Moroii si strigoii apar in multe din basmele si povestile romanesti. Dar aceste creaturi fantastice sunt rodul imaginatiei strabunilor nostri. Mai mult decat atat, moroi este un cuvant de origine daca.

Moroi, strigoi vii si morti, pricolici sau alte nume populare reprezinta creaturile de cosmar ale mitologiei romanesti. Toate mitologiile si folclorul din intreaga lume vorbeste despre mortii-vii sau vampiri.

Cine sunt moroii?

moroiAsa ca putem spune ca moroii sunt fiinte supranaturale specifice mitologiei romanesti. Spatiul romanesc a dat lumii aceste creaturi, la fel cum au aparut vampirii, zombi si alte demonice fiare de cosmar.

Moroiul este un cuvant autentic romanesc din daco-romana veche. La noi, moroii sunt sufletele copiilor morti sau ucisi la nastere. Indeosebi cei fara botez. Dar aici nu vorbim de botezul crestin, ci de scalda rituala. Caci acest obicei exista cu mult inaintea aparitiei crestinismului.

Moroii isi chinuie de obicei mama. Se crede in popor ca mamele care au avortat vor in ajunge in Talpa Iadului. Aici vor fi chinuite de copii transformati in serpi.

Se crede in folclor ca sufletul copilului iese din mormant sub forma unei raze de lumina.

Sufletele acestor copiii morti devin ratacitoare. Ei nu sunt primiti nici in biserica, nici in cimitir.

Li se da de pomana o traista, o oala si un bat. Oala este pentru a strange apa. Iar batul ca se apere de ceilalti moroi.

Pomana este foarte importanta in ritualul inmormantarii.

Cine sunt Strigoii din mitologia romaneasca?

strigoiStrigoi Morti

Strigoii morti sunt fantome invizibile provenite din sufletele mortilor care nu ajung dupa înmormântare în lumea de dincolo. Ei revin în lumea de aici unde iau viata rudelor apropiate, aduc molime, grindina si alte suferinte.

Dupa relele provocate si locul unde actioneaza, ei pot fi de apa si de uscat, de vite si de stupi, de ploi si de foc etc. Spre deosebire de Iele, care plutesc în aer, cântând din diferite instrumente în sezonul calduros al anului, între Sângiorz si Sânpetru, si coboara pe sol numai când se prind în hora, Strigoii Morti calatoresc pe pamânt sau pe ape cu mijloace improvizate de transport (calare pe melita, pe coada de matura, pe butoi sau în butoi etc. )

Ei provin din oamenii care au fost strigoi sau moroi în viata si oricare alta persoana careia i s-a gresit ceva în timpul înmormântarii, s-a ratacit pe drumul care leaga lumea de aici de lumea de dincolo, nu a avut cu ce plati vamile (nu i s-a dat banul la plecare sau l-a pierdut pe drum).

Ca urmare a acestor credinte, oamenii au inventat numeroase tehnici de prevenire a fenomenului de strigoire si, daca a aparut, de destrigoire. Spre exemplu, ca sa nu piarda banul pentru vama, acesta este, uneori, gaurit si legat de degetul mic al mâinii, i se baga în gura sau i se înnoada în batista.

Strigoii Vii

moroi strigoi vampiriStrigoii Vii sunt cunoscuti înca de la nastere (copiii nascuti cu caita sau cu coada, sau camasa), erau omorâti înainte de înmormântare prin înfigerea în inima mortului a unui fus, teapa de lemn, cui, piron de fier.

Pentru a înlatura orice posibilitate de înhumare a unui om aflat în stare de moarte clinica, omorârea stiigoiului era generalizata, în unele sate din Oltenia. Daca se considera ca mortul devenea strigoi, se foloseau diferite procedee de descoperire si de anihilare a acestuia.

În mod obisnuit Strigoii Vii erau identificati pe timp de noapte cu ajutorul armasarului încalecat de un barbat cu care sarea peste morminte.

Mormântul peste care calul evita sa sara se presupunea ca adaposteste un strigoi si, ca urmare, acesta era deshumat si omorât. Batrânii care au participat la asemenea practici declara ca au gasit mortul, în unele cazuri, în alta pozitie decât I-au înhumat: întors pe o parte sau pe burta, zgâriat pe fata, cu barba si unghiile crescute.

Este posibil ca cel putin unii oameni înhumati în stare de moarte clinica, fenomen biologic de care cei vechi nu aveau cunostinta, sa-si fi revenit în reavanul pamântului, tragedii care amplificau credinta în strigoi sau moroi. Dupa deschiderea si deshumarea cadavrului urmau diferite practici de destrigoire:

  • întoarcerea sicriului cu fata în jos,
  • înfigerea unor obiecte ascutite si înrosite în foc, a secerei etc. în inima sau în cosul pieptului;
  • smulgerea si incinerarea inimii;
  • împuscarea cadavrului în sicriu;
  • introducerea sicriului într-un ladoi si acoperirea cu pamânt;
  • spargerea unor ulcioare la cele patru colturi ale gropii;
  • transportul mortului strigoi în padure, incinerarea si împrastierea cenusii funerare pe câmp sau depunerea acesteia pe o apa curgatoare.

 

Strigoii Vii sunt si Spirite ale oamenilor, femei sau barbati, care îsi parasesc trupurile noaptea, mai ales la Sântandrei (Noaptea Strigoilor) si Sângiorz.

Se credea ca oamenii puteau deveni strigoi la nastere si în timpul vietii. La nastere deveneau strigoi mai multe categori de copii:

  • nascuti cu coada (o vertebraîn plus) sau cu tichie;
  • dintr-o legatura incestuoasa,
  • al treilea copil din flori nascut de o femeie.

 

Mama comunica ea însasi copilului sau ca s-a nascut strigoi pentru ca acesta sa-si avertizeze copiii sa-i împlineasca fara gres practicile de destrigoire când va muri.

Activitatea cea mai intensa a Strigoilor Vii, se desfasura în Noaptea Strigoilor (29/30 noiembrie).

Atunci acestia îsi parasesc în somn corpul, ies din casa pe horn sau pe usa, se rostogolesc de trei ori pentru a se întrupa într-un animal (lup, câine, pisica, porc, berbec, gaina, broasca), încaleca pe melite, butoaie, cozi de matura pentru a merge în locuri numai de ei stiute (între hotare,raspântii de drumuri, poieni prin paduri) unde se întâlnesc cu Strigoii morti.

Acolo redevin oameni, se bat cu limbile de melita, se zgârie, se ranesc pâna iese învingator unul dintre ei, care le va fi conducator un an de zile. Îsi vindeca pe loc ranile, se întrupeaza din nou în animale si pornesc împacati spre case, înainte de primul cântat al cocosilor.

În ajunul Sângiorzului, la Mânecatoare (noaptea de22/23 aprilie), îsi parasesc din nou trupurile pentru a merge sa fure mana holdelor, laptele vitelor, sa strice taurii, sa lege sau sa ia puterea barbatilor de a avea copii.

Oamenii din sate se ungeau cu mujdei de usturoi, ascundeau melitele, întorceau vasele cu gura în jos, produceau zgomote, îi strigau pe presupusii strigoi pe nume, aprindeau focuri, pazeau cu atentie vitele si pasunile.

În Moldova, noaptea de Sântandreiu se numea Pazitul Usturoiului si se celebra ca un revelion. Sunt argumente etnofolclorice care sprijina ipoteza ca în aceasta perioada a anului dacii celebrau Anul Nou.

In Maramures, strigoii care furau mana holdelor si vitelor noaptea se numeau bosorcoi.

La ospatul din Noaptea Strigoilor sau de Pazitul Usturoiului se prepara o bautura sacra. Ea avea gust dulce-acrisor. Se numea covasa. Era facuta din faina de grau cu miei. In trecut se facea din malai de porumb.

Aceasta bautura se punea in ulcele de pamant si se impartea in zilele dedicate Lupilor – Filipi, Ovidenia, Craciun. Ferea oamenii si vitele de strigoi.

