Miturile ascund alte mituri. Iar calendarul crestin ascunde vechi sarbatori, zei si personaje mitice autohtone. Fapturi supranaturale, fiinte cu puteri speciale, renasteri cosmice si scenarii mitice.
Frumusetea si poezia ascunse de acest calendar popular stramosesc sunt extraordinare. La fel si exactitatea, ceremonialul si ritualul. Anul imbtraneste la fel ca un copil ce trece prin stadiile maturitatii si batranetii.
Ce este vechiul calendar popular romanesc si cum functiona?
Ziua Sarpelui, Saptamana lui Procoava, Logodnica Pasarilor sunt sarbatori importante, vechi si pretioase in folclorul romanesc. Ele merita pastrate si readuse la viata.
Calendarul popular romanesc este un instrument de masurat timpul si de planificare a activitatilor economice si cultice pe anotimpuri, luni, saptamâni, zile si momente ale zilei.
Calendarul popular romanesc este sinonim cu Calendarul Babelor.
El se bazeaza pe orologii cosmice (solstitiile, echinoctiile, fazele lunare, rasaritul si apusul astrilor si constelatiilor) si terestre (bioritmurile de reproducere ale plantelor si animalelor) cunoscute pe baza empirica s transmise ca orice fapt de folclor, pe cale orala:
- Nunta Urzicilor (Duminica Floriilor) este ziua când înfloresc urzicile si numai sunt bune de mâncat;
- Sânzienele sau Dragaica (24 iunie) este ziua cea mai lunga a anului, când înfloresc plantele cu acelasi nume;
- Împuiatul Ursilor (1 august) indica perioada de împerechere a ursilor;
- Nunta Oilor (14 octombrie) este ziua când se amesteca berbecii cu oile pentru împerechere;
- la Ziua Cucului (25 martie) începe cucul a cânta, vestind ziua egala cu noaptea a echinoctiului de primavara.
Zilele de sarbatoare in vechea traditie populara romaneasca
Educatia la scoala traditiei avea ca principiu de baza memorizarea tuturor cunostintelor utile grupate în jurul sarbatorilor si obiceiurilor repartizate pe zilele calendarului popular dupa echinoctii si solstitii, de unde si zicala, astazi cu înteles peiorativ, a face capul calendar!
Reprezentarile mitice ale calendarului popular îmbracate în haine crestine si sfintii îmbracati în haine precrestine alcatuiesc Panteonul românesc organizat dupa rang, putere, vârsta, atributii, grade de rudenie. Acestia îsi mai fac si astazi aparitia în peisajul spiritual contemporan: li se acorda zile de celebrare, li se sacrifica câte un animal (porcul la Craciun, mielul la Sângiorz), sunt invocati pentru rezolvarea unor probleme presante precum:
- alungarea secetei (*Paparuda, *Caloianul),
- aflarea ursitei (*Sânvasâi, *Sântandrei),
- pentru casatoria fetelor (*Maica Precista).
Zeita mama de origine neolitica (Dochia), zeul tata indo-european (Craciun) si Fiul lui Dumnezeu crestin (Iisus) îsi exercita puterea de-a lungul întregului an, Sângiorzul în anotimpul calduros (23 aprilie – 26 octombrie), sâmedru în anotimpul friguros (26 octombrie – 23 aprilie), Ielele în noptile de vara, Strigoii mai ales în noptile de iarna, Sântoaderul este temut în saptarnana Caii lui Sântoader (prima saptamâna dupa Lasatul Secului de Paste), Martolea pedepseste femeile care lucreaza în seara zilei de marti, Dumnezeu pe cei care lucreaza Duminica etc.
Miturile si fiintele fabuloase din calendarul popular romanesc
Reprezentarile mitice sunt celebrate în calendarul popular în ordinea vârstei, începând cu nasterea primului zeu a lomenirii, Anul care imbatrâneste si moare dupa 365 sau 366 de zile. Astfel, în traditia populara intalnim:
- Sânvasâi este un tânar care sta calare pe butoi, iubeste si petrece pentru ca a avut sansa, la împartirea sarbatorilor, sa primeasca prima zi a anului (1 ianuarie);
- Sântoader si Sângiorz (23 aprilie) sunt tineri, calari pe cai, purtatori de arme si personificari autentice ale primaverii;
- Sântilie (20 iulie) este matur si calatoreste în car tras de cai;
- Sâmedru (26 octombrie) este matur, în drum spre batrânete, personificare a toamnei;
- Mos Andrei (30 noiembrie), Mos Nicolae (6 decembrie), Mos Ajun (24 decembrie) si Mos Craciun (25 decembrie) formeaza o generatie de sfinti batrâni care prevestesc, prin vârsta lor, moartea urmata de renasterea Anului.
- Dochia, care moare si renaste la echinoctiul de primavara (9 martie pe stil vechi), deschide generatia fecioarelor (Sânzienele, Dragaicele, Ielele, Floriile, Lazaritele, Fata Padurii)
- urmeaza sezonul zeitelor muma (Maica Precista, Muma Padurii)
- apoi generatia zeitelor batrâne (Sf. Vineri, Baba Dochia).
Crestinismul renunta la modelul universal al mortii si renasterii divinitatii adorate în preajma aceluiasi fenomen astronomic (solstitiu sau echinoctiu); Iisus,Fiul lui Dumnezeu, se naste la solstitiu! de iarna (Craciunul) moare si învie la echinoctiul de primavara.
Viata fulgeratoare a celor trei divinitati adorate, stâlpi ai Calendarului Popular, doua precrestine (Craciun si Dochia) si una crestina (Iisus), este însotita de numeroase sarbatori, obiceiuri, acte ritualesi practici magice.
Cititi mai multe despre:
Pastele: simboluri si traditii
Superstitii de Sfanta Maria
Vechile calendare antice
Strabunii nostri stiau sa citeasca vremea, norii si semnele anotimpurilor. Priveau lumea din jur atent, fenomenele cerului si comportamentul animalelor.O parte însemnata a traditiilor Calendarului Popular sunt cunoscute si practicate si astazi, altele sunt pastrate numai de memoria batrânilor.
Bibliografie suplimentara:
Ion Ghinoiu, Zile si Mituri – Calendarul Taranului Român
Elena Niculita-Voronca, Datinile si credintele poporului român
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
Pingback: Mituri si legende despre anotimpuri si lunile anului | Mythologica.ro
5
Pingback: Sarbatoarea Sfantului Ilie sau cum sa te feresti de trasnete | Mythologica.ro