Vanatorul de jaguari

Vanatorul de jaguari

Razboiul, magia si jungla ametitoare

Vanatorul de jaguari de Lucius Shepard imi  aminteste de acele nuvele scrise in junglele latino-americane in care astepti mereu ca ceva sa te inhate si sa nu mai fi gasit.

Arareori tinerii scriitori ajung pe scena literara – fie printre reclamele grele din The New Yorker sau pe coloanele duble ale revistei Fantasy and Sciene Fiction – cu o stapanire convingatoare a limbajului si o prezenta de spirit de mare efect.

O prezenta autoritara, cu o abila etalare a tehnicilor narative, Shepard starneste interesul la fiecare pas, pregateste cu dibacie finaluri surprinzatoare, la care nu te-ai fi asteptat vreodata. Cel mai important insa, in Vanatorul de jaguari, Shepard pare un scriitor total, pregatit. De cele mai multe ori, si cu mici exceptii, scrisul cere sange, sudoare si lacrimi. Si el pare facut pentru asta.

Primele sale povestiri au inceput in 1893, iar in 1894 a publicat romanul Green Eyes (Ochi verzi) debutand cu premiul pentru cel mai tanar scriitor. Toate povestirile sunt placute la citit, insa multe dintre ele – poate chiar jumatate – se inalta spre relatia tainica dintre frumusete si adevar, asa cum o defineste Keats.

Cum e posibil? Ei bine, Shepard a inceput sa scrie relativ tarziu (dupa varsta de 35 de ani), dupa o ucenicie indelungata la portile vietii, dupa o initiere fortata in clasici impusa de tatal sau, o razvratire de adolescent in fata educatiei si a dogmelor, urmate de scurte perioade de emigrare in Europa, Orientul Mijlociu si India, apoi Afganistan si alte locuri exotice.

In cele din urma a cantat in trupe rock precum The Monsters, Mister Right, Cult Heroes, The Average Joes, Alpha Ratz si Villain. A calatorit in America Latina, locul sau preferat de refugiu fiind coasta Hondurasului. Aventurile vietii s-au transpus printre paginile cartii.

In antologia de fata sunt cuprinse o serie de 12 povestiri cu teme care mai de care mai variate, insa in toate se reintalneste necunoscutul si misterul ca principale obsesii ale scriitorului, fraza prezentand o anumita poezie a intamplarilor si imaginilor. Angoasa, nebunia, nelinistea sunt cele care domnesc in mintea eroilor lui.

Ecourile chinuitoare ale conflictului din Vietnam reverbereaza prin povestiri specifice – Salvador, Mengele si Permisia. In acelasi timp, Coralul negru, Sfarsitul vietii asa cum o stim, Povestea unui calator si Vanatorul de jaguari scot la lumina acel peisaj latinoamerican luxuriant intr-o maniera care aminteste vag de Graham Greene, Paul Theroux si Gabriel Garcia Marquez.

In Noaptea lui Bhairab Alb si in Cum glasuia vantul la Madaket manuieste abilitatile unui scriitor de groaza transformand duhurile si stihiile in elemente ale dezastrelor.

(Visited 24 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *