Zanele – mitologie si traditii

Stapana a magiei, zina simbolizeaza puterile supranormale ale spiritului sau capacitatile prestigioase ale imaginatiei. Ea produce transformari extraordinare si satisface sau risipeste intr-o clipa dorintele cele mai arzatoare. Poate ca reprezinta puterea omului de a fauri in inchipuire proiectele pe care nu le-a putut infaptui in realitate.

Zanele - mitologie si traditiiZanele-preotese

Zana irlandeza este prin esenta banshee, iar zanele din celelalte tari celtice nu sunt decat niste echivalente ale ei mai mult sau mai putin alterate sau intelese. La inceput, zana, identificata cu o femeie, este o mesagera venita din lumea cealalta. Ea calatoreste adesea sub infatisarea unei pasari, de preferinta a unei lebede. Aceasta calitate a incetat de a mai fi inteleasa dupa crestinare iar copistii au transformat zana intr-o femeie indragostita venita in cautarea alesului inimii sale.

Prin definitie, banshee este inzestrata cu darul magiei. Ea nu este supusa contingentei celor trei dimensiuni si marul sau ramuica pe care le ofera au calitati miraculoase. Nici cel mai puternic dintre druizi nu-l poate opri pe acela pe care ea il cheama si, atunci cand pleaca pentru o vreme, alesul se topeste de dorul ei. Shakespeare a aratat foarte bine prin regina Mab ambivalenta zanei care se poate preface in vrajitoare: “Pesemne ca azi-noapte te-a calcat/Regina Mab, care-i la zane moasa/Deloc mai mare ca un bon de-agata/Pe inelarul unui demnitar/Sirepe pulberi ii imping trasura/Tot zana Mab, la cai,/Le-ncurca noaptea coamele si ciuful/Soios al deocheatelor il leaga/De parul spiridusilor. Pazea!/Te paste nenorocul de-i dezlegi!/Si tot ea, vrajitoarea” scrie el in “Romeo si Julieta”.

Intr-adevar, palatele pe care zanele le infiripa facandu-le sa scanteieze in noapte se risipesc intr-o clipa, nelasand in urma lor decat amintirea unei iluzii.

Zanele - mitologie si traditiiFaptul ca zanele din folclorul francez sunt la origine Parcele romane, la randul lor transpunerea latina a Moirelor grecesti, pare a fi un lucru discutabil. Chiar numele lor de Fata, Ursitele, Ursitoarele o dovedeste. Cele trei Parce erau reprezentate in forum de trei statui numite in mod obisnuit cele trei zane. Ele poarta si azi acelasi nume in majoritatea limbilor latine si radacina numelui se regaseste in nenumaratele zane si nenumaratii spiridusi creati de imaginatia populara in descendenta lor. In Franta, de pilda, ele apar in Provence sub numele de Fadas. Si in Gascogne sub acela de Fades, apoi drept Fadettes si Fayettes, Farfadetts.

 

De obicei, grupate cate trei, zanele deapana de pe fus firul soartei umane, il rasucesc pe vartelnita si il taie cu foarfeca atunci cand ii bate ceasul. La origine, poate ca au fost zeite protectoare ale ogoarelor. Ritmul ternar care le caracterizeaza activitatea, este cel al vietii insasi: tinerete, maturitate, batranete sau nastere, viata si moarte, din care astrologia va face: evolutie, culminatie, involutie. In conformitate cu unele vechi traditii bretone, la nasterea unui copil se asterne masa pentru trei persoane intr-o incapere mai indepartata a casei, cu scopul de a le indupleca pe ursitoare sa se arate prielnice. Tot ele sunt acelea care insotesc sufletele copiilor nascuti morti pana la cer si care ajuta la inlaturarea facaturilor Satanei.

UrsitoarePentru a intelege mai bine simbolismul zanelor, ar trebui ca, dincole de Parce si Moire, sa se mearga pana la Kere, divinitati infernale ale mitologiei grecesti, un soi de Walkirii, care, pe campul de batalie pun stapanire pe cei ce trag sa moara, dar care totodata, asa cum apare in Iliada, determina soarta eroului. Ele i se arata, oferindu-i o alegere, de care va depinde finalul benefic sau malefic al calatoriei lui.

Filiatia zanelor, asa cum am aratat-o, dovedeste ca ele sunt la origine expresia Pamantului-Muma. Dar curentul istoriei, datorita unui mecanism ascendent, le-a facut sa urce incetul cu incetul, din adancul pamantului spre suprafata, unde, la lumina lunii, devine spirite ale apelor si ale vegetatiei. Locurile epifaniei lor insa le dovedeste clar originea. Ele apar cel mai adesea pe munti, langa sparturi si torenti, pe nenumaratele mese ale zanelor sau in adancul padurilor, la marginea unei pesteri, a unei prapastii sau a unei vetre a zanelor, langa un fluviu care vuieste, langa un izvor sau o fantana.

Sunt asociate ritmului ternar, dar privite mai de aproape si celui cuaternar: in muzica s-ar spune ca masura lor este de 3/4, trei timpi batuti si un timp de tacere. Ceea ce reprezinta intr-adevar si ritmul lunii si ritmul anotimpurilor. Luna este vizibila in trei faze din patru, in cea de-a patra faza devine invizibila, se spune c-ar fi moarta. La fel si viata reprezentata prin vegetatie, se naste pe pamant odata cu primavara, se dezvolta vara, descreste toamna si dispare in timpul iernii, timp al tacerii, al mortii.

UrsiteDaca se cerceteaza mai indeaproape povestile si legendele referitoare la zane, acest al patrulea timp se vede ca nu a fost uitat de autorii anonimi ai povestirilor. Este timpul rupturii, cand epifania antropomorfa a zanei se risipeste. Zana participa la supranatural pentru ca viata ei este continua si nu discontinua ca a noastra si a tot ce este viu in lumea asta. Este firesc sa nu poata fi vazuta in anotimpul mortii. Ea continua sa existe dar sub o alta forma, reliefand in esenta sa viata vesnica.

Iata de ce Melusine isi paraseste sotul om Sambata, cerandu-i sa nu incerce s-o vada, sa-i respecte secretul. In aceasta faza, a patra, este nevoita sa-si lepede infatisarea omeneasca. Asta pentru a se preschimba in sarpe, epifanie animala a vietii vesnice. Melusine este femeie si sarpe in acelasi fel in care sarpele isi schimba pielea pentru a se innoi la nesfarsit. Este momentul care la oameni corespunde timpului tacerii, mortii. Zanele se arata astfel ca prin eclipse.

(Visited 55 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *