O inlantuire tumultoasa de momente istorice marcheaza trei zile ale sfarsitului primaverii, cu multiple semnificatii atat pentru Romania cat si pentru Europa – o concentrare de evenimente al caror sens se intrepatrunde, fara indoiala: 8, 9 si 10 mai.
Momente istorice romanesti: 8, 9 si 10 mai
Dupa ani si ani de analize istorice si studiere a izvoarelor, azi se poate afirma ca specialistii au despicat firul in patru cu privire la un argument ce a starnit efervescente polemici: „rescrierea istoriei Romaniei” si limpezirea alternativelor interpretative pentru evenimentele istorice care au marcat-o.
Ca raspuns la intrebarea retorica ce macina de secole filozofi si istorici deopotriva – ce anume provoaca transformarea? – succesiunea evenimentelor din 8, 9 si 10 mai tinde sa ofere un tablou caleidoscopic asupra unor momente cruciale ce au generat transformari de o importanta covarsitoare pentru romani si pentru europeni, deopotriva, cu consecinte ce s-au extins chiar si dincolo de aria continentala.
In conditiile in care nu putine au fost evenimentele care au marcat sangeros istoria continentului european, cele trei momente decisive pentru contextul politic, social si economic in care s-a aflat Batranul Continent detin semnificatii speciale, ce au influentat fara indoiala aspectul actual al hartii europene:
- 8 mai – Sfarsitul Celui de-al II-lea Razboi Mondial;
- 9 mai – Independenta Romaniei si Ziua Europei;
- 10 mai – Ziua Regalitatii, cu cele trei referinte speciale ale sale:
-
- 10 mai 1866 – depunerea juramantului de credinta in fata Parlamentului Romaniei de catre Principele Carol I;
- 10 mai 1877 – proclamarea Independentei si suveranitatii Romaniei, cu iesirea definitiva de sub vasalitatea Imperiului Otoman;
- 10 mai 1881 – incoronarea lui Carol I ca prim rege al Romaniei.
8 mai – sfarsitul Celui de-al II-lea Razboi Mondial
In primavara anului 1945, mai exact in noaptea de 8 spre 9 mai, a fost semnat actul de capitulare a Germaniei la Berlin, dandu-se astfel semnalul sarbatoririi marii victorii a coalitiei Natiunilor Unite si incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Actul a fost semnat in Karlhorst – un cartier din zona orientala a Berlinului, unde astazi se regaseste Muzeul germano-rus Berlin-Karlshorst (Deutsch-Russische Museum Berlin-Karlshorst), edificiu ce detine o vasta documentatie, precum si obiecte ce referinta la raporturile dintre Germania si URSS in perioada 1917-1990.
In noaptea cu pricina, din partea Germaniei, actul de capitulare neconditionata a fost semnat de catre feldmaresalul Wilhelm Keitel (1882-1946), pe numele sau complet Wilhelm Bodewin Johann Gustav Keitel – seful Statului Major al Oberkommando der Wehrmacht, de amiralul Kriegsmarine Hans-Georg von Friedeburg (1895-1945) si de generalul Luftwaffe Hans-Jurgen Stumpff (1889-1968).
Reprezentantii coalitiei Natiunilor Unite erau:
- partea Rusiei, generalul Gheorghi Jukov (1896-1974),
- din partea Angliei, maresalul de aviatie Sir Arthur William Tedder (1890-1967),
- din partea SUA, generalul american Carl Andrew Spaatz, supranumit „Tooey” (1891-1974),
- din partea Frantei, generalul Jean de Lattre de Tassigny (1899-1952).
Momentul nu a fost insa imbratisat pretutindeni cu entuziasmul pe care generatiile actuale si-l imagineaza – in volumul intitulat „Hinter den Turen warten die Gespenster”(2017), semnat de Florian Huber (intr-o traducere aproximativa: „Fantomele care asteapta in spatele usilor”), autorul dezvaluie drama celor ce au trait in acea perioada in Germania:
„(…) este vorba despre cea mai impresionanta sinucidere in masa din intreaga istorie a Germaniei – doar in oraselul Pomeraniei Anterioare, Demmin (15 mii de locuitori), s-au sinucis dirca 700-1000 de persoane, in timp ce Berlinul s-a confruntat cu o rata a sinuciderilor de cinci ori mai mare in ultimul an de razboi, fata de ceilalti ani ai conflagratiei…”
Dar, in istorie, ca si in lumea spectacolului, „the show must go on”, asadar viata a triumfat asupra valului mortii: lagarele de concentrare si-au deschis larg portile, eliberand prizonierii, armele au tacut si ostilitatile au luat sfarsit.
„Victoria a capatat aceleasi dimensiuni ca si razboiul. Germania, condusa la fanatism de visul de cucerire, a purtat acest razboi – material, politic si moral – ca un razboi total. În consecinta, victoria trebuia sa fie o victorie totala. Acest lucru s-a întâmplat. În masura în care acesta este cazul, statul, puterea, doctrina, însusi Reich-ul german, este complet distrus”, declara generalul Charels de Gaulle (1890-1970) in fata Adunarii Consultative franceze, in 15 mai 1945.
AFLATI MAI MULTE DESPRE:
MITOLOGIA SI ISTORIA POPORULUI ROMAN
ISTORIA DACILOR SI ROMANILOR
ISTORIA REVOLUTIILOR DIN ROMANIA: DE LA INCEPUTURI PANA IN PREZENT
9 mai – Independenta Romaniei si Ziua Europei
Ziua de 9 mai detine la randul sau o semnificatie aparte pentru romani – in 1877, Parlamentul s-a reunit intr-o sedinta cu caracter extraordinar, in carul careia Mihail Kogalniceanu a proclamat „independenta absoluta a Romaniei”, dupa cum se mentioneaza in anumite carti de istorie:
„… nu am nici cea mai mica indoiala si frica de a declara in fata Reprezentantei Nationale ca noi suntem o natiune libera si independenta”, declara Kogalniceanu.
Entuziasmul cu care populatia romanesca ar fi primit mesajul, ar fi fost cu adevarat tulburatoare la vremea respectiva, determinand declansarea in capitala a unei manifestatii spontane de proportii, ce s-ar fi extins si in alte localitati importante, precum Buzau, Craiova, Iasi si altele, de pe intreg teritoriul tarii.
In plus, ca simbol al suveranitatii Romaniei, in ziua de 9 mai 1877, Parlamentul a votat si infiintarea ordinului „Steaua Romaniei” – distinctie cu care au fost decorati militarii si civilii care au savarsit fapte deosebite, distingandu-se prin serviciile aduse tarii noastre.
Din punct de vedere istoric, nu putini sunt insa cei ce sustin ca Ziua Independentei, cu referire la anul 1877, ar fi o utopie, un soi de mistificare a evenimentelor ce au marcat activitatea parlamentara din 9 mai, intrucat atunci Camera Deputatilor ar fi votat o motiune pentru declararea independentei de stat, fara prea mare emfaza, ca urmare a interpelarii pronuntate de deputatul Vasile Boerescu, care dorea sa stie daca Romania a devenit independenta fata de Imperiul Otoman – intrebare la care ministrul de externe Kogalniceanu a raspuns pozitiv.
Abia ziua urmatoare, 10 mai 1877, cand principele Carol I al Romaniei a semnat actul de independenta, intrat imediat in vigoare, ar fi adevarata zi a proclamarii independentei.
O serie de documente istorice tind sa confirme aceasta ipoteza, intrucat pe 9 mai 1877 vocile tunurilor otomane inca mai rasunau la Vidin, bombardand satele romanesti de dincolo de Dunare, astfel incat oamenii nu banuiau catusi de putin ca ar avea ceva de sarbatorit in acea zi, cand artileria romaneasca de la Calafat raspundea la randul sau cu tunurile, tintind fortificatiile turcilor.
Data de 9 mai marcheaza si Ziua Europei – sarbatoare cu prilejul careia se aduce in prim-plan evenimentul istoric al pronuntarii declaratiei ministrului francez al afacerilor externe Robert Schuman, in 1950, intr-o perioada in care tarile europene se straduiau din rasputeri sa inlature consecintele dezastruoase ale celui de-al Doilea Razboi Mondial.
„Declaratia Schuman” celebreaza nu numai pacea si unitatea in Europa, ci constituie si cheia procesului de reunire a intereselor economice la nivel european in vederea cresterii standardelor generale de viata ale populatiei si la crearea unei Europe cu un traseu ce se va inscrie pe o curba ascendenta, trainica si prospera, dupa o conflagratie care a facut ravagii, fara indoiala, pe intregul continent si in afara acestuia.
