecat titlul metaforic potrivit caruia ar fi fost „omul care fenteaza gloantele”, in urma unui atentat din care a reusit sa se salveze ca prin minune, alegandu-se doar cu doua gauri de glont in eleganta sa palarie de paie.
Joe Valachi
La randul sau, Joe Valachi (1903-1971), a devenit cunoscut in lumea intreaga dupa ce a acceptat sa colaboreze cu autoritatile, marturisind public faptele ce demonstrau activitatea intensa a mafiei, definind-o efectiv cu cei doi termeni care s-au pastrat pana in zilele noastre: „Cosa Nostra”. Partea cea mai surprinzatoare a povestii acestui gangster consta probabil in faptul ca parintii sai ar fi fost originari din Romania, unde numele sau ar fi putut fi tradus ca „Ion Valahul”, dar s-a nascut in Harlem si a trait pe teritoriul american, devenind soferul lui Gaetano Reina (1889-1930) – un important pion din clanul lui Joe Masseria.
Destainuirile sale au contribuit la reconstruirea organigramei mafiei si la un nivel superior de intelegere a regulilor ce guvernau universul acesteia. Muri in urma unui stop cardiac, dupa o tentativa de sinucidere, in 1971, dar povestea sa inspira personajul lui Frankie Pentangeli din filmul „Nasul II”.
Vito Genovese
Vito Genovese (1897-1969) – supranumit „Lansatorul de Monede”, a emigrat in SUA in anul 1913 si-si incepu cariera banditeasca spre sfarsitul Primului Razboi Mondial, in slujba lui Joe Masseria, avand pe post de „boss” personaje celebre precum Lucky Luciano (1897-1962), Meyer Lansky (1902-1983) sau Frank Costello (1891-1973). Se intoarse in Italia la varsta de 40 de ani, in 1937, iar in timpul ocupatiei militare americane, deveni interpretul colonelului Poletti din U.S. Army. Pe durata acestei slujbe ocazionale locuia la Nola, in provincia Napoli, devenind faimos pentru obiceiul sau de a arunca adesea cate un pumn de monede de argint multimii si de a sponsoriza in mod discet, festivitatile organizate de Craciun din Tufino, localitatea in care era nascut.
Cronicile vremii relateaza faptele de o generozitate cel putin insolita a acestuia, fata de Biserica locala pe care o renova complet, dotand-o printre altele si cu doua vase de epoca Ming, care valorau chiar mai mult decat investitia pentru reconstruirea intreagii structuri. Aceste aspecte inedite nu-i fura insa de ajutor in ceasul mortii, intrucat fu arestat in 1959 si-si dadu duhul in inchisoare zece ani mai tarziu.
Luciano Liggio, La Primula Rossa
Luciano Liggio (1925-1993) – pe numele sau de imprumut „Narcisa Rosie” (La Primula Rossa), lua locul sefului mafiot Michele Navarra (1905-1958) si se impuse la Palermo, colaborand cu Salvatore Riina, zis „Toto” (1930-2017), Calogero Bagarella (1935-1969) si Bernardo Provenzano, zis „Bernardo-Tractorul” din pricina violentei cu care isi sfarteca inamicii (1933-2016).
In scurta vreme cuceri pietele ilegale si se imbogati rapid de pe urma lucrarilor de constructii edilitare, fiind sprijinit de Vito Ciancimino – primarul orasului Palermo la vremea respectiva.
Acuzat de a-l fi asasinat cu sange rece pe sindicalistul Placido Rizzotto in 1948 si fiind considerat in acelasi timp responsabil si pentru uciderea boss-ului din Corleone, Michele Navarra, in 1958, fu arestat prima data pe 14 mai 1964, dar autoritatile il eliberara din pricina dovezilor socotite insuficiente. In 1971 il ucise insa si pe Procurorul Sef din Palermo, Pietro Scaglione si sfarsi din nou in inchisoare, unde si muri, pe 15 noiembrie 1993, din pricina unui stop cardiac. Ramase insa in memoria populatiei nu numai pentru faptele sale reprobabile, ci si pentru o fraza celebra, rostita in cadrul unui interviu acordat jurnalistului Enzo Biagi:
„Eu am fost considerat mereu un soi de capetenie a Mafiei, dar asta nu e adevarat, sunt doar palavragelile unora. Dar daca o fi existand sau nu Mafia asta, eu nu stiu sa va zic…”
Bernardo Provenzano
Bernardo Provenzano a fost unul din cei mai bine protejati mafioti ai tuturor timpurilor, continuand sa gestioneze activitate criminala ascuns fiind intr-o ferma din Corleone, timp de 43 de ani. Refugiul sau fu descoperit abia in primavara anului 2006, cand iesi la iveala si modul in care transmitea meaje precise acolitilor sai, prin intermediul unor biletele – faimoasele „pizzini” – pentru a nu i se putea intercepta vocea.
