Avestita, Striga sau Samca este demonul nasterilor, un personaj mitologic si spirit necurat, spaima femeilor insarcinate in traditiile romanesti.
Pericolele care înconjoara momentul nasterii au fost personificate în mitologia româneasca de Avestita, acest personaj din familia demonilor dusmani omului. Ca toate momentele de trecere din ciclul vietii, nasterea este si ea marcata de aparitia fiintelor “celeilalte lumi” care întrupeaza de fapt bolile specifice mamei si pruncului.
Vazuta ca sluga a Diavolului, Avestita este cea mai temuta dracoaica din mitologia româneasca.
Avestita este mana dreapta a Satanei, aripa sa, aparand cu parul lung pana la calcaie, cu ochii rosii de foca si cu mainile schimonosite ca secerile de fier, cautatura salbatica si cu trupul chircit diavoleste, strasnica si grozava. Duh necurat, venit din fundul iadului, cu mari mestesuguri vazute si nevazute ea omoara copiii oamenilor si se opune chiar Arhanghelului Mihail intr-o poveste despre nasterea pruncului Iisus. Ea se face ogar si pisica, umbra si lacusta, paianjen si musca si toate nalucirile vazute si nevazute pe fata pamantului. In acest fel, Avestita intra in casele oamenilor si sminteste femeile insarcinate cand sunt in somn. Ea le pedepseste pe femeile ingreunate de rusinea lumii, pe cele care fac farmece, dau cu bobii, cauta cu sita sau cu peria sau care sunt necredincioase barbatilor. Doar daca i se scriu cele 19 nume magice pe un zapis nu se va putea apropia de acea casa.
Avestita mai poarta si numele de Samca. Boala pe care o capata cei truditi de Samca are descantece special. In Ramnicu-Sarat, sperietoarea Samca poate fi izgonita astfel: se descanta in trei luni, in cate trei zile de cate trei ori cu un fel de rachiu special pe care bolnavul il bea si se spala cu el.
Hasdeu o identifica pe Samca cu Baba-Coja, o creatura mitologica care este cea mai teribila baba din mitologia vecinilor nostril sarbi. Ea personifica Ciuma, dar are ca misiunea speciala uciderea copiilor. Acest spirit necurat exista si in mitologia germana si se numeste Frau Brechta.
Cum arata Avestita?
Textele o descriu ca fiind înspaimântatoare la vedere, având parul lung pâna la pamânt, mâini de fier, unghii ca secerile, ochi de foc, scotând foc pe gura. Ia de obicei infatisarea animelelor necurate.
Avestitia mai apare si ca umbra, naluca, ori femeie batrâna, cu o «mâna moale si un picior asemenea». Infirmitatea unor membre, în special a unui picior, indica o legatura certa cu lumea mortilor, precum si puterea de a calatori între lumi”, explica istoricul. Mamele se foloseau de descântece si ritualuri pentru a împiedica apropierea sa. Cele mai frecvente erau amuletele – mici carticele sau simple file de hârtie, pe care scria Legenda Sf. Mihail, Minunile Sf. Sisoe, urmate de lista finala de nume ale demonului. Aceste amulete se puneau la gâtul viitoarelor mame, în patutul copilului sau erau chiar scrise pe perete. Acestea trebuiau scrise de oameni batrâni, tinerii ferindu-se sa o faca, pentru ca se credea ca o vor înfuria pe diavolita. Destul de frecvent le scriau si preotii. Femeile plateau o taxa preotilor pentru a scrie aceste amulete. Daca mama sau copilul se îmbolnaveau, tratamentul lua forma unor descântece. Practic este o naratiune, ca o porunca adresata demonului de a parasi trupul celui bolnav.
Cel 19 nume magice
Numele acestei „diavolite” care le punea gând rau femeilor însarcinate vine din slava. În bulgara înseamna „vrajitoare”, iar în sârba este numele dat femeilor-vampir, înzestrate cu puteri diabolice, care le permit sa se metamorfozeze în diverse animale sau sa zboare.