„Europa nu va fi construita dintr-odata sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizari concrete care sa creeze in primul rand o solidaritate de facto”, se precizeaza in document.
Acesta este contextul in care a fost creata Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO), avand drept membre Franta, Germania, Italia, Tarile de Jos, Belgia si Luxembourg – prima institutie europeana multinationala care s-a plasat la baza Uniunii Europene asa cum o cunoastem noi azi.
10 mai – Ziua Regalitatii
Potrivit atestarilor documentare, ziua de 10 mai detine o tripla semnificatie:
- In 1866, Carol I s-a instalat la Bucuresti, ca urmare a acordului dintre politicienii romani, dar si cu incuviintarea lui Napoleon al III-lea si a regelui Prusiei, Wilhelm I, devenind domnitor al Principatelor Unite, ca prim pas politic ce a condus la crearea Romaniei ca stat unitar:
„Realizau ca doar un strain putea sa fie destul de departe de inversunata rivalitate intre diverse familii politice din tara si ca atare sa aduca obiectivitatea si neutralitatea de care era nevoie”, afirma Andrei Pippidi, profesor in cadrul Facultatii de Istorie a Universitatii din Bucuresti;
- In 1877, ziua de 10 mai ar avea semnificatia adevaratei zile de independenta a Romaniei, cu proclamarea oficiala, asa cum este mentionata ea in analele istoriei:
„Foarte multa vreme noi am fost invatati la scoala ca independenta a fost proclamata pe data de 9 mai. Numai ca acest siretlic a fost folosit in timpul tegimului comunist tocmai pentru a se disocia momentul proclamarii Independentei de 10 Mai, Ziua Dinastiei si Ziua Nationala a Romaniei”, precizeaza Alin Ciupala, profesor in cadrul Facultatii de Istorie a Universitatii din Bucuresti.
„Adevarata zi de independenta a Romaniei este 10 mai 1877”, subliniaza si reputatul istoric Neagu Djuvara,
- In 1881, tot pe 10 mai, Romania a devenit regat, cu incoronarea lui Carol I ca prim rege al tarii, intr-o Europa ce purta in mod negresit, o pecete cu adevarat monarhica.
Ziua de 10 mai era sarbatorita odinioara in intreaga tara, oamenii bucurandu-se de traditia „bataii cu flori de la sosea”, a promenadei si delectarii cu serbet si dulceturi la cafenele si terase, a plimbarilor in parcuri, in piete sau pe bulevard.
Obiceiul bataii cu flori a luat nastere in jurul anului 1895, ca simbol al inlocuirii razboiului cu pacea si armonia si al schimbului de focuri armate cu cel al atingerii delicate a florilor – dupa parada militara ce avea loc anual, protipendada bucuresteana se reunea „la sosea” pentru a lua parte la aceasta manifestare aducatoare de prospetime si bunadispozitie, deopotriva.
Aruncatul cu flori se declansa dupa salutul dat Familiei Regale aflate in tribunele din Piata Victoriei – oamenii lansau flori din ambele parti ale soselei, de la balcoane si de pe trotuare pana spre dupa-amiaza, cand un veritabil covor de petale se asternuse deja de-a lungul strazii.
Din pacate, aceasta frumoasa traditie, asociata intrucatva si sarbatorii religioase a Floriilor, a fost sistata odata cu apusul a ceea ce numim azi „belle epoque” – o marturie de o extrema delicatete a unui astfel de cadru sarbatoresc ne-a ramas insa pecetluita in zestrea culturala a neamului, gratie celebrului tablou realizat de Stefan Luchian (1868-1916), intitilat sugestiv „Bataie cu flori la sosea”.
Bibliografie:
- Urdareanu, Tiberiu – „Factorul tehnic in razboaiele Romaniei moderne: 1877-1878, 1916-1918 si 1941-1945”, 1994;
- Neumann, Victor & Heinen, Armin – „Istoria Romaniei prin concepte”, 2010;
- Keith, Hitchins – „Scurta istorie a Romaniei”, 2014;
- Huber, Florian – „Hinter den Turen warten die Gespenster”, 2017.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
Pingback: Cum se drogau romanii in Micul Paris in perioada antebelica | Mythologica.ro