Cum scapi de strigoi?

Strigoi vii, morti, moroi si pricolici in mitologia romaneasca

Destrigoirea

 

Tehnici de depistare si de omorâre a Strigoiului mort sunt numeroase si interesante.

În multe sate din tinuturile pericarpatice strigoiul era omorât acasa, înainte de înmormântare prin înfigerea unui fus, teapa de lemn, piron de fier în inima defunctului.

Daca apareau indicii ca mortul s-a transformat pâna la 40 de zile dupa înmormântare în strigoi, identificarea acestuia în cimitirul satului se realiza cu ajutorul armasarului negru. Daca armasarul necheza la trecerea peste morminte era clar. Acolo era un strigoi.

In partile OIteniei se folosea un armasar alb.

Asadar, in toata Romania s-au identificat practici magice etnografice. Materialele se clasifica in tehnici de prevenire a transformarii, depistare si omorare a strigoiului.

Depistarea strigoilor inainte de a muri:

  • înfieratul, introducerea unor obiecte metalice în gura (Rasinari si lina din jud. Sibiu);
  • împietritul, astuparea orificiilor cadavrului cu piatra si sticla pisata, tamâie (Hârsesti si Izvor din jud.Arges; Spineni, Scornicesti din jud. Olt; Rachitoasa din jud. Bacau);
  • arderea sau pârlirea organelor genitale (zona Portile de Fier);
  • înfigerea unui obiect ascutit în inima (andrea, cui, tarus etc.) în inima (Vizantea Razaseasca – Vrancea; Cotofenii din Dos, Salcuta. Perisor – jud. Dolj; Comana – jud. Constanta. Mehadica jud.Caras-Severin; Moeciu de Sus –  jud. Brasov);
  • batutul cuielor în calcâie (Tetoiu – jud. Vâlcea; Chiuiesti – jud. Cluj);
  • împunsul cadavrului cu acul (Borlova jud. Caras-Severin);
  • pedepsirea strigoiului prin asezarea cadavrului pe spini sau rugi de mure (Binis jud. Caras Severin: Perisor – jud.Dolj etc.);
  • ocuparea timpului strigoiului cu activitati migaloase, precum numararea pietricelelor sau semintelor de mei, mac, grâu asezate în sicriu sau aruncate pe drum în ziua înmormântarii (Ghioroiu – jud.Vâlcea);
  • tratarea sicriului prin afumare, tamâiere, usturoiere;
  • fusuirea sau· furcuirea mormântului a doua zi dupa înmormântare (Mehadica – jud.Caras-Severin; Stejaru, Suhaia, Izlaz – jud.Teleorman);

strigoi moroiTehnicile de neutralizare a Strigoilor morti, necunoscuti la înmormântare, cuprindea mai multe secvente ritomagice:

  • descoperirea strigoiului cu ajutorul armasarului (Gogosu, Cotofenli din Dos, Amarastii de Jos – jud. Dolj: Istria, Runcu – jud.Constanta si altele);
  • dezgroparea strigoiului;
  • întoarcerea mortului-strigoi gasit în alta pozitie decât în cea în care a fost înmormântat (Latunas – jud.Timis: Leresti, Dâmbovicioara, Lunca Gârtii – jud.Arges; Sânnicolau Român –  jud. Bihor);
  • înfigerea în inima a unor obiecte ascutite, înrosite în foc;
  • scoaterea cadavrului pe marginea gropii, inteparea acestuia cu furcile sau sfârtecarea cu coasele si sapele (Segarcea – jud. Dolj);
  • împlântarea vârfului de secera în cosul pieptului (Rachitoasa – jud.Bacau);
  • incinerarea strigoiului (Pianul de Sus –  jud. Alba; Vata de Sus, Clopotiva – jud. Hunedoara; Foeni, Jebel – jud. Timis):
  • pârlirea sexului înainte ca strigoiul sa fie incinerat (Binis, Slatina-Timis –  jud. Caras-Severin);
  • spargerea ulcioarelor în cele patru colturi ale gropii (Babeni, Otesani, Igoiu- jud. Vâlcea)
  • scoaterea si arderea inimii (Bulzesti, Gogosu, Orodel, Dabuleni jud. Dolj; Putineiu – jud. Giurgiu; Valea Macrisului – jud.Ialomita; Fagesel – jud. Harghita; Calata, Izvorul Crisului – jud. Cluj);
  • dezgroparea si transportarea strigoiului dincolo de hotarul satului pentru a fi incinerat (Gogosu – jud.Dolj);
  • împrastierea cenusii funerare sau depunerea ei pe o apa curgatoare.

