Mitologia apelor

Se crede adesea despre apa, ca ar avea puteri spirituale. In mitologia celtica, de pilda, Sulis este zeita locala a apelor termale; in hinduism, apa este personificata ca o zeita sub numele de Ganga. De asemenea, diferiti zei pot patrona izvoarele, raurile si lacurile. In mitologia romana si greaca, Peneus a fost un zeu- fluviu, unul dintre cele 3000 oceanide. Apa este un element al nemuririi, al tineretii vesnice si al invincibilitatii: un mit ilustrand aceasta proprietate a apei este cel al scaldarii eroului din mitologia greaca –  Ahile in apele Stixului de catre mama sa, Thethis, ce dorea sa-i confere nemurire. Exista si in mitologia romaneasca, precum si in alte mitologii, ,, fantani ale tineretii „ a caror ape ofera celui care o bea tinerete vesnica. Apa , ca element al vitalitatii , al regenerarii si al invierii: aceasta caracteristica este foarte bine evidentiata de basmele romanesti, unde intalnim termenul  “apa vie”.  Apa vie este apa pe care eroii de basm o beau pentru a-si recapata energia si forta, necesara in luptele epuizante contra dusmanilor. In ,, Povestea lui Harap Alb „ de Ion Creanga, personajul Harap Alb este inviat cu apa vie. Apa, ca element al metamorfozei : De aceasta proprietate a apei este legat mitul lui Narcis, erou al mitologiei grecesti. El a ramas indragostit de chipul sau, privindu-l in unda unui lac si vrand sa...

Read More