Despre zei si monstri s-a scris mult. Mitologia ne arata mereu lupta binelui si raului. Toate scenariile mitologice, in special cele de la inceputul universului, ne indica doua personaje opuse. De obicei, aceste forte reprezinta lumina si intunericul. Ele sunt mereu prezentate luptandu-se, in antiteza.
Exemplele sunt numeroase. Acestea apar in toate mitologiile lumii. In Mesopotamia si Babilon ii avem pe zeul Marduk si monstrul Tiamat. In Egiptul Antic avem reprezentarea soarelui in Ra, zeul suprem si marele monstru Apophis, sarpele primordial din lumea subterana, ce vrea sa inghita soarele.
Mult mai tarziu, crestinismul preia aceleasi elemente si mesaje. Confruntarea lui Dumnezeu, cel din Vechiul Testament, cu marele Leviathan. Deasemenea, cea a fiului sau, Iisus Hristos, ademenit de Satana, Diavolul sau Lucifer, ingerul decazut. Povestea poate porni chiar de la inceputurile umanitatii: Cain versus Abel.
Acesti rivali mitologice au insufletit miturile si legende creatiei. Fie ca se opun sau isi completeaza creatia, acestia sunt de neinvins. Niciodata raul nu este invins cu adevarat. Doar depasit pentru o anumita perioada, o era, o varsta. El se va reintoarce mereu.
Astfel de exemple gasim in mitologia hindusa (Karna si Arjuna), in cea zoroastriana (Ahura Mazda si Ahriman), in cea galeza (dragonul alb si cel galez), la David si Goliath, la Regele Arthur si Mordred. Perechile mitologice se si completeaza uneori. Spre exemplu, in legendele si miturile de creare a lumii din Romania si Bulgaria, Dumnezeu si Nefartatul, Diavolul, fratele sau, creaza lumi separate. Creatiile zeului sunt bune si pline de lumina, iar cele ale Diavolului sunt intunecate si pline de greseli. Aceleasi elemente regasim in cazul Tricksterului din mitologiile indienilor nativ-americani.
Printre cele mai interesante cupluri aflate in conflict, se numara:
- Karna si Arjuna (mitologia Hindusa)
- Ahura Mazda si Ahriman (Zoroastrism)
- Regele Arthur si Mordred (ciclul arthurian din mitologia celtica)
- David si Goliath (literatura crestina, mituri biblice)
- Dragonul alb si dragonul galez (mitologia galeza).
Mituri legate de zei luptatori: curioasa poveste a lui Iehova si a zeilor ce i-au urmat
Mitul luptei este legat de batalia supranaturala intre ordine si haos. De obicei, aceasta lupta are loc intre fortele binelui si cele ale raului. Intre lumina si intuneric. Acest tip de legenda il intalnim in mitologiile tuturor civilizatiilor din lumea antica, din Orient pana la iudaism. Yahve, sau Yehova, este un zeu reprezentativ. Diferit de zeii din culturile din jur. Povestea sa este o etapa in scenariul mitologic. Dar zeul akkadian Anzu sau cel babilonian Marduk sunt mituri evidente, la fel este si Yahve.
In timp ce miturile mesopotamiene nu sunt atat de cunoscute, putem gasi indicii chiar si in mitologia greaca. Zeus nu a fost intotdeauna seful panteonului grec. Dar si-a asumat rolul de la tatal sau, Cronos. Si Cronos l-a urmat pe tatal sau, Uranus. Desi exista diferente importante, aceasta succesiune este comuna in mitul luptei.
Mitul Akkadian: Ninurta il infrange pe Anzu
Imperiul Akkadian a urmat Sumerul ca cea mai importanta civilizatie din zona Mesopotamiei. Mitul are mii de ani si a aparut mult inaintea povestei lui Yahve din Vechiul Testament.
In panteonul zeilor akkadian, Enlil era regele zeilor. Regalitatea era investita zeului ce poseda Tableta Destinelor. Aceasta arata tot ce se intamplase si se putea intampla.
Fiinta asemanatoare unui grifon, Anzu, asistentul zeului Enlil, fura Tableta si zboara. Haosul ameninta ordinea creata de zei. Regalitatea ar fi mers la zeul care restaura ordinea, dar nimeni nu accepta provocarea. In final, Ninurta, un zeu mai putin important, se ofera voluntar.
Anzu putea zbura, dar avea si alte puteri. Isi putea arunca penele inainte si inapoi pentru a-si dezorienta adversarul dar putea si distruge sagetile indreptate asupra sa. Iar Tableta il putea ajuta sa vada ce i se poate intampla.
Asa va incepe prima batalie. Anzu va distruge sagetile lui Ninurta. Dar Ninurta va adopta o noua strategie. Va trage o sageata deghizata ca pana chiar intr-un moment cheie. Anzu isi va retrage penele este ucis de sageata. Ordinea este restaurata, iar Ninurta va deveni regele zeilor.
Asadar, mitul incepe cu o amenintare la adresa zeilor si a ordinii ceresti. Niciun zeu din generatia veche nu se ofera si nu este in stare sa accepte provocarea. Structura se repeta, desi detaliile sunt diferite in functie de specificul fiecarei culturi.
Unele caracteristini nu sunt comune tuturor exemplelor. Cateodata, eroul moare si renaste. Alteori, pamantul este creat din cadavrul monstrului ucis.
Mitul babilonian: Marduk o infrage pe Tiamat
Aceasta poveste devine cunoscuta datorita scrierii Enuma Elish, mitul creatiei din Babilon. La inceputuri exista doar Tiamat, femeia-sarpe sau dragonul din apele sarate. Si Absu, zeul-barbat, cel din apa dulce.
Tiamat si Absu au creat o generatie tanara de zei. Acestia au devenit insa curand prea zgomotosi pentru Absu. El a planuit sa-i ucida pe toti, dar acestia i-au aflat planul si l-au ucis inainte. Tiamat s-a infuriat cumplit. Marduk, unul dintre zei, zeu al furtunii i-a acceptat provocarea. A iesit in fata si a ucis-o pe Tiamat. Din corpul acesteia se va forma universul. Marduk va deveni rege al tuturor zeilor.
Mitul din Ugarit: Baal il infrange pe Yam
Acest mit din Ugarit, la nord de Israel, apare in 1300 i.Hr. Acesta este mediul in care se va naste mai tarziu iudaismul.
Inregistrarile istorice sunt putine si avem doar cateva fragmente. Insa zeul suprem in acea zona era El, iar Baal era “Lord“. Baal se ofera sa lupte impotriva amenintarii haosului. Este vorba despre aceiasi El si Baal mentionati in Vechiul Testament. Baal va folosi o arma magica ca sa il ucida pe Yam, “Marea“, zeul marii sub forma de sarpe. Unele variante ale legendei vorbesc despre un monstru cu sapte capete. Este folosit ca sinonim cuvantul Lotan sau Leviathan.
Apoi Baal va lupta cu Mot, “Moartea“, si o va infrange. Aceasta este alta amenintare la adresa ordinii. Baal este ucis in lupta dar este readus la viata pentru a-l infrange definitiv pe Mot.
Mitul israelit: Yahweh il infrange pe Leviathan
Iudaismul timpuriu avea acelasi consiliu de zei ca in mitologia din Ugarit. Yahve era fiul lui El (numit si Elyon) si era unul dintre zeii din consiliu.
In Vechiul Testament, anume in Deuteronom, este scris ca Elyon impartise natiunile si ii separase pe fiii lui Adam. El stabilise granitele natiunilor potrivit numarului fiilor zeilor. Partea lui Yahve era Israel si poporul sau. Ceilalti zei au primit alte pamanturi si alte triburi pentru a le conduce.
Apoi observam si versiunea biblica a acestui mit. In Vechiul Testament, Psalmi, Yahve isi ia locul ca rege in consiliul zeilor. Textul vorbeste despre maretia zeului printre celelalte fiinte ceresti.
Yahve a ucis monstrul haosului numit Rahab, reprezentand iarasi marea. Si, la final, Yahve a creat pamantul, cerurile si tot ce este in ele. Tot Yahve este creditat in alte surse cu distrugerea monstrului apelor, Leviathan. Este vorba de dragonul cu multe capete numit Lotan in mitul ugarit. Acest monstru apare si in Revelatii.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
4.5