In foarte multe culturi exista mituri legate de demoni si diavoli. Fie ca sunt mai vechi sau mai noi, pagane sau inspirate de traditia crestina, ele sunt foarte importante pentru a ne intelege cultura, istoria si folclorul. In cele din urma acesta este materialul autentic, original si nepatat al unui popor. El ii confera culoare, inspiratia si redescoperirea lui poate insemna mult in ziua de azi.
In constiinta stramosilor nostri, legendele si miturile erau reale. Ele le ofereau o realitate permanenta si atemporala. In zonele umede ale mlastinilor exista spirite rare, greu de vazut si locuri rele. Fiintele asteapta vanatorii si calatorii pentru a-i atrage adanc in mlastini si a-i ucide.
Adancurile mlastinilor sunt niste zone greu de inghitit. Ele sunt de obicei scenariul filmelor de groaza. Popoarele care au locuit in astfel de zone le-au umplut de supranatural, mister si magie.
Spirite rele si demonii din mlastini
Unul dintre aceste spirite este Bolotnik, adeseori descris ca un om sau batran acoprit de noroi, alge si solzi. In unele legende are maini lungi si coada. Alteori apare ca un burtos dezbracat cu brate de broasca, ochii bulbucati, gura mare si barba imensa. Cateodata este o piatra adormita in mlastina sau apa inselatoare. Daca vei calca pe o astfel de piatra, vei aluneca si apele te vor acoperi silentios, mortal.
Lui Bolotnik ii place sa atraga oamenii catre moarte. E usor pentru ca mlastinile sunt inselatoare, capcane mortale. El este stapanul lor. Mlastinile sunt inselatoare noapte si seara, iar spiritele atunci sunt cele mai active. Lui Bolotnik nu-i plac zgomotele si este intelept sa mergi in varful picioarelor.
Sotia lui Bolotnik este Bolotnitsa. Ea se metamorfozeaza dupa circumstante. Ca fecioara a apelor atrage calatorii. Frumoasa creatura pretinde ca s-a ratacit si plange. Este considerata cea mai frumoasa fecioara din mitologia slavilor. Este aproape imposibil sa faci diferenta intre Bolotnitsa si o fecioara reala.
Singura diferenta este ca Bolotnitsa sta intotdeauna cu picioarele si talpile ascunse sub ea incercand sa mascheze aspectul de broasca.
Printre alte spiritele rele ce conduc taramul mlastinilor se numara si Dziwozona (sau Mamuna). Ea este un demon-femeie al mlastinilor in mitologia slavilor. Creatura este malefica si periculoasa. Ia forma unei femei urate cu par pe corp, iar pe cap poarta o palarie rosie.
Dziwozona rapeste copiii chiar dupa nastere si ii inlocuieste cu propriile ei creaturi cu dizabilitati. Slavii antici credeau ca pentru a proteja copiii de demon, mamele trebuiau sa lege o panglica rosie in jurul mainii copiilor. Acest obicei se practica inca in Polonia in unele regiuni. Cateodata le puneau o palarie rosie si il aparau de razele lunii. In Bulgaria exista si alte mituri si legende.
Cateodata, certata cu descantece si apa, Dziwozona returna copiii furati.
Aceste descantece, culoare rosie si creaturile identificate in mitologia slava apar si in folclorul romanesc. Probabil datorita apropierii geografice si culturale. Samca, Baba-Cloanta si alte figuri mitologice din folclorul romanesc sunt identice ca si trasaturi.
Cititi si despre:
https://mythologica.ro/mitologia-romaneasca/
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5