În mitologia românilor, raspândirea numelui Avestita acopera în special zonele sudice ale tarii fiind destul de rar mentionat în Transilvania si Moldova.
Samca este de asemenea un nume de origine sud-slava. o înseamna “femeie” iar în bulgara senka se traduce prin “duh”, “umbra”; forme ale acestui nume apar însa si la ucrainieni pentru a denumi femeia cât si un demon feminin. Este posibil ca românii sa fi preluat numele de la ucrainieni data fiind si frecventa sa mai mare în Moldova. Numele samca se mai atribuie si bolilor pe care se crede ca le cauzeaza acest personaj, cât si unor plante utilizate în tratarea acestor boli
Striga este un nume cu etimologie latina. Romanii numeau astfel strigoii precum si demonii care sugeau sângele copiilor iar numele se va impune în lumea clasica fiind preluat si de greci. Ea mai este denumita la popoarele vecine si Ucigasa, Inaripata, Musca, Inima Impietrita. In traditiile romanesti apar scrise peste 150 de denumiri si derivatii.
In textele descântecelor populare sunt mentionate doar câteva nume: A. Avestita, Avezuha, Aripa Satanei; B. Baba Coaja; M. Mamarca; R. Rau, Rautatea copiilor, Raul copiilor; S. Striga, Strâga, Samca, Sanca, Sauca, Spasma, Spurcata, Strigoaie; S. Samca; T. Talpa Iadului.
O alta categorie cuprinde ravasele-amulete folosite pentru protectia mamei si copilului. Mai precis, este vorba de liste lungi de nume (în diverse variante) scrise în finalul Legendei Sfântului Mihail sau a Minunilor Sfântului Sisoe. Acestea sunt numele secrete ale Avestitei, cunoasterea lor protejând casa unde sunt scrise, ori pe purtatoarea amuletei, de puterile malefice ale demonului: A. A vestita, Avezuha, Aveziha, Avizuha, Avizoia, Avezuia, Avaruza, Avesa, Abaroca, Atana, Aspra; B. Brano, Berzebuti; C. Cadachia, Cadar, Cripa, Chieva, Cilipina, Clicoda; D. Dezano, Dezana; F. Fumaria, Feroca, Frango, Feti, Fosfor; G. Grobina, Grabina, Glubina, Glipina, Glapeca, Gripa, Grapa, Grompa, Giropa, Gara, Goia, Giona, Ghiana, Gluviana, Genpa; H. Hapar, Hamba, Humba, Huba, Haba, Hubiba, Huliba, Hulila, Hluchica, Hlubic, Hatav; l. Iuza, Igra, Isprava; L. Lepiha, Liba, Labra, Lioha, Linicoida, Lutifer; M. Miha, Muha, Muza, Merana; N. Nazarana, Nazara, Nacara, Nicara, Nicor, Nicozda, Nadarca, Nadaria, Navadaria, Navodaria, Navodar, Naconta, Nevata, Nafruta, Nervuza, Necauza, Necorânda, Necorinda, Nesuca, Nesatora; O. Ogarda, Oaleda; P. Petasia, Petia, Pesia, Perti, Perstita, Pabirano, Paha, Puha, Praha, Pliastia; S. Samca, Salomia, Salomnia, Solnomia, Salmona, Silina, Slina, Sina, Stana, Sarda, Scarmila, Scornana, Scarbola, Scorcoila, Slalo, Suduca; T. Tiha, Tia, Tihana, Tisavia, Teohola; V. Vastita, Vasita, Vinita, Valnomia, Vezena, Vielftava; Z. Zano, Zaea, Zezaia, Zalina, Zurina, Zolobina, Zuza, Zira, Zliha, Zlia, Zlie, Zoitat.
Catalogul cuprinde numele secrete ale Avestitei, apelative legate de caracterul sau specific precum si numele altor personaje mitologice cu care uneori se confunda. Nu toate numele pomenite pot fi explicate etimologic, multe dintre ele fiind doar variante derivate din alte nume ale aceluiasi personaj ori nume pur si simplu inventate pentru crearea unui efect sonor, asa numitele “sing-song words”.
