Crucea sau nodul magic denumit Cel Viu (de la Nem Anh) este un element foarte frecvent utilizat in iconografia contrariilor. Ar putea reprezenta, datorita ovalului care domina crucea, soarele, cerul si pamantul la nivel macrocosmic si pe om la nivel microcosmic. Este adesea interpretata ca un semn ce exprima impacarea contrariilor sau integrarea principiilor activ si pasiv, fapt ce pare confirmat de dublele atribute sexuale pe care le reprezinta, precum si de reprezentarea indiana foarte realista a androginului, stand in picioare pe o floare de lotus.
Crucea cu toarta egipteana celebra din mormintele faraonilor si din papirusul din Ani este interpretata intr-un mod mai traditionalist, si este, dupa, Champdar, simbolul milioanelor de ani ale vietii viitoare. Cercul sau este imaginea perfecta a ceea ce nu are nici inceput, nici sfarsit: reprezinta sufletul care este vesnic, provenind din substanta spirituala a zeilor; anh-ul figureaza starea de transa in care se zbatea initiatul, mai exact, infatiseaza moartea, rastignirea alesului, in anumite temple, initiatul fiind chiar culcat de catre preoti pe un pat in forma de cruce. Oricine detinea cheia geometrica a misterelor ezoterice, al carei simbol era tocmai aceasta cruce cu toarta, stia sa deschida portile lumii mortilor si putea patrunde semnificatia tainica a vietii vesnice.
Zeii si regii, precum si Isis, au aproape totdeauna in mana un anh, pentru a arata ca poseda viata, ca sunt deci nemuritori; defunctii il tin in mana in ceasul psihostaziei sau in barca solara, ca semn ca implora zeii sa le acorde nemurirea. Anh-ul mai simboliza si centrul din care se revarsa calitatile divine si elixirurile datatoare de nemurire: a-l lua in mana inseamna a te adapa chiar de la izvorul vietii fara de moarte. Uneori era insa tinut de toarta – mai ales in cursul ceremoniilor funebre; evoca atunci forma unei chei si era intr-adevar cheia care deschide usa mormantului spre campiile Earu, spre lumea vesniciei. Mai era tinut in mijlocul fruntii, intre ochi; in acest caz indica omul initiat in anumite mistere, obligat sa pastreze secretul; deci cheia cu care se incuiau misterele la adapost de profani. Cel ce beneficiaza de viziunea suprema, cel care a fost inzestrat cu darul clarviziunii, care a strapuns valul lumii de dincolo, nu poate nici macar sa reveleze misterul, fara a-l pierde pentru totdeauna.
Anh-ul este adesea asociat cu nodul lui Isis, ca simbol al vesniciei, si aceasta nu din cauza directiilor liniilor drepte, prelungite imaginar pana la infinit, ci pentru ca aceste linii converg spre bucla inchisa in care se intalnesc. Aceasta bucla simbolizeaza esenta infinita a energiei vitale, identificata cu Isis, de la care purcede orice manifestare de viata. De aceea este purtata ca un talisman de toti cei care vor sa se impartaseasca din viata ei. Anh-ul mai poate fi astfel asimilat cu Arborele Vietii, cu trunchiul si frunzisul lui.
Nodul lui Isis, inconjurand ramurile si lemnul crucii, asemenea unor plete rasucite sau impletite are o semnificatie mai complexa. Simbolizeaza nu numai viata si nemurirea, ci si legaturile care il prind de viata muritoare si pamanteasca si care trebuie deznodate pentru a ajunge la nemurire. Deznoada-ti legaturile, zice un text din Cartea Mortilor din Egipt, desfa nodurile lui Nephtys; sau: Cei luminosi sunt cei care poarta bucla. Intr-un sens analog, o carte buddhista tibetana se intituleaza: cartea desfasurarii nodurlor. In timp ce simpla cruce cu toarta simbolizeaza nemurirea divina, dobandita sau dorita, nodul lui Isis ar indica tocmai conditiile acestei nemuriri: desfasurarea nodurilor in sens propriu, deznodamantul.
| [WpProQuiz 2] |
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
4