Teme, motive si simboluri mitologice

Temele sunt ideile fundamental universale. Mitologia in general se bazeaza pe anumite scenarii mitice ce includ teme, motive si simboluri mitologice. De obicei, acestea sunt valabile in lumea intreaga. Ele variaza ca si concepte dar au, in general, acelasi substrat.

Miturile despre geneza pamantului, miturile despre potopul universal, legendele despre crearea omului sau a altor vietuitoare sunt comune tuturor civilizatiilor indiferent de distanta geografica in timp sau in spatiu. Diferite culturi din toate colturile pamantului au experimentat acelasi tip de mituri, povesti si legende.

Mitul semizeului, al eroului, povestile legate de cautari, lupta dintre bine si rau, sunt la fel de importante pentru generatia de astazi asa cum au fost pentru cele trecute. Sau, cel putin, asa ar trebui sa stea lucrurile. Intelegerea povestilor din spatele religiei si mitologiei este una dintre putinele modalitati care ne poate arata cu adevarat trecutul.

Teme, motive si simboluri mitologiceSoarta guverneaza totul, tema fundamentala a Destinului

Soarta sau Destinul erau de foarte mare importanta pentru grecii antici. Aceasta rezoneaza prin multe dintre miturile si textele antice. Vedem nenumarate personaje care incearca din rasputeri sa-si schimbe soarta, chiar daca stiu de la inceput ca acest lucru este imposibil. Muritori sau nemuritori, nimeni nu poate scapa de mana celor trei Surori: Clotho, cea care invarte firul vietii, Lachesis, cea care ii numeste fiecaruia Destinul si Atropos, cea care taie cu foarfecele firul vietii.

Aceste trei divinitati sunt deasupra tuturor povestilor grecesti. Chiar daca sunt mituri despre zei, zeite, semizei, eroi sau monstri, muritori sau altfel, nimic nu poate indupleca Soarta. Oricate precauti ti-ai lua, Destinul va fi mereu acelasi. Aceasta inflexibilitate se aplica si lui Zeus insusi.

Soarta lumii nu poate fi schimbata dupa toane doar pentru a-i ridica pe cei de la putere. Liberul arbitru pare ceva indepartat, si chiar actele de mare curaj par complet inutile. Insa miturile ofera o perspectiva interesanta. Chiar daca circumstantele sunt din cele mai rele, reprezentantii binelui vor incerca mereu sa lupte.

Un exemplu perfect este regele Tebei, care aflase ca fiul sau Oedip, il va ucide intr-o buna zi. Chiar liberul arbitru va tese firul Destinului aici si va conduce mana propriului fiu. Misteriosul si inexplicabilul fir intre Soarta si Vointa transoforma aceste povesti in lectii rare de filosofie si moralitate. Aceste povesti, aceste mituri ne invata sa traim, ne educa, ne sprijina in a lua decizii corecte, morale si cinstite. Miturile ne invata chiar si azi sa traim.

Varsarea de sange duce la varsare de sange

Operele “Oresteia” a lui Eschil, trilogia “Oedip” de Sofocle si cele doua opere ale lui Homer demonstreaza clar ca varsarea de sange in mitologia greaca conduce la si mai multe morti. Suparand zeii, iti vei atrage blestemul lor. Actele de razbunarea vor duce si ele la alte morti. Fiii isi vor ucide tatii. Violente teribile vor fi infaptuite. Iubirea si loialitatea vor fi zdruncinate

 

Pericolul arogantei si Hubrisul

In multe mituri, muritorii ce se arata aroganti ajung sa plateasca foarte scump pentru nebunia si egoul lor. Conceptul grecesc de “hubris” se refera la mandria nestapanita a muritorilor ce se cred asemenea zeilor. Hubris este una dintre cele mai rele trasaturi pe care oamenii le puteau avea in Grecia antica.

Acest hubris duce la cele mai devastatoare distrugeri. Povestea lui Niobe ce a avut indrazneala de a se compara cu Leto, mama lui Artemis si Apollo. Ea a fost pedepsita, transformata intr-o piatra care plange mereu dupa copiii ei morti. Tanarul Phaeton, cel care s-a crezut in stare sa conduca carul tatalui sau, Soarele, a fost doborat din ceruri de Zeus.

Avertizari apar si in povestea lui Bellerophon si Arachne.

 

Recompense pentru bine si pedepse pentru rau

Grecii si romanii au incorporat aspecte ale propriilor coduri etice in mituri. Intr-un sens, povestile sunt adevarate manuale de moralitate pentru acele vremuri. Ele ne ofera modele de conduita cu exemple ale comportamentelor ce vor fi recompensate sau pedepsite. Cel mai clar exemplu este povestea lui Baucis si Philemon, un cuplu batran ce le arata compasiune lui Jupiter si Mercur. Zeii ii vor recompensa si ii vor distruge pe ceilalti. Lectia este clara: zeii ne judeca dupa actiunile noastre morale.

ideea acestor mituri ca si compas moral nu seamana cu cea  a moralitatii din povestile iudeo-crestine. In vreme ce autoritatea divina din biblie este moral infailibila, zeii greci si romani ce judeca binele si raul in miturile clasice pot gresi.

