Histria, Tomis si Callatis – coloniile grecesti din Dobrogea: Istria, Constanta si Mangalia

Histria, Tomis si Callatis sunt cele mai importante colonii grecesti de la tarmul Marii Negre. Coloniile grecesti de la tarmul Marii Negre sunt importante atat pentru istoria noastra, dar si pentru turism.

Procesul cunoscut in istorie sub numele de „marele val al colonizarii grecesti”, s-a materializat, de-a lungul a circa doua secole, incepand cu jumatatea sec. Al VII-lea i.e.n., sub forma unei stramutari masive a semintiei elene catre tarmurile Marii Mediterane si dincolo de acestea.

Este vorba despre un fenomen care avea la baza un decret de intemeiere a noi asezari (apoikia), dupa modelul metropolelor grecesti de origine, cu care se mentineau de altfel legaturile stranse si relatiile amicale, fara inregistrarea unei subordonari, asa cum ar putea sa sugereze intrucatva termenul de „colonie”.

 

Histria, Tomis si Callatis – spectacolul coloniilor grecesti din Dobrogea

Motivele masivului fenomen emigrational erau inradacinate in situatia economica, politica si sociala interna din Grecia arhaica, marcata de suprapopularea teritoriilor elene si expansiunea demografica fara precedent, insotita de concentrarea proprietatilor importante in mana aristocratiei.

In paralel cu manifestarea spontana, au existat si motive economice care au contribuit la amplificarea valului de colonizare externa, reprezentate de dorinta de a intensifica schimburile comerciale, cautandu-se noi piete de desfacere ale propriilor resurse si aprovizionarea cu produse mai putin accesibile.

Pe fondul acestui fenomen, procesul de colonizare elena din zona Marii Negre se distinge printr-o caracteristica aparte: a apartinut aproape in intregime ionienilor din cetatea Milet – promotori ai activitatilor comerciale indeosebi, cu debut in perioada cuprinsa intre anii 657-656 i.e.n..

 

 

Cititi mai multe despre:

Cum aratau cetatile si fortificatiile dacilor: Sarmisegetusa Regia

 

 

Histria – cea dintai colonie greaca de la Pontul Euxin

Izvoarele istorice dezvaluie intemeierea primei colonii grecesti de pe malul Marii Negre la Histria, asa dupa cum se precizeaza in „Cronica” lui Eusebiu din Cezareea (265 e.n. – 339 e.n.). Vestigiile cetatii servesc drept marturie si azi pentru infloritoarea aglomerara urbana de odinioara, care si-a adjudecat un rol important in principalele evenimente istorice ale vremii.

Organizata minutios si cu o identitate bine definita, Histria ar putea detine recordul la capitolul dezvoltare sustenabila, cunoscand o perioada de circa 1300 de ani de continua prosperitate, pana in miezul epocii bizantine.

Aici au fost batute primele monede de argint, turnate in forme speciale, dupa modelul arhaic al faurarilor greci, prezentand pe una din fete simbolul orasului: un vultur si un delfin – doua elemente cu rol emblematic pentru amplasamentul coloniei.

Numele Histriei deriva din vechea terminologie greaca, cu referire la apele Dunarii de azi, cunoscuta odinioara in lumea elena sub denumirea de „Istros”.

Dotata cu zece turnuri de veghe, ziduri puternice de aparare si doua porti impresionante, cetatea detinea o retea de aproximativ 20 de kilometri de conducte pentru aprovizionarea cu apa, atat pentru consumul populatiei, cat si pentru imbietoarele sale terme.

Asezarea era strabatuta de strazi pietruite, cu aspect ordonat si trainic si se mandrea si cu edificii dedicate activitatilor artistice, culturale si sportive, deopotriva, cunoscute sub denumirile de gymnasion sau museion, in functie de destinatia lor.

Din templele grecesti ridicate in marmura spre slava zeitei frumusetii – Afrodita si a stapanului Olimpului – Zeus, se mai pastreaza azi ruine destul de bine conservate, care atesta maretia unei civilizatii care nu a cotropit teritoriul ocupat, ci a tinut cu tot dinadinsul sa-l innobileze si sa-l transforme dupa propriile standarde de viata.

 

Tomis – o cetate cu traditie cronologica ambigua

In ciuda faptului ca istoricii nu au reusit sa identifice date graitoare cu privire la momentul intemeierii sale, cetatea Tomis se afla pe teritoriul de azi al orasului Constanta, presupunandu-se ca data aproximativa a nasterii sale ar fi fost in anul 500 i.e.n..