Ce rol avea Avestita?
In trecut magia era foarte importanta pentru taranii romani si toata lumea credea in ea ca mijloc de protectie. Avestita era cel mai rau dintre demoni, cu o putere fara margini si o specializare aparte. Traditiile romanesti ne spun ca fiecare demon avea specializarea lui si chinuia o anumita categorie de oameni.
Avestita era responsabila cu toate bolile si relele care amenintau femeia gravida, momentul nasterii si pruncul. Era atat de periculoasa incat niciun copil nu era in siguranta pana la varsta de 7 ani. Acest personaj malefic putea chinui mama sau ucide pruncul prin epilepsie si dureri insuportabile.
Legenda luptei dintre Avestita, Aripa Satanei, si Arhanghelul Mihail
Mitologia ei trebuie reconstituita în special pe baza legendelor apocrife. Descântecele sunt surse de asemenea importante dar ele rezuma de regula, naratiunea mult mai extinsa a legendelor, dând impresia ca sunt rezultatul incantarii partilor mai reprezentative ale legendelor. Avestita Aripa Satanei, Rugaciunea Sfântului Arhanghel Mihail prezinta în linii mari acelasi scenariu mitologic. Naratorul este Sfântul Iosif, Sfântul Sisoe ori însusi Sfântul Mihail. Spatiul în care se plaseaza actiunea este unul sfânt: Muntele Sionului, Muntele Elionului, Vefleemul Judeei. La fel este si momentul în care se petrece actiunea: nasterea lui Isus Christos. Naratorul povesteste cum Sfântul Mihail a întâlnit o fiinta draceasca cu înfatisare monstruoasa care venea din fundul Iadului deoarece auzise Bunavestire si mergea sa o chinuie pe Fecioara Maria. Arhanghelul o opreste, o împunge cu sulita, spada sau o bate cu un bici de foc pâna o sileste sa-i spuna felul în care intra în casele oamenilor, chipurile pe care le ia precum si numele pe care le poarta. Supunându-se puterii Arhanghelului, Avesita îi da o carte, un zapis în care sunt scrise numele ei si jura ca nu se va apropia de casa în care se afla aceasta carte
Similare sunt si scenariile variantelor Legendei Sfântului Sisoe (Minunile Sfântului Sisoe). Melintia (Meletine) era sora sfântului. În timp ce acesta se afla la razboi ori la vânatoare, Avestita (alteori Dracul) îi manânca sau îi ucide rând pe rând copiii surorii sale (sase, opt) imediat dupa nastere. Însarcinata din nou, Melintia se ascunde de demon într-un stâlp de marmura, turn sau castel. Reuseste sa nasca în siguranta dar când Sisoe si ceilalti frati vin sa o viziteze, demonul reuseste sa se strecoare în iatacul pruncului nou nascut luând forma de musca, umbra, samânta de mei ce intra în copita calului Sfântului. Astfel, fura si ultimul prunc si fuge cu el în abisul marilor. Sisoe si fratii lui o urmaresc si o gasesc în ascunzatoarea ei. Sfântul o bate pâna îi da înapoi copiii surorii lui si apoi o obliga sa-i dezvaluie chipurile pe care le ia si numele ei care sunt douasprezece si jumatate, nouasprezece etc. Demonul promite apoi ca nu se va apropia niciodata de casa unde sunt scrise aceste nume ori numele Sfântului Sisoe. Textele descântecelor precum si o serie de credinte populare legate de nastere completeaza imaginea Avestitei.