Si ei au la randul lor favoriti si dusmani, si ei pot fi gelosi sau nebuni ca Hera sau Apollo. Pot avea prejudecati sau se pot purta imoral violand, rapind, mintind. Si zeii, la randul lor, se poarta ca oamenii, si pot fi umani.

Motivele sunt structuri recurente, contrastante. Ele pot ajuta dezvoltarea temelor majore.

Cautarea eroului si calatoria eroului

Calatoria erouluiPovestea unui erou ce pleaca intr-o cautarea este recurenta in mitologie. Multe dintre aceste povesti sunt similare: eroul este nascut, crescut in saracie de paritnti adoptivi sau de o mama singura. La o anumita varsta el se aventura sa-si recastige drepturile. Va avea de infruntat anumite sarcini foarte dificile si ii va fi oferita mana unei tinere nobile. Prin indeplinirea acestor sarcini, eroul necopt, neinitiat, demonstreaza ca este vrednic sa preia tronul tatalui sau. Acest scenariu poate fi modificat. Insa cel mai adesea va respecta aceasta structura.

Tezeu este exemplul perfect in mitologia greaca. Crescut departe de Atena, el isi va face un nume luptand cu banditii. Perseu, Hercule si Ahile fac parte din acelasi scenariu. Doar Odiseu (Ulise) se abate de la acest arhetip. El nu creste departe de parinti si este intotdeauna casatorit. Poate tocmai din cauza calatoriei si a tintei lui, Ulise a devenit eroul favorit al timpurilor moderne.

Frumusetea desavarsita

Frumusetea in toate formele ei, in special in miturile grecesti, este foarte importanta. Poate parea superficial ca frumusetii estetice si artistice sa i se acorde atata importanta in cadrul unor mituri ce pretind a avea scop religios si moral.

Insa afirmatia ca frumusetea poate fi buna, pozitiva, reiese din aceste mituri. Este evident la Zeus si Apollo, la Orfeu in lupta cu Hades, izbucnirea razboiului troian din cauza Elenei. Apoi concursul celor mai frumoase zeite arbitrat de Paris. Cu aceste mituri in minte, ne putem da seama ca frumusetea nu este in ochii privitorului. Ea este un lucru in fata careia pana si zeii trebuie sa se plece.

 

Dragostea sau iubirea absoluta

Iubirea este unul dintre cele mai importante aspecte in mitologie. Imaginati-va toate acele povesti care se termina cu “si au trait fericiti pana la adanci batraneti…” Iubirea este sursa rasplatilor, a pedepselor, motivatiilor si deceptiilor. Miturile trateaza iubirea intr-un mod diferit fata de societatea contemporana.

In miturile legate de creatie, iubirea este descrisa ca o forta si din ea pamantul se ridica. Exista insa putine povesti de dragoste obisnuite, cel putin in sensul traditional.

Dar avem povesti tragice de dragoste precum cea a lui Pyramus si Thisbe sau Ceys si Alcyone. Apoi cele de dragoste neimpartasita precum Polyphem, Galatea, Echo si Narcis.

Dragostea se confunda uneori cu pasiunea, ispita si dorinta. Rapirile abunda precum cea a lui Persefona de Hades, Creusa de Apollo. Iar povestile Medeei, Ariadnei si Dido nu se termina deloc bine.

Simbolurile sunt obiecte, caractere, personaje si culori folosite pentru a reprezenta idei abstracte si concepte.

Canibalismul

Desi poate nu vrem sa recunoastem, canibalismul este foarte prezent in Mitologie. Desi pare dezgustator, foarte multe mituri il aduc in discutie. De la Cronos, tatal zeilor pana la pamanteni.

Insa vedem si pedepsirea acestei practici. Poate ca radacinile sale sunt in sacrificiul uman.

 

Arta

Civilizatia greaca si cea romana au ridicat arta la rangul de practica divina. Cel mai proeminent exemplu fiind cel al lui Pygmalion si al statuii sale ce prinde viata, Galatea. Tapiteria lui Arachne, poetul crutat de Ulise pentru muzica sa, muzica lui Orfeu si multe alte exemple. Zeii si muritorii din mituri inteleg puterea si influenta artei asupra regulilor nescrise al Soartei.

Arta devine creatie si frumos totodata. Astfel, ea va construi un pod intre muritori si zei.

 

(Visited 423 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *