Bagheta, nuia, toiag
Ca si batul sau toiagul, bagheta reprezinta simbolul puterii si clarviziunii, fie al unei puteri si clarviziuni venite de la Dumnezeu fie magice, furate de la puterile ceresti sau primite de la demoni: bagheta magicianului, a vrajitoarei, a zanei. Fara o bagheta mantica, ghicitorul nu poate desena pe pamant cercul in care el se inchide pentru a chema duhurile; sau, pe cer, patratul in care el incadreaza pasarile al caror zbor il va interpreta. Nuiaua, mai ales cea de alun, servea odinioara la descoperirea nu numai a izvoarelor, ci si a minereurilor sau a altor zacaminte. O bagheta magica este atribuita lui Asclepios, zeul tamaduitor, fiu al lui Apollo (insusi numele zeului provenind de la cel care poarta bagheta magica).
In Grecia antica, toiagul era rezervat ca semn de autoritate si comanda judecatorilor si generalilor, dar si profesorilor ca semn al demnitatii sociale.
Caduceul, simbolul medicinei, nu este altceva decat o bagheta magica, compusa dintr-o varga in jurul careia se incolacesc doi serpi, ceea ce evoca stravechile culte din bazinul egeean, al copacului si pe cel al pamantului care hraneste serpii. Tot o bagheta magica i-a fagaduit Apollo lui Hermes in schimbul lirei pe care tanarul zeu o inventase, intocmind-o din carapacea unei broaste testoase, din piele si vine de bou, din aur, minunat de frumoasa si de bogata. “Sa-ti dau nuiaua minunata a fericirii si a verii/ Ea e aurita, cu trei frunze si-o sa te scape de primejdii/ Facand sa se implineasca cele sortite – prin cuvant sau fapta/ Sa foloseasca si pe care chiar Zeus mi le-a dezvaluit” (imn homeric in cinstea lui Hermes)
Aceasta bagheta magica are, printre alte calitati, si pe aceea de a-i adormi si trezi pe oameni. Este atat de legata de zeu, incat, sub forma de kerykelon (Caduceu), ea va fi insemnul eroilor si al vestitorilor care sunt sub obladuirea lui, adica a lui Hermes.
Instrument magic prin excelenta, bagheta este, la celti, simbolul puterii druidului asupra elementelor. Este de ajuns pentru sencha, druidul din Ulster, sa miste din bagheta pentru a impune tacere tuturor celor ce-l inconjoara. Dar, mai adesea, un druid atinge cu bagheta lui o fiinta umana pentru a o transforma intr-un animal oarecare, de obicei pasare (lebada) sau porc (mistret). In ierarhia cu sapte trepte a triburilor irlandeze, vraciul sau ollamh-ul avea dreptul la o bagheta de aur, iar ceilalti de ranguri inferioare la bagheta de argint si de bronz.
La franci si la primii Capetieni, heralzii purtau o bagheta sfintita, care era simbolul demnitatii lor, dar care reprezenta, mai ales, puterea suveranului.
Palomantia este arta de a prezice viitorul folosind betisoare sau nuiele. Ea este practicata in intregul Orient Antic, la chinezi, ca si la popoarele germanice. De obicei, se cojeste o nuielusa si se pastreaza o alta necojita, apoi amandoua sunt folosite ca atunci cand dai cu banul. Sau i se da uneia dintre bagheta un sens benefic, iar celeilalte unul malefic: daca, prin cadere, una se aseaza peste cealalta, semnificatia primei baghete prevaleaza.
Polomantie, rabdomantie, radiestezie, toate au fara indoiala, aceeasi origine indepartata: nuielusele si betele rupte din copac, si folosite pe plan uman, nu amintesc oare de degetul lui Dumnezeu? Este de ajuns ca divinitatea sa atinga ceva ca sa-i dea forma sau sa-l creeze. Tot astfel, bagheta magica t, transforma tot ceea ce atinge: oaspetii lui Circe, de pilda, sunt tranformati in porci, iar dovleacul din gradina Cenusaresei devine o caleasca luxoasa. Bagheta magica este insemnul puterii oamenilor asupra lucrurilor, atunci cand aceasta putere are o origine supraomeneasca.
