Prin cuvantul religie se desemneaza o stare spirituala a individului care inalta personalitatea sa deasupra intereselor de moment, un fel de idealism etic excesiv. Pe de alta parte, prin religie se intelege un fenomen istoric de masa, o conceptie despre lume la care masele ajung nu prin propria lor experienta, ci o primesc, prin credinta, de la o autoritate care se situeaza deasupra lor si fac din ea principalul conducator in gandurile si actiunile lor. Asadar, care este esenta religiei si cum a luat nastere religia?
Care este esenta religiei?
Cum a luat ea nastere in societatea primitiva?
Cum s-a dezvoltat in diversele societati impartite in clase?
Numai noi putem sa dam raspunsuri juste la aceste probleme strans legate intre ele – a originei si a evolutiei religiei – pentru ca noi rezolvam in mod stiintific raportul dintre existenta si gandire, pentru ca, spre deosebire de dogma, nu inghesuie fenomenele intr-un pat al lui Procust, ci, dimpotriva, se imbogateste necontenit datorita succeselor practicii sociale din toate domeniile, in timp ce teoriile burgheze si revizioniste tind sa ascunda, sa voaleze trasaturile esentiale ale religiilor actuale; ele dau o explicatie falsa a religiei primitive si a originei ei. Vom incerca sa explicam stiintific care este esenta religiei si cum a luat nastere religia?
Adeseori, pentru a da o definitie a religiei, unii se marginesc sa spuna ca, la fel ca si arta si filozofia, ea face parte din suprastructura ideologica care se ridica deasupra bazei economice si care este determinata de insasi aceasta baza.
Aceasta definitie este exacta, dar prea generala. Ideologia unei clase dominante – si aceasta si este ideologia dominanta in societatea impartita in clase – neaga faptul ca ea isi are originea in relatiile sociale reale; ea uita sau ghiar ignoreaza in mod constient conditiile formarii ei si se prezinta ca un domeniu autonom – imparatia ideilor – care planeaza deasupra imparatiei pamantesti. Pe care o invaluie in umbra sa. Filozofia idealista si religia tind sa intareasca aceasta iluzie, aceasta minciuna necesara clasei exploatatoare, care nu ezita de altfel sa denatureze realitatea istorica pentru a o mentine. Care este esenta religiei si cum a luat nastere religia in aceasta situatie?
Dar care sunt particularitatile specifice ale religiei care o deosebesc de celelalte domenii ale ideologiei?
Religia este o oglindire deosebita, fantastica si falsa in constiinta sociala a relatiilor dintre oameni si a relatiilor dintre ei si natura, reflectare care apare din cauza ca oamenii, atat in societatea primitiva cat si in societatile impartite in clase (sclavagista, feudala, capitalista), se afla sub dominatia unor forte exterioare lor, pe care ei nu le pot cunoaste in intregime, pe care nu le pot domina, controla, si in fata carora ei incearca deci o frica misterioasa, acea frica despre care poetul a spus ca i-a creat pe zei.
Salbaticul inarmat numai cu o piatra cioplita mai mult sau mai putin grosolan sau cu o bata si care traieste din cules, vanatoare sau pescuit se afla in stransa dependenta fata de natura. Cultivatorul, mai ales cultivatorul primitiv, vede ca roadele muncii sale depind de factorii climaterici: ploaie sau seceta, caldura sau frig etc. Capitalistul, chiar daca-si dirijeaza dupa bunul sau plac intreprinderea, nu poate dirija piata. Muncitorul sufera pe urma crizelor, ale caror cauze ii sunt necunoscute daca constiinta sa de clasa nu este inca dezvoltata. Pentru astfel de oameni razboaiele sunt tot atat de naturale ca si inundatiile sau epidemiile. Astfel lumea se dedubleaza si ia nastere o lume religioasa, cu o latura misterioasa, cu fenomene aparente de vraja si magie, o lume supranaturala, irationala, care tinde sa-si supuna lumea reala.
Aceasta lume religioasa plasmuita de mintea omeneasca – teorie a unei realitati denaturate, dupa expresia lui Marx – pare insufletita de o viata proprie, populata de entitati independente, care se misca in regiuni inaccesibile oamenilor; dar aceasta nu este decat o iluzie: chiar ideile false, chiar iluziile isi au radacinile in lumea reala; religia nu are un continut independent, deoarece ea este un produs al pamantului si nu al cerului.
Oglindirea religioasa a lumii reale, valul mistic si nebulos care invaluie intregul mers al vietii sociale exista pentru ca viata de toate zilele, viata practica a omului muncitor este dominata de relatiile irationale in care se afla oamenii unii fata de altii si fata de natura.
Lenin, in articolul sau “Socialismul si religia”, spune: “Neputinta claselor exploatate in lupta impotriva exploatatorilor da nastere tot atat de inevitabil credinte intr-o viata mai buna dincolo de mormant, dupa cum neputinta salbaticului in lupta cu natura da nastere credinta in zei, in minuni etc.” A existat o astfel de incercare de a explica care este esenta religiei si cum a luat nastere religia.
Aceste teze clasice ne permit sa desprindem un alt element caracteristic al religiei, animismul, termen care inseamna in general “credinta in spirite” si al carui continut, produs istoric, se schimba in functie de formatiunile social-economice. Nu exista religie fara animism: “Daca este posibila religia fara dumnezeu, poate exista si alchimia fara piatra filozofala”.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.