Se lansa in lumea afacerilor murdare in anii ’50, impreuna cu Salvatore Riina, devenind omul de incredere al lui Luciano Liggio – boss-ul din Corleone la vremea respectiva – pe care nu-l stima prea mult, socotind ca e „un pistolar nemaipomenit, dar cu un creier de gaina”. Isi ucise treptat toti rivalii si isi adjudeca rolul de capetenie la inceputul anilor ’80, fiind considerat un killer fara scrupule, dar si cu abilitati deosebite in domeniul spalarii banilor.
Calogero Vizzini, Don Calo, primarul mafiei
Calogero Vizzini (1877-1954) – primarul mafiot – cunoscut sub numele de Don Calò, fu primul boss al mafiei siciliene care reusi sa se inscauneze in fotoliul de primar al Villalbei (provincia Caltanisetta), in perioada ocupatiei trupelor aliate din timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Calogero Vizzini avea reputatia de „om de onoare”, era temut si respectat de toti cei ce-l cunosteau si se afla in gratiile guvernului militar american din teritoriile ocupate, in schimbul ajutorului oferit de Mafia locala pentru vanarea nazistilor ramasi pe insula italiana.
Cand razboiul lua sfarsit, Vizzini reusi sa faciliteze eliberarea a numerosi pioni importanti ai Mafiei din inchisorile siciliene, contribuind astfel la „improspatarea” fortelor organizatiei si punand bazele unei activitati extrem de infloritoare, ale carei dinamici efervescente i-au asigurat castiguri fara precedent.
Fonda la Palermo o fabrica de migdale zaharate, asociindu-se cu Lucky Luciano, structura in culisele careia se practica un trafic intens de heroina.
Spre deosebire de majoritatea celor implicati in afaceri murdare, Don Calò muri pur si simplu de batranete, in anul 1954, dupa ce implinise varsta de 77 de ani, lasand in urma sa un patrimonio evaluat la cateba miliarde, acumulate in decurs de mai putin de un deceniu.
Femeia care s-a impus in lumea afacerilor murdare
Teoria potrivit careia afacerile murdare ar fi constituit apanajul exclusiv al sexului tare nu este catusi de putin intemeiata, lumea gangsterilor deschizand larg portile si reprezentantelor sexului frumos, asa cum demonstreaza istoria agitata a acestui domeniu.
Columbiana Griselda Blanco Restrepo (1943-2012) costituie probabil cel mai elocvent exemplu in acest sens: cunoscuta si sub apelativele de „Nasa” sau „Regina Drogurilor”, a gestionat cu abilitate activitatea traficului de heroina din Miami, raspunzatoare fiind pentru sute de asasinate savarsite in perioada anilor ’70-’80.
In punctul culminant al carierei sale criminale, patrimoniul Griseldei ajunse sa depaseasca pragul a doua miliarde de dolari – suma la care nici n-ar fi visat pe vremea debutului sau in cariera de prostituata ieftina si hoata de buzunare pe strazile columbiene.
Faimoasa pentru cruzimea si comportamentul sau nemilos, actiona din umbra, ordonand omului sau de incredere, „Rivi”, sa execute orice persoana care-i dadea batai de cap. In timpul unei astfel de actiuni, fiul sau in varsta de trei ani fu ucis in mod absolut accidental, intrand in bataia pustii celui ce tintea o cu totul alta victima.
Partea cea mai tulburatoare a acestei istorii consta in faptul ca Griselda nu se induiosa catusi de putin in urma acestei intamplari, ci o socoti potrivita ca motivatie pentru a se razbuna pe familiile inamicilor sai, dar Rivi refuza cu incapatanare sa ia viata copiilor acestora.
Griselda Blanco fu doborata la randul sau de doua proiectile trase concomitent de doi ucigasi platiti, din goana unei motociclete, in data de 3 septembrie 2012, la varsta de 69 de ani, la Medellin (Columbia) – aceeasi asezare in care se adapostea si amicul sau din copilarie, Pablo Escobar.
Bibliografie:
- Dickie, John – „Cosa Nostra: A History of the Sicilian Mafia”, New York, 2004;
- Jacobson, Mark – „American Gangster and Other Tales of New York”, 2007;
- Warner, Brian – „Griselda Blanco and The 20 Richest Drugs Dealers of All Time”, 2014;
- River, Charles – „American gangsters: The Life and Legacy of Al Capone”, 2017.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5
5