Bagheta a servit la un fel de palomantie intr-un episod din Numerii. In timpul traversarii desertului, poporul evreu cartea impotriva lui Moise. si, in mod indirect, impotriva domnului, din cauza privatiunilor si suferintelor pe care le impunea mersul indelungat. La ordinul domnului, fiecare capetenie a unei semintii i-a inmanat lui Moise cate un toiag; acesta a inscris numele fiecarei capetenii pe toiagul sau si a urmat intocmai cele spuse de domnul: “toiegele acelea sa le pui in cortul adunarii inaintea Chivotului Legii unde ma arat tie. Si va fi ca toiagul omului pe care il voi alege va odrasli; si asa voi potoli cartirea fiilor lui Israel. Si Moise a spus acestea fiilor lui Israel si toate capeteniilor lor i-au dat toiegele. Si toiagul lui Aron era intre toiegele lor. Apoi Moise a pus toiegele inaintea domnului in cortul adunarii. Iar a doua zi a intrat in cortul adunarii si iata ca toiagul lui Aron, din casa lui Levi, inmugurise, inflorise si facuse migdale. Si atunci a scos Moise toate toiegele in fata poporului lui Israel. Domnul a zis lui Moise: pune toiagul lui Aron inaintea Chivotului Legii, spre pastrare, ca semn pentru fiii neascultatori.”
Trebuie mentionat aici si toiagul lui Moise care se poate transforma in sarpe. Poate alchimic, poate asemanator aceluia al lui Esculap, emblema medicinei. Acesta simbolism se impleteste cu sarpele de arama prefigurand crucea mantuitorului.
Toiagul simbolizeaza aici un grup si o persoana anume, cu care el se identifica. De la mesager divin la mediere, el reprezinta acea punte intre lumi aparand in simbolistica sub diferite aspecte, dar in principal ca arma, mai ales ca arma magica. Toiagul poate sprijini mersul pastorului si al pelerinului, sau poate fi axa a lumii. El are aceste sensuri in iconografia hindusa: arma in mainile mai multor divinitati, dar mai cu seama in mainile lui Yama, paznicul sudului si al imparatiei mortilor; batul sau (danda) are rolul de a constrange si a pedepsi. In schimb, in mainile lui Vamana, piticul, avatar al lui Vishnu, danda este un toiag de pelerin, dupa cum este axa in mainile brahmanului.
Betele lui Ninurta lovesc lumea si se inrudesc cu traznetul.
Toiagul pastorului se regaseste in carja episcopului. Este sprijin pentru mers, dar si semn al autoritatii, bata ciobanului si sceptru. Khakhara calugarului buddhist este un sprijin pentru mers, o arma de aparare pasnica, precum si semnalul unei prezente: el a devenit simbol al starii monastice si arma de exorcism; inlatura influentele daunatoare, elibereaza sufletele din infern, imblanzeste dragonii si face sa tasneasca izvoarele: toiag al pelerinului si nuielusa fermecata a zanei.
In China antica, batul, si mai ales cel din lemn de piersic avea un rol major: cand se schimba anul, servea la indepartarea influentelor nefaste. Yi arcasul a fost ucis cu un bat din lemn de piersic. Batul, in special cel rosu, servea la pedepsirea vinovatilor.
In ierarhia societatilor secrete, mai exista inca bete rosii cu rol justitiar.
La taoisti, betele de bambus cu sapte sau noua noduri (numere ceresti) aveau folosire rituala curenta. S-a crezut ca nodurile corespundeau gradelor de initiere. Oricum, aceste bete amintesc de brahma-danda hindus, ale carui sapte noduri reprezinta cele sapte chakre, roti sau lotusi, din fiziologia yoghina, care marcheaza gradele realizarii spirituale.
Maestrii ceresti taoisti sunt adeseori reprezentati tinand in mana un bat rosu. Acest bat este noduros caci trebuie sa reprezinte cele sapte niveluri prin care initiatul ajunge la cunoastere. Dupa ce o va dobandi, ii va fi cu putinta, parcurgand tot atatea trepte, sa urce la cer asezat pe acest bat tinut de ciocul unui cocor. Aici simbolistica discipol-maestru este foarte puternica. Sprijin, protectie, calauza, toiagul devine sceptru, simbol al suveranitatii, al puterii si al capacitatii de a comanda, atat in plan intelectual si spiritual, cat si in ierarhia sociala.
Legenda vrajitoarelor din Evul Mediu care se duc la sabat calare pe coada de matura reprezinta o oarecare analogie cu calatoria taoistului, desi exista o diferenta imensa in semnul care afecteaza acelasi simbol. In general, batul samanului, al pelerinului, al maestrului, al magicianului este un simbol al calului invizibil, vehicul al calatoriilor sale, care strabate planurile si lumile.
In basme, zana cea buna o transforma pe regina cea rea cu ajutorul baghetei magice.
In prezent, aceasta simbolistica a disparut sau s-a diminuat. Vedem peste tot in jur urmele acestor imagini antice. Regi, maresali, episcopi, conducatori, magicieni si samani, cu totii prezinta acest simbol.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.