Avestita in mitologia romaneasca
Avestita, Striga sau Samca este personaj bine individualizat în mitologia româneasca. Oamenii cred ca ea este însasi Diavolul, Necuratul, Dracul sau o varianta feminina a acestuia, fiind numita “Diavolul cu chip de femeie” sau “dracoaica”. Exclusiv în descântece, ea este prezentata facând pereche cu un personaj masculin: “Samca si Samcoiul”, “Samca cu Samcoiul”, “Strigoaica si Strigoiul”
Avestita este un duh înaripat care se deplaseza în vazduh; uneori ia chiar forma unui vânt si astfel ajunge în locuintele oamenilor. Foarte frecvent, ea îsi schimba înfatisarea, calitatea de a se metamorfoza fiind subliniata de legende. Acestea ne prezinta o varietate de chipuri pe care poate sa le ia: musca, paianjen, lacusta, carabus, broasca, cioara, gaina, pisica, câine, capra, porc, bob de mei, umbra, naluca, sageata, femeie, baba. Descântecele confirma metamorfozarile animale prezentând-o cu patru picioare, cu blana de urs. Se remarca faptul ca niciodata nu se transforma în pasari sau animale care au fost integrate în simbolistica crestina – porumbel, miel, oaie, vitel. Transformarea în animal este specifica tuturor duhurilor “celeilalte lumi”, lume aflata într-o legatura permanenta si ambigua cu cea în care se duc sufletele mortilor si de unde vin, când se nasc, sufletele copiilor. Avestita se integreaza în acest spatiu mitic asa cum o demonstreaza corporalitatea sa animala cât mai ales activitatea sa principala, aceea de a aduce moartea copiilor care tocmai au venit în lumea umana. Locuinta ei se afla în fundul Iadului, în abisul marilor, în locuri pustii. Toate aceste coordonate o plaseaza în afara geografiei crestine, asa cum este si firesc data fiind natura ei diavoleasca. Iconografia Avestitei ne prezinta un personaj monstruos.
Avand “o mâna moale si un picior asemenea”, ca si membrele animale, o apropie de alte “babe monstruoase” ale mitologiei românesti, cum sunt Martolea si Joimarita, cu atributii înrudite. Pe icoane, este reprezentata la picioarele Sfântului Sisoe, imaginea ei fiind identica cu cea a Dracului. Asocierile cu alte personaje se leaga de existenta unor atributii sau a unor caracteristici comune ori dimpotriva, ilustreaza elemente absolut contrastante din acelasi scenariu mitologic. De comun acord, toate sursele folclorice o asociaza cu Diavolul, a carui sluga ori întruchipare este. Toata mitologia ei ilustreaza din plin esenta diabolica a personalitatii Avestitei. În legende, ei i se contrapun Sfântul Mihail sau Sfântul Sisoe, doi sfinti cavaleri, luptatori împotriva Diavolului si raului. Tot în antiteza apare si Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, cea al carui fiu a adus oamenilor mântuirea de puterea Diavolului. Tocmai de aceea Avestita încearca sa împiedice nasterea pruncului Isus. Dupa unele credinte, puterea ei functiona înainte de nasterea Mântuitorului si a încetat complet imediat dupa aceasta.
În descântece, locul Fecioarei Maria din Legenda Sf. Arhanghel Mihail, ori al Meletinei din Minunile Sfântului Sisoe, este luat de Ileana Cosânzeana ai carei copii sunt rapiti imediat dupa nastere, unul câte unul, de Striga.
Avestita si Zanele mitologiei romanesti
Asocierea cu Ileana Cosânzeana, stapâna Zânelor, este completata de legaturile multiple pe care demonul nasterii le are cu Zânele. O parte din numele sale secrete sunt împrumutate din nomenclatura acestora (Zalina, Dezana, Zano etc). Bolile pe care le cauzeaza sunt totodata si apanajul Zânelor, ca de altfel întreg momentul nasterii – în care ele îsi pot face simtita prezenta periculoasa. De asemenea, comuna în mentalitatea traditionala este si reprezentarea sub forma vântului. Din marea categorie a Zânelor, cea mai apropiata de mitologia A vestitei este Irodiada si alaiul ei de Irodiese, fiicele lui Irod, Zânele dusmane crestinilor. Textele unor descântece se prezinta similare ca scenarii, fie ca este vorba de Avestita, fie de Irodiada.