 

Practicile magice de destrigoire sunt frecvent atestate în scris începând din secolul al XVII-lea si pâna la mijlocul secolului al XX-lea.

Mai mult decat atat, v-ar suprinde sa aflati ca se practica inca si astazi:

  • Cazul de moroi al Ioanei Marta din comuna Vagiulesti din judetul Mehedinti,
  • Cazul familiei sateanului Dumitru Vaideanu.
  • In 1969 cazul din comuna Capataneni.
  • 1925, cazul Elenorei Zugun de 12 ani din satul Talpa, Dorohoi
  • In 2003, cazul Petrica Toma din Marotinu de Sus, judetul Dolj
  • 2006, cazul unui sat intreg, Gura Racului din comuna Bulzesti, judetul Dolj – un sat stramutat acum 200 de ani din cauza moroilor – despre ei scrie si Marin Sorescu, nascut aici, poezia “Moroii”.
  • 2010 – cazul Cerchez din Medgidia, cand cadavrul a fost scos din mormant si i s-a infipt un tarus in inima.

Noaptea Strigoilor – apocalipsa mitologiei romanesti

Întâlnire anuala a Strigoilor vii si a Strigoilor morti în noaptea de Sântandrei în locuri tainice, unde joaca, îsi încearca puterile si îsi aleg conducatorul pentru un an de zile.

Noaptea Strigoilor este un timp nefast când Strigoii vii îsi parasesc trupurile, iar Strigoii morti sicriele. Ei iau puterea barbatilor, strica taurii, raspândese molimele, fura sporul vitelor, se joaca cu lupii si ursii, leaga pusca vânatarilor etc.

Oamenii luau diferite masuri de protectie: mâncau mujdei de usturoi, ungeau cu usturoi clanta usilor, crucea cercevelelor de la ferestre, uneltele de pe vatra focului, coarnele vitelor. Tinerii se întâlneau si se închideauîntr-o casa unde Pazeau usturoiul si petreceau ca la un Revelion.

Pricolici, un alt fel de strigoi

Pricolici este un Strigoi viu care îsi paraseste trupul pe timp de noapte, se rostogoleste de trei ori si devine Lup, Câine, Porc, Cal, bivol, pisica, sarpe, broasca.

El nu devine niciodata vietate sfânta (arici, oaie, cerb, porumbel, rândunica, albina).

Spre deosebire de Vârcolaci care calatoresc prin vazduh, Pricoliciul merge pe Pamânt. De regula, acestia sunt oameni din sat recunoscuti dupa înfatisarea si comportamentul animalului.

Pricolicii traiesc putin, cât lupul sau animalul în care se metamorfozeaza. Într-una din legende Pricoliciul a fost un tânar casatorit care, mergând pe drum cu sotia, se face nevazut, revine sub forma de câine si se repede sa muste.

Nevasta se apara cu brâul si îl alunga cu secera. În final, Pricoliciul este recunoscut de nevasta dupa scamele catrintei care i-au ramas între dinti. Odata pe an, în Noaptea Strigoilor (29/30noiembrie), s-ar întâlni cu Strigoii morti. Aici ei isi aleg stapanul. Pe timp de iarna Pricolicii ar intra în haita lupilor unde preia conducerea si ataca oamenii si turmele de vite.

 

Cititi mai multe despre:

 

Mitologia romaneasca: zei, divinitati, creaturi fantastice, originea lumii, Mitul Blajinilor

Zanele – mitologie si traditii

 

 

(Visited 275 times, 8 visits today)