Informatiile despre Tomis se regasesc in exclusivitate abia incepand cu secolul al III-lea i.e.n., ceea ce nu l-a impiedicat sa devina o autentica „perla a Pontului Euxin – atribut confirmat pe deplin de marturiile arheologice descoperite in perimetrul actual al orasului.

Fascinatia mitului „Lanii de Aur este legata in buna parte de aceasta cetate mareata, intrucat legenda istoriseste ca cei 50 de eroi mitologici greci care s-au imbarcat pe Argus, au pornit intr-o expeditie cu scopul de a gasi nepretuitul artefact tocmai pe tarmul Pontului Euxin, in locul in care a fost intemeiat orasul Tomis.

Dar pentru poporul nostru, cea mai intensa atestare a culturii infloritoare care a existat in timpuri de mult apuse la Tomis, este reprezentata de exilul marelui poet latin Publius Ovidius Naso (43 i. e.n. – 17 e.n.) pe aceste meleaguri, indepartat de Augustus din patria mama, din pricini misterioase.

Surghiunul acestuia a fost insa cu adevarat prolific din punct de vedere creativ, poeziile pe care penelul sau le-a zamislit in acest loc fiind pe cat de triste, pe atat de frumoase. O parte din acestea, purtand pecetea perfectiunii formale a stilului sau, fura scrise in limba getica, Ovidiu ajungand cu timpul chiar sa-i iubesca si sa-i pretuiasca pe localnicii.

In luna august a fiecarui an la Tomis (Constanta) se desfasoara un Festivalul antic Tomis la care au loc reprezentatii artistice.

 

Callatis – o colonie intemeiata pe vatra vechii asezari trace Acervatis

Coloniei greacesti de la Callatis ii corespunde azi orasul Mangalia, dar toate ctitoriile mai vechi sau mai noi din acest perimetru sunt suprapuse pe vatra vechii asezari trace, cunoscuta sub numele de Acervatis sau Cerbatis.

Grecii au botezat colonia dupa numele paraului Cales – dulce omagiu adus apelor ce scaldau metropola Heracleea, in urma prezicerilor oracolului care a prorocit construirea unei cetati puternice, bogate si prospere, tocmai intr-un teritoriu care nu promitea prea mult la prima vedere.

Izvoarele istorice dezvaluie faptul ca cetatea Callatis beneficia de o pozitie geografica deosebit de avantajoasa pentru greci, cu iesire la mare si acces la bazinul apelor dulci ale actualului lac Mangalia, cu pamant roditor, amplasare strategica optima si sistem organizational preponderent oligarhic.

Sub semnul infloritoarei dezvoltari materiale si spirituale, Callatis a constituit leagan de creativitate pentru stralucite minti ale vremii, favorizand scrierea unor lucrari ilustre, precum zestea celor 20 de volume dedicate aspectelor geografice ce caracterizau Asia si Europa, semnate de eruditul Demetrios din Callatis sau a „Vietii lui Euripide”, semnate de Satyros.

Colonia de la Callatis a servit drept scena unor importante dinamici sociale, politice si economice ale vremii, adjudecandu-si cununa succesului in multiple planuri si castigand un loc privilegiat in panoplia prestigioaselor asezari intemeiate de greci in lumea intreaga.

 

Imprejurimile coloniilor grecesti – arii de asigurare a resurselor

Desi istoricii acorda o importanta minora imprejurimilor coloniilor grecesti de odinioara, analizand mai degraba fructele culturii si spiritualitatii interne ale cetatilor, zonele rurale asociate acestora constituiau arii de o importanta covarsitoare pentru asigurarea proviziilor coloniilor elene.

Pe de o parte, intinderile cultivate in scopul satisfacerii necesitatilor de aprovizionare a locuitorilor cetatii nu erau catusi de putin neglijate, ci se bucurau de atentia si pretuirea localnicilor pe masura importantei lor, caci de acolo li se asigura principala sursa de hrana, dar si de producere a unor marfuri apreciate la nivel de schimburi comerciale.

Pe de alta parte, aceste intinderi constituiau un soi de zona-tampon intre ariile de influenta si/sau dominatie politica, adaugand valoare intrinseca cetatii-pivot.

Intr-un context ceva mai larg insa, teritoriile dobrogene au constituit leagan pentru multe alte asezaminte colonizatoare, cu dimensiuni mai mari sau mai mici si cu un grad de dezvoltare la fel de eterogen, dar despre care se cunosc mai putine detalii in comparatie cu Histria, Tomis si Callatis.

In scrierile lui Plinius cel Batran (23 e.n. – 79 e.n.) se regasesc referinte cu privire la o serie intreaga de astfel de centre populate de greci in zona litoralului Marii Negre, cum ar fi de pilda:

  • Aphrodisis,
  • Eumenia,
  • Perthenopolis,
  • Stratonis
  • Orgame.

 

Efectele colaterale ale coloniilor grecesti de la Pontul Euxin

In conditiile in care istoria reuseste sa ne surprinda prin succesiunea evenimentelor care influenteaza soarta omenirii de mii si mii de ani, coloniile grecesti de la Pontul Euxin au exercitat la randul lor o serie intreaga de „efecte colaterale”, ce si-au pus amprenta pe procesul evolutiv al intregii regiuni.

Amestecul de traditii, culturi, apartenente religioase si obiceiuri atat de diferite – provenind din sanul populatiei tracilor, grecilor, scitilor, romanilor, tatarilor si turcilor – toti cei ce au calcat pentru perioade mai lungi sau mai scurte aceste teritorii, si-a transmis pana in zilele nostre caracterul multietnic.

 

Coloniile grecesti au contribuit insa intr-o maniera de necontestat la dezvoltarea fluxurilor economice si comerciale la gurile Dunarii si de-a lungul litoralului Marii Negre, favorizand accelerarea pasajului de la oranduirea arhaica a populatiei bastinase, la un alt gen de viata, fara indoiala, marcata de progrese in multiple planuri.

Influenta culturala elena reprezinta la randul sau un element considerabil pentru modul in care a fost transformata „materia prima” regasita in zonele colonizate, favorizand aparitia in aceste arii, a celor dintai posezii lirice si implantarii primelor notiuni filozofice si stiintifice detinute de populatia Greciei Antice, cu elaborarea unor lucrari literare si descriptiv-geografice de o valoare deosebita. 

Histria, Tomis si Callatis constituie numai trei perle din coroana coloniilor grecesti care au contribuit la schimbarea infatisarii teritoriilor dobrogene – puncte de referinta pentru o magnifica evocare a caracteristicilor unei civilizatii de mult apuse, dar care a reusit sa transmita pana in zilele noastre ecoul unor realizari remarcabile, atat in domeniul politic si cocial al vremii sale, cat si in cel al culturii, artelor, strategiilor de razboi, arhitecturii si chiar al medicinei.

Acest gen de expansiune greceasca a inregistrat efecte similare si in alte zone ale lumii, respectiv pe tarmurile Siciliei si in sudul Tarii Cizmei, spre nordul Marii Egge si apre sud, pe tarmul Africii, in ciuda impresionantei rezistente intampinate aici din partea populatiilor pre-existente (grecii au reusit sa intemeieze o singura colonie in delta Nilului: Naucratis).

E dificil de presupus cum ar arata azi harta lumii fara aceasta masiva infuzie greceasca in teritoriile altor popoare, dar marturiile valului colonizator elen din perioada de rascruce a doua ere, istorisesc despre nevoia ancestrala a omului de a explora taramuri noi, de a-si diversifica paleta de cunostinte si de a savarsi astfel, un nou pas inainte, pe traseul sau evolutiv, care l-a purtat catre realizari cu adevarat uimitoare.

 

 

Bibliografie:

  1. Radulescu, Adrian & Bitoleanu, Ion – „Istoria romanilor dintre Dunare si Mare”, 1979;
  2. Dorutoiu-Boila, Emilia – „Inscriptiile din Scythia Minor: Histria si imprejurimile”, 1980;
  3. Radulescu, Adrian – „Ovidiu la Pontul Euxin”, 1998;
  4. Ruscu, Ligia – „Relatiile externe ale oraselor grecesti de pe litoralul romanesc al Marii Negre”, 2002;
  5. Papuc, Gheorghe – „Aprovizionarea cu apa a cetatii Tomis in epoca romana si romana tarzie”, 2005;
  6. Grammenos, Demetrios V. & Petropoulos, Elis K. – „Ancient Greek colonies in the Black Sea 2”, Vol. I, 2007.

 

 

 

  • Author Posts
Editor-in-Chief Archaeologist Mythologica
Autor si cercetator independent, specializat in istoria religiilor, mitologie, istorie antica si religie comparata, cu studii la Universitatea din Pennsylvania, Catalin ne arata calatoria rasei umane si cum sa intelegem mitologia prin ochii stramosilor nostri.

Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.

 

(Visited 18,817 times, 1 visits today)

2 thoughts on “Histria, Tomis si Callatis – coloniile grecesti din Dobrogea: Istria, Constanta si Mangalia”

  1. Pingback: Istoria sasilor din Romania. Cele mai frumoase biserici fortificate | Mythologica.ro

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.