Samca si Samcoiul, perechea din iad
Tot în descântece, Samca are o pereche masculina – Samcoiul, la fel Striga – Strigoiul, care însa nu este mentionat niciodata separat si nici nu apare în vreun alt tip de surse. Aceleasi descântece o includ printre Strigoi, Moroi, Zmei si Zmeoaice, Zburatori, fiinte demonica, malefice, legate de lumea duhurilor si mortilor.
Analogii pentru mitologia acestui personaj cât si a obiceiurilor legate de el, pot fi semnalate în spatiul bazinului rasaritean al Mediteranei, extinzându-se în Europa estica. Prototipul legendelor mentionate îl constituie textul bizantin Legenda Sfintilor Sisynios si Sinedoros care este fidel tradusa în varianta româneasca Minunile Sfântului Sisoe, singura diferenta constând în faptul ca diavolita Gellou a fost înlocuita cu Avestita.
Care este originea acestei legende si de unde a venit Avestita?
Legende similare exista la grecii moderni, slavii balcanici, rusi, ucrainieni, ba chiar si la egipteni si abisinieni. Evreii au si ei o legenda asemanatoare care relateaza povestea demonului Lilith si a celor trei îngeri – Sanoi, Sansanoi si Samangluf. Scenariul mitic al acestei legende pare sa fi fost elaborat în mediul iudea-crestin pentru a supravietui apoi, în diverse variante, în aria ortodoxa. Realizarea sa se bazeaza însa pe mai multe concepte comune ale unui vast substrat mitic al antichitatii târzii, cu radacini în diversele demonologii ale lumii mediteraneene. Iconografia cavalerului care lupta împotriva demonilor atât de longeviva – din antichitate pâna în epoca moderna – ca si obisnuinta universala de a purta talismane împotriva relelor si maleficiilor, au asigurat supravietuirea acestui fenomen. El se prezinta la nivel narativ printr-o legenda a unui sfânt ce învinge o diavolita iar la nivel ritual prin confectionarea si purtarea amuletelor însotite de incantarea descântecelor inspirate din legenda. Avestita (Samca, Striga) se înscrie într-o mare familie de astfel de demoni. Personaj ciudat, cu multe denumiri complexe de origine slava, greaca si latina, ea isi gaseste originile însa în traditia antica. Nu putem afirma ca este vorba de un personaj distinct ci mai degraba enumerarea fortelor demonice în textul magic s-a extins adaugându-se toate duhurile posibile pentru ca succesul vindecarii sa fie asigurat.
Ea a supravietuit în mitologia crestina bizantina, alaturi de Striga romana, prototipul strigoilor si vrajitoarelor medievale, revalorizata si ea prin intermediul culturii greco-bizantine, au conlucrat la nasterea demonului nasterii în mitologia româneasca.
Bibliografie
G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române, Bucuresti, 1985,
Anca 1. Ionescu, Lingvistica si mitologie. Contributii la studierea terminologiei credintelor populare ale slavilor, Bucuresti, 1978,
M. Eliade, Ocultism, vrajitorie si mode culturale, Bucuresti, 1997,
W. Behringer, în Magia si vrajitoria în Europa din Evul Mediu pîna astazi, Bucuresti, 1997,
T. Pamfile, Boli si leacuri la oameni, vite si pasari- dupa datinile poporului român adunate din comuna Tepu (fecuciu), în Din vieata poporului român. Culegeri si studii, XIII, Bucuresti, 1911,
A. Gorovei, Folclor si folcloristica, Chi§inau, 1990,
Irina Nemeti, S. Nemeti, Dal Re Salomone al Santo Sisoe. Ereditii antiche nella magia cristiana, în Orbis Antiquus. Studia in honorem Ioannis Pisonis, Cluj-Napoca, 2004,
S. F. Marian, Nasterea la români, Bucuresti, 1995,
T. Pamfile, Mitologie româneasca, Bucuresti, 1997,
A. Fochi, Datini si eresuri populare la sfârsitul secolului al XIX-lea, Bucuresti, 1976,
M. Gaster, Studii de folclor comparat, Bucuresti, 2003,
A. Candrea, Folclorul medical român comparat, Iasi, 1999, p. 189 Revista Bistritei, XVIII, 2004.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.